Treceți la conținutul principal

Snow on Fire 2014 in Harghita-Madarasi

Weekend-ul trecut am fost in Harghita-Madarasi sa urmaresc una dintre cele mai cunoscute competitii de snowboarding si schi sloapestyle din tara - Snow on Fire. Este a doua oara cand ajung in zona, dar de data asta am reusit sa apreciez mai mult acest coltisor de rai pentru snowboarderi pentru ca am fost intampinat de o vreme superba. Mai tot timpul am stat in tricou, drept urmare m-am bronzat ca un tractorist. Un mic impediment pentru a avea privilegiul sa te dai pe snowboard la sfarsitul lui Martie.

Primul *soc* pe care l-am avut a fost ca aveam zapada excelenta. Intr-o escapada pe teleschi am reusit sa iau o cazatura de toata frumusetea in padure, ca apoi sa am afund in powder pana la brau cand mi-am dat placa jos din picioare. Ah! Ce senzatie! M-am bucurat vreo 5 minute de primul powder adevarat al sezonului (am cam slack-uit anul asta). Al doilea *soc* a venit cand am realizat procentajul de board-eri vs schiori de pe partie: 90-10%. Mai rar vezi asa ceva pe o partie in tara.



Cat despre fratii de placa cu care am impartit partia, m-am simtit ca ultimul om. Toti erau extrem de buni. Credeam ca ma dau decent pe snowboard, pana cand m-am uitat putin in jurul meu: toata lumea facea cate un trick sau o saritura... asa de show. Desi m-au demoralizat putin, am trecut acolo pe to-do list pentru sezonul urmator: trick-uri si cel putin o mana rupta. Kidding *batut in ghips*

Sambata a inceput competitia Snow on Fire, asa ca toata lumea s-a strans in jurul snow park-ului la o bere si niste paine cu untura - alegerea clasica pentru tolanit si bucurat de soarele lenes care ne-a insotit. O adunare pestrita de iubitori de zapada ce nu continea pantofari sau gura casca.

Un mod excelent de a iti petrece weekend-ul: lenevit la soarele care scalda Snow on Fire
62 de sportivi din Romania, Ungaria si Polonia ne-au tinut companie si au animat atmosfera. Dintre acestia, trei m-au impresionat:

  • Michal 'Lego' Ligocki - un polonez extrem de talentant care a fost si la Soci si care pur si simplu refuza sa cada, indiferent de complexitatea trick-ului pe care il facea.
  • Adolf Bobo - Locul 3 la Snowboard Pro, un baiat din Miercurea Ciuc ce traieste pentru snowboard - era cu ratracul prin snowpark si la 11 noaptea si la 7 dimineata, pentru a se asigura ca totul o sa fie perfect.
  • Florin Mirescu - supranumit si Tata Extrem, are 56 ani si acum 7 ani s-a apucat de freestyle skiing. Pana atunci statea cuminte pe partie, dar apoi a prins gustul kicker-elor. E fascinant omul acesta. La el am vazut cea mai urat cazatura din viata mea - un face plant de pe kicker-ul mare - dar apoi s-a ridicat cu zambetul pe buze si dornic sa mai incerce in mansa urmatoare ceva. Incredibil optimism si dragoste pentru sport. Respect.
Nu pot sa vorbesc de Snow on Fire fara sa zic ceva si de Kinda Geza -  omul care s-a zbatut si a facut posibila realizarea acestui snow park de la Harghita-Madarasi. Mi s-a rupt sufletul cand a fost intrebat de Olimpiada si am vazut niste lacrimi in ochii lui. Pentru cei care nu stiu, Geza trebuia sa fie singurul roman la snowboarding la Soci, dar i-au lipsit punctele necesare pentru  ca 2-3 etape de Cupa Mondiala au fost anulate chiar inainte de inceputul Olimpiadei de Iarna. Ce nesansa, ce ghinion. 

Inchei spunand ca ii apreciez foarte mult pe cei de la Burn care cred ca in Romania se poate face si alt sport in afara de fotbal. Este o gura de aer proaspat sa vad brand-uri care sustin si altceva. N-am o problema majora cu fotbalul, doar ca as prefera sa la stirile sportive si alte sporturi - ceva care sa relationeze mai bine cu mine. 

Mai multe informatii despre Snow on Fire gasiti aici intr-un pdf. Clasamentul competitiei de weekend-ul trecut il gasiti aici, iar pentru mai multe poze - puteti sa vedeti la Alin 'Pandutzu' Panda


Anul viitor, tot prin Martie, va avea loc si urmatoarea editie Snow on Fire... poate nu va faceti program in weekend-ul ala :)

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …