Treceți la conținutul principal

Despre oameni si melci (2012) review

Aseara l-am vazut si ma gandeam sa scriu cateva impresii. O iau punctual cu 3 care mi-au placut si 3 care nu mi-au placut la film. Sa incepem cu cele rele ca alea aparent intereseaza mai mult.




Nu mi-a placut ca ...

  • Niciun personaj din film nu puteai sa il urasti sau sa il iubesti. Nu la superlativ cel putin. Fiecare avea crucile lui de purtat si simpatizai cu ele cumva. Nu sunt mare fan al filmelor cu personaje reale. Cele care au si calitati si defecte. Imi plac lucrurile albe si negre ... cel putin in filme
  • Povestea pare sa aiba niste gaurele care te lasa cu niste mici semne de intrebare. Nu multe. Nu afecteaza povestea dar mi-as fi dorit sa nu existe. Lucrurile sa fie limpezi in capul meu. 
  • Ideea care da tot plot-ul filmului este cam ... greu de crezut. Premiza de la care se porneste este incredibila chiar si pentru Romania. 

Mi-a placut ca  ...

  • Filmul in ansamblu pare foarte familiar. Iti aduce aminte de copilarie si de Romania de atunci. Decorurile sunt foarte bine alese si cmpleteaza imaginea pe care ti-o zugraveste regizorul. Atentia la detalii este impresionanta
  • Nu este chiar atat de dramatic ca majoritatea filmelor Romanesti. Da ma am inteles. A fost greu dar ma da-o-n branza ca ne-am saturat sa tot vedem asta in fiecare film. Despre oameni si melci reuseste sa se tina departe de dramatizarea asta excesiva. Nota bene! Regizori ... se poate si altfel.
  • L-am vazut pe Dorel Visan facand un rol excelent. M-a captivat. Nu sunt un fan si nici nu i-am urmarit cariera, dar Dorel Visan in filmul asta iti lasa impresia ca nu joaca un rol. Nu urmeaza un scenariu. Ti se pare ca este natural si el chiar este directorul uzinei. Cred ca daca o sa il vad pe strada o sa ii zic: Buna ziua domn director!

Bonus. Am primit un melc viu intr-o cutie :) Il/o cheama Pollitt si momentant este cu un snailsitter cat timp sunt eu plecat!

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Review de bere: Becker Brau American Pale Ale

În anii 90 dacă vorbeai de berărie germană, toată lumea presupunea că te referi la Becker Brau-ul de pe Calea Rahovei: muzică bavareză live, covrigi cât capul meu de copil, ciolane peste ciolane și evident metri și metri de bere. O berărie în toată firea.

Timpul a fost în schimb nemilos cu ea și după ce s-a mutat într-o casă nouă n-am mai auzit nimic de bine, iar de vreo 5-6 ani și vorbele alea de rău s-au oprit. Poate de asta am pus mâna cu încredere pe berea asta când am văzut-o la raft, fix pentru nostalgia serilor la terasa de pe lângă Piața de Flori.

Nici măcar nu știu dacă e vreo legătură directă între ele, dar asta nu mă va opri să zic vreo două trei lucruri despre berea cu cea mai urâtă etichetă din lume. Pe bune. Înțeleg craft, înțeleg producție limitată și probabil netehnologizată, dar eticheta e super hidoasă și nu cred că prinde la targetul hipstăresc căruia îi este adresată.

Totuși, să purcedem!

Nume: Becker Brau American Pale Ale
Stil: American Pale Ale
Alcool: 5%
Origine: …