Treceți la conținutul principal

pana la urma ce naiba inseamna blogger comercial?


Marius Pahomi a scris ieri un post in care critica bloggerii comerciali - un termen ce il tot aud in ultimul timp. Pe scurt ce e inseamna un blogger comercial? Ei bine asta:
Am remarcat in ultima perioada un fenomen: o serie blogerii prezenti la orice eveniment, scriind despre orice vor agentiile de PR care ii invita sa scrie, fie ca e eveniment IT, fie ca se lanseaza o bere, fie ca e o campanie pentru o pizzerie sau un film, ei sunt mereu acolo. 
Inteleg unde vrea sa bata dar mi se pare ca jongleaza prea mult peste firava granita intre platit si neplatit. Zic asta pentru ca daca te uiti la arhiva mea in ultima luna poti sa lejer sa ma cataloghezi drept blogger comercial. Eu nu ma consider si hai sa va si zic de ce.


Cred ca toata aceasta polemica cu credibilitatea pierduta, coloana vertebrala, integritate sau piscoturi se rezuma la content. Grupul acuzator sustine ca e prevetit pentru ca este platit (cash sau altfel) iar asta e o problema de cand lumea. Tin minte ca acum aha timp blogosfera sa plangea ca nu e bagata in seama si nu se fac bani. Au inceput sa se faca bani si automat cei care faceau bani erau compromisi. Pe acei compromisi acum ii numi pro bloggers. Bun.

Intre timp audienta bloggerilor a crescut si au inceput sa fie bagat in seama ca un canal viabil de comunicare si drept urmare sa fie chemati pe la evenimente. Acum daca te duci la eveniment automat esti catalogat piscotar. Bun. Cum se va numi asta pe viitor nu stiu dar hai sa ne concetram pe subiectul asta.

Care de fapt este problema cu acest lucru? Personal nu vad nici o problema. Cititorii sunt cei care decid si oricand pot sa isi ia catrafusele si sa plece de pe acel blog. Atunci de ce ne facem atat de multe probleme?

Pentru ca este un fel de double standard. Bloggerii nisati fac asta si este ok - ei trebuie sa mearga la conferite pe subiectele abordate pe blog pentru a avea content. Cei generalisti in schimb sufera de stigmatul de piscotari tocmai pentru ca cineva acolo sus a decis in gandirea generala ca aparent nu este ok sa mergi la evenimente care te intereseaza daca nu esti nisat.

Pai stai nene nitel ca blogul asta e despre mine si amalgamul de lucruri care mi se intampla in viata mea. Daca mie imi place alcoolul, tehnologia si filmul de ce nu am voie sa scriu despre asta pe blog? Si mai ales de ce nu este ok sa particip la evenimente pentru lucrurile care imi plac?

De exemplu daca e sa ne uitam la Marius nu am putea sa ii punem stampila de comercial desi in fiecare post promoveaza cate ceva. De ce nu este? Simplu. Vorbeste despre business si ceea ce face la locul de munca. Este nisat. Este ok. Nu vreau sa interpretati ca insinuez ca nu este ok. Vreau doar sa exemplific acel double standard de care vorbeam.

Tot timpul am considerat ca sunt o persoana care are idei ce trezesc interes si fac lucruri aparte iar acestea sunt motivele pentru care cei 680 de abonati la rss au apasat acel buton de subscribe candva. Cu toate acestea jobul  si somnul ocupa o mare parte din cele 24 de ore zilnice incat lucrurile interesante au o portita firava prin care pot sa isi faca simtita prezenta. Problema in mare parte s-ar rezolva daca as scrie despre munca cum o face Marius dar eu am incercat tot timpul sa nu aduc in discutie viata personala si jobul pe blog. Am eu un pitic acolo pe creier.

Atunci ce imi ramane sa scriu? Destul de simplu. Despre evenimentele la care sunt invitat pentru lucrurile care ma atrag. Nu ajung la toate evenimentele la care sunt invitat. Cateva dintre ele sunt pentru lucruri cu care nu am nici o legatura asa ca nu vad rostul de a participa. La o buna parte chiar nu pot sa ajung din cauza programului. Iar cele cateva la care ajung sar in ochi ca un vampir sclipitor pentru ca in general sunt grupate in aceeasi perioada.

Iar acum intervine jongleria de care vorbeam mai devreme. Perceptia generala e ca o fac (imi permit vorbesc despre mine ca am plecat de la ideea ca las impresia) pentru piscoturile aka goodie baguri sau pentru bani. Fals. Intotdeauna insemnarile pe care mi-am luat bani au purtat tag-ul "insemnare platita" si au reprezentat parerea mea sincera despre lucrul respectiv.

O singura data din cate tin minte am acceptat sa reformulez ceea ce am scris dar stati linistiti tot ca mine a iesi dar cu niste cuvinte mai frumoase iar cu respectiva agentie am intrerupt colaborarea. De doua ori in schimb mi s-a cerut sa modific articolul si nu am acceptat. Am preferat sa il sterg si sa nu imi mai iau banii. Poate este o decizie discutabila dar mie mi s-a parut fair play din partea mea.

Cat despre goodie bag-uri am scris parca la un moment dat (dar nu mai gasesc) ca o solutie excelenta pentru fidelizarea cititorilor si pentru karma e sa le oferi celor care te citesc. Impreuna sa va bucurati de pe urma evenimentului. Am incercat sa fac asta si cea mai recenta finalizare a fost concursul cu jocurile Gears of War 3 primite de mine si un prieten la evenimentul de lansare.

