Treceți la conținutul principal

pana la urma ce naiba inseamna blogger comercial?


Marius Pahomi a scris ieri un post in care critica bloggerii comerciali - un termen ce il tot aud in ultimul timp. Pe scurt ce e inseamna un blogger comercial? Ei bine asta:
Am remarcat in ultima perioada un fenomen: o serie blogerii prezenti la orice eveniment, scriind despre orice vor agentiile de PR care ii invita sa scrie, fie ca e eveniment IT, fie ca se lanseaza o bere, fie ca e o campanie pentru o pizzerie sau un film, ei sunt mereu acolo. 
Inteleg unde vrea sa bata dar mi se pare ca jongleaza prea mult peste firava granita intre platit si neplatit. Zic asta pentru ca daca te uiti la arhiva mea in ultima luna poti sa lejer sa ma cataloghezi drept blogger comercial. Eu nu ma consider si hai sa va si zic de ce.


Cred ca toata aceasta polemica cu credibilitatea pierduta, coloana vertebrala, integritate sau piscoturi se rezuma la content. Grupul acuzator sustine ca e prevetit pentru ca este platit (cash sau altfel) iar asta e o problema de cand lumea. Tin minte ca acum aha timp blogosfera sa plangea ca nu e bagata in seama si nu se fac bani. Au inceput sa se faca bani si automat cei care faceau bani erau compromisi. Pe acei compromisi acum ii numi pro bloggers. Bun.

Intre timp audienta bloggerilor a crescut si au inceput sa fie bagat in seama ca un canal viabil de comunicare si drept urmare sa fie chemati pe la evenimente. Acum daca te duci la eveniment automat esti catalogat piscotar. Bun. Cum se va numi asta pe viitor nu stiu dar hai sa ne concetram pe subiectul asta.

Care de fapt este problema cu acest lucru? Personal nu vad nici o problema. Cititorii sunt cei care decid si oricand pot sa isi ia catrafusele si sa plece de pe acel blog. Atunci de ce ne facem atat de multe probleme?

Pentru ca este un fel de double standard. Bloggerii nisati fac asta si este ok - ei trebuie sa mearga la conferite pe subiectele abordate pe blog pentru a avea content. Cei generalisti in schimb sufera de stigmatul de piscotari tocmai pentru ca cineva acolo sus a decis in gandirea generala ca aparent nu este ok sa mergi la evenimente care te intereseaza daca nu esti nisat.

Pai stai nene nitel ca blogul asta e despre mine si amalgamul de lucruri care mi se intampla in viata mea. Daca mie imi place alcoolul, tehnologia si filmul de ce nu am voie sa scriu despre asta pe blog? Si mai ales de ce nu este ok sa particip la evenimente pentru lucrurile care imi plac?

De exemplu daca e sa ne uitam la Marius nu am putea sa ii punem stampila de comercial desi in fiecare post promoveaza cate ceva. De ce nu este? Simplu. Vorbeste despre business si ceea ce face la locul de munca. Este nisat. Este ok. Nu vreau sa interpretati ca insinuez ca nu este ok. Vreau doar sa exemplific acel double standard de care vorbeam.

Tot timpul am considerat ca sunt o persoana care are idei ce trezesc interes si fac lucruri aparte iar acestea sunt motivele pentru care cei 680 de abonati la rss au apasat acel buton de subscribe candva. Cu toate acestea jobul  si somnul ocupa o mare parte din cele 24 de ore zilnice incat lucrurile interesante au o portita firava prin care pot sa isi faca simtita prezenta. Problema in mare parte s-ar rezolva daca as scrie despre munca cum o face Marius dar eu am incercat tot timpul sa nu aduc in discutie viata personala si jobul pe blog. Am eu un pitic acolo pe creier.

Atunci ce imi ramane sa scriu? Destul de simplu. Despre evenimentele la care sunt invitat pentru lucrurile care ma atrag. Nu ajung la toate evenimentele la care sunt invitat. Cateva dintre ele sunt pentru lucruri cu care nu am nici o legatura asa ca nu vad rostul de a participa. La o buna parte chiar nu pot sa ajung din cauza programului. Iar cele cateva la care ajung sar in ochi ca un vampir sclipitor pentru ca in general sunt grupate in aceeasi perioada.

Iar acum intervine jongleria de care vorbeam mai devreme. Perceptia generala e ca o fac (imi permit vorbesc despre mine ca am plecat de la ideea ca las impresia) pentru piscoturile aka goodie baguri sau pentru bani. Fals. Intotdeauna insemnarile pe care mi-am luat bani au purtat tag-ul "insemnare platita" si au reprezentat parerea mea sincera despre lucrul respectiv.

O singura data din cate tin minte am acceptat sa reformulez ceea ce am scris dar stati linistiti tot ca mine a iesi dar cu niste cuvinte mai frumoase iar cu respectiva agentie am intrerupt colaborarea. De doua ori in schimb mi s-a cerut sa modific articolul si nu am acceptat. Am preferat sa il sterg si sa nu imi mai iau banii. Poate este o decizie discutabila dar mie mi s-a parut fair play din partea mea.

Cat despre goodie bag-uri am scris parca la un moment dat (dar nu mai gasesc) ca o solutie excelenta pentru fidelizarea cititorilor si pentru karma e sa le oferi celor care te citesc. Impreuna sa va bucurati de pe urma evenimentului. Am incercat sa fac asta si cea mai recenta finalizare a fost concursul cu jocurile Gears of War 3 primite de mine si un prieten la evenimentul de lansare.

Este totusi destul de dificil sa faci asta de fiecare data pentru in in 80-90% din cazuri goodie bag-ul reprezinta o agenda, un comunicat de presa pe usb sau o prostioara micuta branduita. Mi se pare prea mare efortul si pierderea de timp de a oferi cititorilor niste nimicuri.

Iar despre piscotari ... imi cer scuze dar eu nu mananc la evenimente. Niciodata. Si asta a fost o discutie mai veche cu Raluxa (ma jur ca stiam ca am scris si eu dar ... errr trebuie sa imi fac timp candva sa repar searchul). Masa este un ritual si nu vreau sa ma imbulzesc si sa manac in picioare. Este adevarat ca nu sunt fara pata si ca beau la evenimente. Mai ales la party-uri. Dar sa stiti ca nu asta e motivul pentru care ajung la party. Si oricum beau ce as bea in mod normal ... pentru ca de bine de rau imi permit sa beau :)

La sfarsit vreau sa va intreb. Asta inseamna sa fii blogger comercial? Si mai ales de ce este asta o rusine? Eu personal nu o inteleg. Mi-am pierdut credibilitatea? Nu stiu. Spuneti-mi voi. Sau cel mai bine e sa scrie cei care ma cunosc personal si sa zica daca parerile enuntate pe blog si mai ales in articolele platite difera de cele pe care le am.

Comentarii

  1. Nu ştiu dacă este doar problema cititorilor care pot alege ce blog vor citeşte. Dacă tu eşti client sau agenţie, la ce bloggeri te vei gândi, dacă ei sunt toţi pasionaţio de toate?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Monica - din punctul meu de vedere nu este o rusine sau jignire sa primesc o invitatie la o chestie cu care nu am nicio legatura. O voi refuza pur si simplu. In timp o sa ajungeti sa cunoasteti blogerii si sa stiti ce ii pasioneaza.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…