Treceți la conținutul principal

Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Nietzsche parca (sper sa nu ma insel) spunea ca atunci cand faci un lucru bun practic iti renegi intreaga fiinta - pentru ca suntem manati in viata asta de egoism. Am citit asta acum foarte multi ani si mi-a ramas in cap, iar de atunci tot incerc sa ii dovedesc unui filozof mort ca se inseala. Este o lupta stupida cu morile de vant, dar am senzatia ca acest quest fara de sfarsit m-a facut o persoana mai buna.

Indirect, am ajuns sa ma uit dupa selfless good deeds pentru ca trebuie sa am dovezi atunci cand ii voi spune lui N ca se inseala. Cand incepi sa le cauti, ajungi sa le gasesti. Si acum o sa va dau 3 exemple: o bucurie ce ma priveste, o bucurie facuta de cineva din cercul meu de prieteni si o bucurie de peste mari si tari de care am auzit.

Incep cu ultima. E facuta de Improv Everywhere prin 2009. Practic au organizat o mini receptie de nunta unui cuplu random ce s-a casatorit la primarie in ziua respectiva. 2009 era abia primul an de criza si o nunta impunatoare nu isi permitea oricine.



Imi place la nebunie reactia ei cand sunt intrebati daca vor sa accepte aceasta petrecere gratuita. Nici macar nu apuca sa termine tot ce avea de zis ca mireasa deja zisese "Let's go".

A doua bucurie il are protagonist pe Doru Panaitescu. In 2010 a schimbat viata unei batranici din Mehedinti. A povestit pe blog (link) cum a intalnit o femeie sarmana ce statea in niste conditii de neimaginat - o persoana cat se poate da random. A incercat sa stranga pentru ea (link) niste haine, alimente si poate si niste bani. A reusit mai mult - i-a facut o casa (link).

Casa pe care am vazut-o si eu anul acesta cand am trecut pe la ea sa vedem ce mai face. Batranica era fix cum mi-o inchipuiam din povestirile de pe blog ale lui Doru - inca mandra, desi viata a lovit-o destul de greu. Am asistat la o bucurie ce a schimbat viata cuiva - cati se pot lauda cu asa ceva?

Si am ramas dator cu bucuria pe care am primit-o eu. In 2008 descoperisem un filmulet cu niste picioroange de cangur ce pareau f%$^ing cool. Eram foarte incantat de ele - cred ca toti prietenii mei au vazut respectivul filmulet. Am scris pe blog ca le vreau de Craciun (link). O gluma, pentru ca 400 dolari reprezentau atunci o buna parte din salariul meu. Totusi, Tim mi-a zis ca mi le face cadou daca ii fac un filmulet cu ele. Tim fiind in acel moment o persoana pe care o vazusem o singura data la o bere. Si asa m-am trezit cu o bucurie neasteptata pentru mine - si o datorie de 5 ani a filmului respectiv.

S-ar parea ca nu sunt singurul care colectioneaza bucurii. Mai sunt si alti nebuni ce vor sa faca lumea asta un loc mai bun. Volksbank are acum o campanie de colectare de bucurii pe http://bucuriisimple.ro/ pe care apoi le ajuta cu 1000 euro sa se implineasca. Ei si-au permis sa imparta bucuriile in 3 categorii: bucurii pentru copii, bucurii pentru alti oameni si bucurii pentru pasiuni. Fiecare om e invitat sa aleaga o categorie si sa impartaseasca o bucurie pentru sansa de a si-o implini.

Cred ca mai important decat premiul oferit este faptul ca oamenii si-au facut timp sa isi scrie bucuriile, pentru ca problema bucuriilor e ca odata puse pe plan secund .... se uita.

Si acum e momentul sa inchei cu intrebarea din titlu: Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Comentarii

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…