Treceți la conținutul principal

Zi ca-ti place - o docufictiune de Cornel Mihalache

Saptamana trecuta am fost Cinema Studio sa vad o docufictiune facuta de Casa de Productie TVR si Uniunea Cineastilor din Romania. Un film de o ora ce a umplut Studio-ul pana la refuz - oameni de toate varstele ce au ocupat toate locurile si mocheta cinematografului. Film realizat pentru micul ecran si candva in urmatoarea perioada urmeaza sa fie difuzat pe TVR se poate vedea online aici.


In primele 5 minute ale filmului ma gandeam ca este cea mai buna comedie romaneasca pe care am vazut-o in ultimii 5 ani. Dupa 5 minute mi s-a sters gandul asta din minte. Alt film romanesc care sufera de fatidicul ce pare sa caracterizeze orice productie autohtona.

Filmul incepe cu un fel de colaj intre inregistrarile TVR de la dezbaterile prezidentiale cu secvente filmate cu actori candidati la presedentie. Un mix excelent ce a fost intampinat de rasete zgomotoase din partea audientei. Ideea este excelenta! Discursul candidatilor din 96, 2000, 2004, 2009 tinde sa fie de tot rasul, daca mai strecori niste actori ce puncteaza fix unde istoria le da dreptate, combini asta cu secvente excelente ce ilustreaza limbajul nonverbal al candidatilor reali ... pai iti iese o tochitura ce te face sa explodezi de ras.


Din pacate, cum ziceam mai sus, noi nu prea ne pricepem sa facem comedioare. Trebuie sa avem un mesaj. O metafora. O doza de dramatism, ca altfel nu ne place. Cam asa e si cu filmul asta. Cinci minute de ras si apoi 5 minute de liniste profunda in sala. Partea amuzanta e suculenta si din cauza asta te cam paleste din fundul curtii bucata dramatica de teatru teatru. Explozie de drama si seriozitate.

Practic filmul e facut din 2 entitati distincte: un montaj amuzant si o piesa de teatru despre violul continuu al clasei politice napadita de cele 7 pacate capitale. Ambele parti sunt agreabile si puncteaza destul de bine pe ceea ce isi doresc sa realize, dar eu personal preferam sa le vad separat. Impreuna sunt prea reactive pentru a face casa buna.

Si sala a reactionat la fel ca si mine. S-a pierdut intr-un amalgam de sentimente si a ramas muta pe la finalul filmului. Totusi, pot spune ca a fost o experienta interesanta ce mi-a adus aminte de ce nu prea diger filme romanesti: sunt satul de drame si de dorinta de soca audienta.


Daca aveti ocazia sa il vedeti, va recomand sa ii acordati o ora din viata voastra tocmai pentru ca ilustreaza atat de bine ce inseamna filmul romanesc si pentru ca e o drama destul de buna - chiar daca te lasa cu un gust amar.

[Pagina de pe Facebook a filmului]

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…