Treceți la conținutul principal

Ce faci cand ai o generatie fara viitor?

Poate am inceput sa am preocupari de oameni mari, dar mi se pare ca generatiile care vin din urma sunt lipsite de perspective. In weekend stateam in casa si auzeam niste copilasi jucandu-se afara. M-a bucurat zumzetul lor, pentru ca pe strada mea mai rar auzi prichidei jucandu-se. Ca un mos curios, am scos capul pe geam, ca sa inteleg mai bine ce se intampla. In acel moment am trait unul dintre cele mai triste momente din viata mea.

Fetitele de 4-5 anisori nu se jucau frunza sau fata, ci tipau "fiare vechi cumparam". Mi-a ramas un gust amar. In joaca isi copiau parintii. In joaca isi verbalizau viitorul. Atunci mi-am dat seama ca m-am inchis intr-o bula. Cu niste ochelari de cal am preferat sa imi vad de treaba mea si atat. Acum stau si ma intreb daca vreau sa ii dau jos. Mi-a fost bine pana acum. De ce m-ar interesa ce se intampla cu copii anilor 2000? Nimeni din exterior nu s-a interesat de mine.

Nu am ajuns la nicio concluzie, dar inca ma gandesc ca poate noi am gresit. Poate noi i-am dus in situatia asta prin nepasarea noastra. Prin ignorarea lucrurilor care conteaza cu adevarat. Protestam impotriva scumpirii benzinei, cresterea accizelor la tutun sau marirea tva-ului ... dar nu ne intereseaza ce se intampla cu sistemul de invatamant. Deh! Noi am terminat si nu ne mai intereseaza.

Asta imi aduce aminte de o poveste/pilda mai veche. Doua tari au primit fonduri europene nerambursabile. Prima a ales sa investeasca acei bani in infrastructura (construit autostrazi) iar a doua a ales in educatie. Dam timpul cativa ani mai tarziu. S-a constatat ca a doua tara a reusit sa isi dubleze valoarea salariului minim pe economie, pe cand prima si l-a pastrat la acelasi nivel.

Iti cam ridica niste semne de intrebare, daca avem nevoie neaparat de autostrazi .... nu?

Eh. O sa imi treaca foarte repede aceste cugetari din putul gandirii si o sa imi revin la normal vechiul nihasa. Cum e si normal de altfel. (jelly?)

Comentarii

  1. Viata trebuie traita nu visata,multi ajungem la concluzia asta in final.
    Cu toate astea nu toti ne permitem sa jucam, desi unii ar spune ca o copilarie frumoasa poate constitui o viata frumoasa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…