Treceți la conținutul principal

Productia de toamna de Like-uri la hectar

Facebook a nascut o noua frica in casa nihasa: subjugarea pe plantatia de like-uri. Imi e frica ca Like-ul meu nu conteaza si este doar inca unul dintre multele aflate pe linia de productie a social media expertilor.

Il cresti si il inveti ca fetele buzate nu il merita - indiferent de cat bronz si bikini arata. Ii spui ca nu trebuie sa se joace cu paginile dubioase ce dau telefoane cadou. Te lupti cu bloggeri marsavi care vor sa ti-l rapeasca si sa il bage intr-o pivnita ticisita de like-urile alor cititori. E pivnita casei mele - zic ei. Bine nene, dar chiar nu putem sa stam de vorba ca oamenii in sufragerie? Trebuie sa ma bagi direct in cusca din subsol si sa ma abuzezi ani de zile?

Si ce se intampla cu like-ul tau dupa ce creste si in sfarsit il trimiti sa vada lumea? Pai dupa atat amar de timp in care l-ai ingrijit si l-ai iubit ... el ajunge sa fie doar alt numar aruncat pe retelele sociale sau in prezentari.
"articolele mele aduna xxx like-uri"
"pagina mea are xyz like-uri"
"avem xyzxzz like-uri"
"pagina oficiala a artistului *random gigel* are xyz xyz like-uri"
"am atins xxxzy like-uri"
Sunt doar cateva exprimari ce tradeaza o abordare gresita si abuziva cu like-ul meu bine crescut. Cand citesc asa ceva stiu ca nu o duce bine. E trist si singur, desi e inconjurat de alte cateva like-uri ce n-au stiut mai bine la ce se inhama.

Hai sa spunem stop acestui abuz la adresa like-urilor!

Like-urile sunt si ele oameni. 

Nu ai like-uri ... ai oameni. Oameni care te citesc. Oameni care apreciaza articolele tale. Oameni care te urmaresc. Poti sa le zici si fani, dar nu le mai spune like-uri. E atat de jignitor pentru oamenilor ce ti-au incredintat cel mai frumos rod al relatiei lor cu Facebook!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …