Treceți la conținutul principal

Productia de toamna de Like-uri la hectar

Facebook a nascut o noua frica in casa nihasa: subjugarea pe plantatia de like-uri. Imi e frica ca Like-ul meu nu conteaza si este doar inca unul dintre multele aflate pe linia de productie a social media expertilor.

Il cresti si il inveti ca fetele buzate nu il merita - indiferent de cat bronz si bikini arata. Ii spui ca nu trebuie sa se joace cu paginile dubioase ce dau telefoane cadou. Te lupti cu bloggeri marsavi care vor sa ti-l rapeasca si sa il bage intr-o pivnita ticisita de like-urile alor cititori. E pivnita casei mele - zic ei. Bine nene, dar chiar nu putem sa stam de vorba ca oamenii in sufragerie? Trebuie sa ma bagi direct in cusca din subsol si sa ma abuzezi ani de zile?

Si ce se intampla cu like-ul tau dupa ce creste si in sfarsit il trimiti sa vada lumea? Pai dupa atat amar de timp in care l-ai ingrijit si l-ai iubit ... el ajunge sa fie doar alt numar aruncat pe retelele sociale sau in prezentari.
"articolele mele aduna xxx like-uri"
"pagina mea are xyz like-uri"
"avem xyzxzz like-uri"
"pagina oficiala a artistului *random gigel* are xyz xyz like-uri"
"am atins xxxzy like-uri"
Sunt doar cateva exprimari ce tradeaza o abordare gresita si abuziva cu like-ul meu bine crescut. Cand citesc asa ceva stiu ca nu o duce bine. E trist si singur, desi e inconjurat de alte cateva like-uri ce n-au stiut mai bine la ce se inhama.

Hai sa spunem stop acestui abuz la adresa like-urilor!

Like-urile sunt si ele oameni. 

Nu ai like-uri ... ai oameni. Oameni care te citesc. Oameni care apreciaza articolele tale. Oameni care te urmaresc. Poti sa le zici si fani, dar nu le mai spune like-uri. E atat de jignitor pentru oamenilor ce ti-au incredintat cel mai frumos rod al relatiei lor cu Facebook!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…

manolo si jean acesti miki alexandrescu de la eurosport

[2017 edit: Ceva mai recent despre ei poți citi aici. Lucrurile s-au schimbat mult de când a fost scris articolul acesta în 2011]

De fapt ei sunt trei crai de la rasarit, dar numele celui de-al treilea nu l-am retinut. Acesti 3 crai sunt moartea pasiunii cand vine vorba de ciclism. Ei n-ar face o treaba asa dezastruoasa daca nu ar avea o atitudine de cacat fata de spectatori si mari fixuri pe anumite subiecte ce nu prea au legatura cu ce se intampla in momentul acela pe ecran.

Dar asta se intampla dintr-o contopire ciudata a faptului ca sunt ei dobitoci si ca ciclismul face rating subunitar. Nu cred ca am auzit vreodata un comentator care sa spuna ca toti sportivii se dopeaza - si asta nu o data si nu in treacat.

Sa petreci ore intregi vorbind despre doping nu este doar teribil de plictisitor pentru spectatorii tai ci si a giant mood killer (de ce te-ai uita la ceva unde toata lumea triseaza?) ... si consider ca doar un dobitoc de comentator ar face asta. Pierzi audienta.

Tot din cate…