Treceți la conținutul principal

Am invatat sa schiez! #schiem 2014

Patru zile mi-a luat sa invat sa schiez.

Ma rog, practic 2 zile pornind de la nivelul de dificultate mormoloc. Ultimele doua zile fiind de perfectionare a celor deja invatate. Nu-mi dau seama daca e mult sau putin, dar pentru mine este impresionant faptul ca am reusit sa cobor 700 m de partie fara sa cad sau sa ma opresc. Pentru asta ar trebui sa ii multumesc lui Marius (instructorul de schi de la Arena Platos) care a avut multa rabdare cu noi. Nici nu iti dai seama ce inseamna sa ai rabdare cu niste bloggeri pusi pe glume ce nu si-au pus vreodata serios schiurile in picioare.

Mi se pare ca am prins pe schiuri mai repede decat pe placa, si asta se datoreaza in special instructorului. Pe placa am invatat singur si a durat un sezon pana cand am inceput sa ma pricep cat de cat. Apoi au mai trecut cateva sezoane ca sa ajung acum, dupa 10 ani, sa zic ca stiu bine sa ma dau pe placa de snowboard. Concluzia pe care o pot trage este ca daca vrei sa te apuci sa inveti un sport de iarna, este musai sa iti iei un instructor. Te chinui prea mult altfel si pierzi mult timp pe parcursul procesului de invatare.

Practic am plecat de la asta:

Prima zi pe partia de copilasi

Si am ajuns la asta:

A doua zi pe partia mare intr-un fel de cristiana stangace
Si pentru ca tot vorbeam de a invata sa schiezi, Arena Platos este un loc perfect pentru asta. Are o mini partie separata pentru prima zi de schi, o partie foarte usoara pentru incepatori si o partie putin mai dificila unde faci cunostinta cu o panta mai des intalnita pe alte partii. Nu cred ca am mers vreodata intr-o statiune care sa fie atat de noob/incepatori friendly.

In rest, daca e sa vorbesc din perspectiva snowboarder-ului de 10 ani, Arena Platos nu are partii care sa te provoace sau sa iti satisfaca dorinta de a te da. Sunt mult prea scurte si usoare. Totusi, abonamentul pe o zi este 50 de lei (cam 33% din pretul practicat de alte statiuni) si in general nu stai la coada pentru teleschi. Da, au doar 2 teleschi-uri. Sucks big time pentru placari. [Later edit: mi se face semn in casca ca Arena Platos are 4 teleschiuri, iar 2 partii nu au fost folosite din cauza lipsei de zapada.]

Arena Platos - in stanga e partia putin mai dificila
Alte preturi practicate prin zona: berea la 0,33 e 5 lei, iar mancarea variaza intre intervalul 15-22 de lei. E buna si consistenta. In plus, in ultima saptamana din Februarie - inca mai era zapada. Asta e cel mai mare atuu - practic nu se mai schiaza nicaieri in tara pe partii mai lungi. (Sper sa ma insel, pentru ca as mai avea chef de o tura pe la munte)

Dar sa ne intoarcem la cum am invatat sa schiez.

In afara de instructor, cele doua ore zilnice la spa au avut un rol important in a imi mentine conditia fizica firava pe parcursul saptamanii trecute.Stiu ca am lenevit bine de tot iarna asta si asta se simte.

Am mai zis-o in trecut si continui sa sustin ca dupa o zi de snowboarding serios, o ora petrecuta in sauna sau in baia cu aburi... e facatoare de minuni. Gen moaste care chiar functioneaza. In Austria mai toate pensiunile de prin zona montana au saune, si stiu ei bine de ce. Iti relaxeaza musculatura si da un reset oboselii. De asta ma bucur ca locul in care am stat (Hohe Rinne) avea acces gratuit la spa pentru toti cei cazati. Sper sa fie un trend din ce in ce mai des intalnit si la noi.

Suna prea bine articolul asta, nu? Am invatat. A fost usor. Bla bla. Hai sa ma fac de ras putin cu o cazatura *spionata* de aplicatia iRewind (Android si IOS) de la Orange pe partia din Predeal.



Da ma, a 3-a cazatura si ultima cazatura de saptamana trecuta este pe YouTube. Ce sa ii faci. Mai ai si ghinion. Pacat ca la urmatoarea tura cand m-am dumerit cum e zapada si mi-am permis sa merg mai puternic (e amuzant sa auzi asta din gura unui incepator) .... aveam aplicatia oprita. Totusi, imi place iRewind si sper sa apara pe mai multe partii. E fain sa te dai, iar apoi la baza partiei sa vezi filmuletul coborarii tale din perspectiva camerelor fixe de pe margine.

Asa poti sa iti dai seama de pozitia pe care o ai si ce ai putea sa mai imbunatatesti. Nu cred ca pentru asta au facut-o, dar eu sunt adeptul perfectionarii si apoi a share-uirii pe Facebook. De exemplu in filmuletul de mai sus, pana si eu imi dau seama ca stau intr-o pozitie total gresita. Eh. Mai corectam sezonul urmator, pentru ca iarna asta s-a cam dus in vacanta.

Referitor la vreo concluziile maiestoase dupa aceasta saptamana de #schiem ... hmm. inca sunt de parere ca e mult mai usor sa inveti prima oara sa mergi pe schi-uri. Cazi mai putin... mult mai putin! si opresti mai usor. Nu simti ca pierzi controlul si nici nu percepi vreo panta ca fiind inabordabila. Si pe placa as zice ca iesi din orice situatie cu o frunza facuta, dar pe schiuri nu pare ca faci acest compromis - panta e grea si nu pot sa o cobor asa ca aleg pozitia de siguranta. E mai elegant ce se intampla pe schiuri si nici nu le strici zapada altora. Da! Am zis-o! Snowboarderii in frunza strica partia.

[Si la final, un scurt moment din partea sponsorilor]

#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri - este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe Rinne, Happy Tour și Buonavista

PS. Tot nu o sa renunt la placa de snowboarding. Senzatia unui pulver neatins pe care il "despici" razant cu manusa... e un lucru pe care cu bucurie l-as lua in mormant. Cine a experimentat asta stie despre ce vorbesc! Cine nu, e momentul sa isi puna pe to do list-ul de anul asta!

Au mai scris despre tabara Andra, Simona, Toma, Brylu, Gaben, MirceaIvo, Doru si Ariel.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…