Treceți la conținutul principal

Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Nietzsche parca (sper sa nu ma insel) spunea ca atunci cand faci un lucru bun practic iti renegi intreaga fiinta - pentru ca suntem manati in viata asta de egoism. Am citit asta acum foarte multi ani si mi-a ramas in cap, iar de atunci tot incerc sa ii dovedesc unui filozof mort ca se inseala. Este o lupta stupida cu morile de vant, dar am senzatia ca acest quest fara de sfarsit m-a facut o persoana mai buna.

Indirect, am ajuns sa ma uit dupa selfless good deeds pentru ca trebuie sa am dovezi atunci cand ii voi spune lui N ca se inseala. Cand incepi sa le cauti, ajungi sa le gasesti. Si acum o sa va dau 3 exemple: o bucurie ce ma priveste, o bucurie facuta de cineva din cercul meu de prieteni si o bucurie de peste mari si tari de care am auzit.

Incep cu ultima. E facuta de Improv Everywhere prin 2009. Practic au organizat o mini receptie de nunta unui cuplu random ce s-a casatorit la primarie in ziua respectiva. 2009 era abia primul an de criza si o nunta impunatoare nu isi permitea oricine.



Imi place la nebunie reactia ei cand sunt intrebati daca vor sa accepte aceasta petrecere gratuita. Nici macar nu apuca sa termine tot ce avea de zis ca mireasa deja zisese "Let's go".

A doua bucurie il are protagonist pe Doru Panaitescu. In 2010 a schimbat viata unei batranici din Mehedinti. A povestit pe blog (link) cum a intalnit o femeie sarmana ce statea in niste conditii de neimaginat - o persoana cat se poate da random. A incercat sa stranga pentru ea (link) niste haine, alimente si poate si niste bani. A reusit mai mult - i-a facut o casa (link).

Casa pe care am vazut-o si eu anul acesta cand am trecut pe la ea sa vedem ce mai face. Batranica era fix cum mi-o inchipuiam din povestirile de pe blog ale lui Doru - inca mandra, desi viata a lovit-o destul de greu. Am asistat la o bucurie ce a schimbat viata cuiva - cati se pot lauda cu asa ceva?

Si am ramas dator cu bucuria pe care am primit-o eu. In 2008 descoperisem un filmulet cu niste picioroange de cangur ce pareau f%$^ing cool. Eram foarte incantat de ele - cred ca toti prietenii mei au vazut respectivul filmulet. Am scris pe blog ca le vreau de Craciun (link). O gluma, pentru ca 400 dolari reprezentau atunci o buna parte din salariul meu. Totusi, Tim mi-a zis ca mi le face cadou daca ii fac un filmulet cu ele. Tim fiind in acel moment o persoana pe care o vazusem o singura data la o bere. Si asa m-am trezit cu o bucurie neasteptata pentru mine - si o datorie de 5 ani a filmului respectiv.

S-ar parea ca nu sunt singurul care colectioneaza bucurii. Mai sunt si alti nebuni ce vor sa faca lumea asta un loc mai bun. Volksbank are acum o campanie de colectare de bucurii pe http://bucuriisimple.ro/ pe care apoi le ajuta cu 1000 euro sa se implineasca. Ei si-au permis sa imparta bucuriile in 3 categorii: bucurii pentru copii, bucurii pentru alti oameni si bucurii pentru pasiuni. Fiecare om e invitat sa aleaga o categorie si sa impartaseasca o bucurie pentru sansa de a si-o implini.

Cred ca mai important decat premiul oferit este faptul ca oamenii si-au facut timp sa isi scrie bucuriile, pentru ca problema bucuriilor e ca odata puse pe plan secund .... se uita.

Si acum e momentul sa inchei cu intrebarea din titlu: Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …