Treceți la conținutul principal

Ce faci cand ai o generatie fara viitor?

Poate am inceput sa am preocupari de oameni mari, dar mi se pare ca generatiile care vin din urma sunt lipsite de perspective. In weekend stateam in casa si auzeam niste copilasi jucandu-se afara. M-a bucurat zumzetul lor, pentru ca pe strada mea mai rar auzi prichidei jucandu-se. Ca un mos curios, am scos capul pe geam, ca sa inteleg mai bine ce se intampla. In acel moment am trait unul dintre cele mai triste momente din viata mea.

Fetitele de 4-5 anisori nu se jucau frunza sau fata, ci tipau "fiare vechi cumparam". Mi-a ramas un gust amar. In joaca isi copiau parintii. In joaca isi verbalizau viitorul. Atunci mi-am dat seama ca m-am inchis intr-o bula. Cu niste ochelari de cal am preferat sa imi vad de treaba mea si atat. Acum stau si ma intreb daca vreau sa ii dau jos. Mi-a fost bine pana acum. De ce m-ar interesa ce se intampla cu copii anilor 2000? Nimeni din exterior nu s-a interesat de mine.

Nu am ajuns la nicio concluzie, dar inca ma gandesc ca poate noi am gresit. Poate noi i-am dus in situatia asta prin nepasarea noastra. Prin ignorarea lucrurilor care conteaza cu adevarat. Protestam impotriva scumpirii benzinei, cresterea accizelor la tutun sau marirea tva-ului ... dar nu ne intereseaza ce se intampla cu sistemul de invatamant. Deh! Noi am terminat si nu ne mai intereseaza.

Asta imi aduce aminte de o poveste/pilda mai veche. Doua tari au primit fonduri europene nerambursabile. Prima a ales sa investeasca acei bani in infrastructura (construit autostrazi) iar a doua a ales in educatie. Dam timpul cativa ani mai tarziu. S-a constatat ca a doua tara a reusit sa isi dubleze valoarea salariului minim pe economie, pe cand prima si l-a pastrat la acelasi nivel.

Iti cam ridica niste semne de intrebare, daca avem nevoie neaparat de autostrazi .... nu?

Eh. O sa imi treaca foarte repede aceste cugetari din putul gandirii si o sa imi revin la normal vechiul nihasa. Cum e si normal de altfel. (jelly?)

Comentarii

  1. Viata trebuie traita nu visata,multi ajungem la concluzia asta in final.
    Cu toate astea nu toti ne permitem sa jucam, desi unii ar spune ca o copilarie frumoasa poate constitui o viata frumoasa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…