Treceți la conținutul principal

Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Nietzsche parca (sper sa nu ma insel) spunea ca atunci cand faci un lucru bun practic iti renegi intreaga fiinta - pentru ca suntem manati in viata asta de egoism. Am citit asta acum foarte multi ani si mi-a ramas in cap, iar de atunci tot incerc sa ii dovedesc unui filozof mort ca se inseala. Este o lupta stupida cu morile de vant, dar am senzatia ca acest quest fara de sfarsit m-a facut o persoana mai buna.

Indirect, am ajuns sa ma uit dupa selfless good deeds pentru ca trebuie sa am dovezi atunci cand ii voi spune lui N ca se inseala. Cand incepi sa le cauti, ajungi sa le gasesti. Si acum o sa va dau 3 exemple: o bucurie ce ma priveste, o bucurie facuta de cineva din cercul meu de prieteni si o bucurie de peste mari si tari de care am auzit.

Incep cu ultima. E facuta de Improv Everywhere prin 2009. Practic au organizat o mini receptie de nunta unui cuplu random ce s-a casatorit la primarie in ziua respectiva. 2009 era abia primul an de criza si o nunta impunatoare nu isi permitea oricine.



Imi place la nebunie reactia ei cand sunt intrebati daca vor sa accepte aceasta petrecere gratuita. Nici macar nu apuca sa termine tot ce avea de zis ca mireasa deja zisese "Let's go".

A doua bucurie il are protagonist pe Doru Panaitescu. In 2010 a schimbat viata unei batranici din Mehedinti. A povestit pe blog (link) cum a intalnit o femeie sarmana ce statea in niste conditii de neimaginat - o persoana cat se poate da random. A incercat sa stranga pentru ea (link) niste haine, alimente si poate si niste bani. A reusit mai mult - i-a facut o casa (link).

Casa pe care am vazut-o si eu anul acesta cand am trecut pe la ea sa vedem ce mai face. Batranica era fix cum mi-o inchipuiam din povestirile de pe blog ale lui Doru - inca mandra, desi viata a lovit-o destul de greu. Am asistat la o bucurie ce a schimbat viata cuiva - cati se pot lauda cu asa ceva?

Si am ramas dator cu bucuria pe care am primit-o eu. In 2008 descoperisem un filmulet cu niste picioroange de cangur ce pareau f%$^ing cool. Eram foarte incantat de ele - cred ca toti prietenii mei au vazut respectivul filmulet. Am scris pe blog ca le vreau de Craciun (link). O gluma, pentru ca 400 dolari reprezentau atunci o buna parte din salariul meu. Totusi, Tim mi-a zis ca mi le face cadou daca ii fac un filmulet cu ele. Tim fiind in acel moment o persoana pe care o vazusem o singura data la o bere. Si asa m-am trezit cu o bucurie neasteptata pentru mine - si o datorie de 5 ani a filmului respectiv.

S-ar parea ca nu sunt singurul care colectioneaza bucurii. Mai sunt si alti nebuni ce vor sa faca lumea asta un loc mai bun. Volksbank are acum o campanie de colectare de bucurii pe http://bucuriisimple.ro/ pe care apoi le ajuta cu 1000 euro sa se implineasca. Ei si-au permis sa imparta bucuriile in 3 categorii: bucurii pentru copii, bucurii pentru alti oameni si bucurii pentru pasiuni. Fiecare om e invitat sa aleaga o categorie si sa impartaseasca o bucurie pentru sansa de a si-o implini.

Cred ca mai important decat premiul oferit este faptul ca oamenii si-au facut timp sa isi scrie bucuriile, pentru ca problema bucuriilor e ca odata puse pe plan secund .... se uita.

Si acum e momentul sa inchei cu intrebarea din titlu: Daca ar fi sa daruiesti o bucurie, care ar fi aia?

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.