Este totusi destul de dificil sa faci asta de fiecare data pentru in in 80-90% din cazuri goodie bag-ul reprezinta o agenda, un comunicat de presa pe usb sau o prostioara micuta branduita. Mi se pare prea mare efortul si pierderea de timp de a oferi cititorilor niste nimicuri.

Iar despre piscotari ... imi cer scuze dar eu nu mananc la evenimente. Niciodata. Si asta a fost o discutie mai veche cu Raluxa (ma jur ca stiam ca am scris si eu dar ... errr trebuie sa imi fac timp candva sa repar searchul). Masa este un ritual si nu vreau sa ma imbulzesc si sa manac in picioare. Este adevarat ca nu sunt fara pata si ca beau la evenimente. Mai ales la party-uri. Dar sa stiti ca nu asta e motivul pentru care ajung la party. Si oricum beau ce as bea in mod normal ... pentru ca de bine de rau imi permit sa beau :)

La sfarsit vreau sa va intreb. Asta inseamna sa fii blogger comercial? Si mai ales de ce este asta o rusine? Eu personal nu o inteleg. Mi-am pierdut credibilitatea? Nu stiu. Spuneti-mi voi. Sau cel mai bine e sa scrie cei care ma cunosc personal si sa zica daca parerile enuntate pe blog si mai ales in articolele platite difera de cele pe care le am.

Comentarii

  1. Nu ştiu dacă este doar problema cititorilor care pot alege ce blog vor citeşte. Dacă tu eşti client sau agenţie, la ce bloggeri te vei gândi, dacă ei sunt toţi pasionaţio de toate?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Monica - din punctul meu de vedere nu este o rusine sau jignire sa primesc o invitatie la o chestie cu care nu am nicio legatura. O voi refuza pur si simplu. In timp o sa ajungeti sa cunoasteti blogerii si sa stiti ce ii pasioneaza.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Pie-cinte by Scărlatescu în Centrul Vechi - mai bine nu

Atunci când îți pui numele pe ceva ești la mila celor care îți fac și comercializează produsul respectiv. Oricât de strălucit ești tu, la consumatorul obișnuit ajunge ceea ce alții au făcut. Cam așa stă treaba și cu plăcintele astea ale lui Scărlătescu pe care le așteptam ca a doua venire a burgerului hipstăresc.

Deschisă recent în locul Fornetti-ului de vis a vis de Cocor, Inca Una, Va Rog!e o patiserie care este a lui sau e doar susținută masiv de Scărlătescu. Nici nu contează aspectul ăsta. Ce contează cu adevărat e că acolo am mâncat cele mai îngrozitoare plăcinte din viața mea.

Ieri am luat pentru acasă două care arătau relativ interesant pe hârtie: Pie-cintă cu bacon  - 6.5 lei și Pie-cintă cu spanac și brânză de bivoliță 8 lei. Doamna care le vindea s-a oferit să el încălzească, dar am zis că nu are rost că oricum ajungeam cu ele călii acasă. Nu știu dacă a fost o greșeală refuzul ăsta, dar acasă n-am putut să iau mai mult de 2 guri din fiecare. Chit că dansau șoriceii de ceva…

Iz de gratar in padure la Cernica

Conform miscarii pe care tocmai am pornit-o, nicio saptamana fara mici, luni am fost la un clasic gratar in padure la Cernica. Zic clasic pentru ca nu cred ca exista vreun bucurestean care se poate lauda ca n-a calcat cu grija prin padurea Cernica in timp ce cara un platouas cu skinless sausages. Este altarul oficial de sacrificiu al tuturor mititeilor din lumea asta.


Stiind asta, ma asteptam sa fiu inconjurat de miros de mititei, dorei si gigei - asa ca surprins am fost cand n-am atins targetul de burti dezgolite. Nu cred ca biletul de intrare (5 lei/om si 15 lei/masina) a dezarmat burduhanele, si nici nu cred ca toti s-au alaturat trend-ului de mancat sanatos. Ceva s-a intamplat cu exhibitionistii de weekend.


Deci cum ziceam, de intai iunie cam pe la unu' am ajuns si eu pe la Cernica. Am reusit chiar sa gasim o masuta la umbra (si asta a costat, dar nu mai tin minte exact cat), iar cu ajutorul unor vecini de proximitate am inhatat un gratar profesional oferit de autoritati.


Lucr…

Food Vibe au cea mai bună quesadilla de pui din oraș

Ce nu știe mai nimeni despre mine, este că sunt un fel de mini cunoscător în quesadilla. Este felul de mâncare preferat pentru momentele alea când trebuie să împart mâncarea cu mândra care ar mânca ceva, dar nu prea mult. Știu că niciun bărbat nu recunoaște, dar se mai întâmpla.

Chiar dacă n-am gustat-o pe cea de la El Torito, am testat quesadilla în nenumărate restaurante și pub-uri din Capitală fără ca vreuna să mă dea pe spate. Au fost bune, gustoase, dar nu ceva care să mă facă să îmi zic băi, asta e cea mai bună quesadilla pe care am mâncat-o vreodată. Și ca să fiu sincer, trecând peste faptul că n-am conștientizat asta vreodată, până weekend-ul trecut nici nu mă interesa acest fapt.

Quesadilla e un fast food puțin mai evoluat de la care niciodată n-am avut pretenții așa că mare mi-a fost minunea când am dat sâmbăta trecută de cea la Food Vibe. Șansa a făcut să mă simt aventuros și să vreau să comand din altă parte și așa am dat peste delivery-ul ăsta hipstăresc de pe la Piața U…