Treceți la conținutul principal

Snow on Fire 2014 in Harghita-Madarasi

Weekend-ul trecut am fost in Harghita-Madarasi sa urmaresc una dintre cele mai cunoscute competitii de snowboarding si schi sloapestyle din tara - Snow on Fire. Este a doua oara cand ajung in zona, dar de data asta am reusit sa apreciez mai mult acest coltisor de rai pentru snowboarderi pentru ca am fost intampinat de o vreme superba. Mai tot timpul am stat in tricou, drept urmare m-am bronzat ca un tractorist. Un mic impediment pentru a avea privilegiul sa te dai pe snowboard la sfarsitul lui Martie.

Primul *soc* pe care l-am avut a fost ca aveam zapada excelenta. Intr-o escapada pe teleschi am reusit sa iau o cazatura de toata frumusetea in padure, ca apoi sa am afund in powder pana la brau cand mi-am dat placa jos din picioare. Ah! Ce senzatie! M-am bucurat vreo 5 minute de primul powder adevarat al sezonului (am cam slack-uit anul asta). Al doilea *soc* a venit cand am realizat procentajul de board-eri vs schiori de pe partie: 90-10%. Mai rar vezi asa ceva pe o partie in tara.



Cat despre fratii de placa cu care am impartit partia, m-am simtit ca ultimul om. Toti erau extrem de buni. Credeam ca ma dau decent pe snowboard, pana cand m-am uitat putin in jurul meu: toata lumea facea cate un trick sau o saritura... asa de show. Desi m-au demoralizat putin, am trecut acolo pe to-do list pentru sezonul urmator: trick-uri si cel putin o mana rupta. Kidding *batut in ghips*

Sambata a inceput competitia Snow on Fire, asa ca toata lumea s-a strans in jurul snow park-ului la o bere si niste paine cu untura - alegerea clasica pentru tolanit si bucurat de soarele lenes care ne-a insotit. O adunare pestrita de iubitori de zapada ce nu continea pantofari sau gura casca.

Un mod excelent de a iti petrece weekend-ul: lenevit la soarele care scalda Snow on Fire
62 de sportivi din Romania, Ungaria si Polonia ne-au tinut companie si au animat atmosfera. Dintre acestia, trei m-au impresionat:

  • Michal 'Lego' Ligocki - un polonez extrem de talentant care a fost si la Soci si care pur si simplu refuza sa cada, indiferent de complexitatea trick-ului pe care il facea.
  • Adolf Bobo - Locul 3 la Snowboard Pro, un baiat din Miercurea Ciuc ce traieste pentru snowboard - era cu ratracul prin snowpark si la 11 noaptea si la 7 dimineata, pentru a se asigura ca totul o sa fie perfect.
  • Florin Mirescu - supranumit si Tata Extrem, are 56 ani si acum 7 ani s-a apucat de freestyle skiing. Pana atunci statea cuminte pe partie, dar apoi a prins gustul kicker-elor. E fascinant omul acesta. La el am vazut cea mai urat cazatura din viata mea - un face plant de pe kicker-ul mare - dar apoi s-a ridicat cu zambetul pe buze si dornic sa mai incerce in mansa urmatoare ceva. Incredibil optimism si dragoste pentru sport. Respect.
Nu pot sa vorbesc de Snow on Fire fara sa zic ceva si de Kinda Geza -  omul care s-a zbatut si a facut posibila realizarea acestui snow park de la Harghita-Madarasi. Mi s-a rupt sufletul cand a fost intrebat de Olimpiada si am vazut niste lacrimi in ochii lui. Pentru cei care nu stiu, Geza trebuia sa fie singurul roman la snowboarding la Soci, dar i-au lipsit punctele necesare pentru  ca 2-3 etape de Cupa Mondiala au fost anulate chiar inainte de inceputul Olimpiadei de Iarna. Ce nesansa, ce ghinion. 

Inchei spunand ca ii apreciez foarte mult pe cei de la Burn care cred ca in Romania se poate face si alt sport in afara de fotbal. Este o gura de aer proaspat sa vad brand-uri care sustin si altceva. N-am o problema majora cu fotbalul, doar ca as prefera sa la stirile sportive si alte sporturi - ceva care sa relationeze mai bine cu mine. 

Mai multe informatii despre Snow on Fire gasiti aici intr-un pdf. Clasamentul competitiei de weekend-ul trecut il gasiti aici, iar pentru mai multe poze - puteti sa vedeti la Alin 'Pandutzu' Panda


Anul viitor, tot prin Martie, va avea loc si urmatoarea editie Snow on Fire... poate nu va faceti program in weekend-ul ala :)

Comentarii

Postări Populare

Și tu ce ai făcut primăvara asta cu sacul de haine vechi rămas după curățenie?

Ieri am fost la lansare mai neobișnuită de magazin de haine. Empty Shop este locul ăla unde ajung toate hainele care au rămas mici, care nu mai sunt fashionable sau care sunt doar nebăgate în seamă și ajung să fie abandonate prin dulap cu anii. Chestia e că acele haine trebuie să le aduci tu de acasă.  Ariel le spală, iar Nepi (Promenada) și Let's do it Romania le vor dona unor oameni care le vor aprecia mai mult decât ai făcut-o tu în ultimul an.

Toată treaba asta se întâmplă în următoarele 2 săptămâni (18 aprilie) în mai mult de o duzină de centre comerciale din București și țară deținute de Nepi. Lista exactă nu o am, dar presupun ca va apărea în curând pe site-ul/Facebook-ul celor de la Let's Do it Romania.

Înainte să scriu am căutat-o, dar m-am enervat repede și am ieșit când am văzut întrebări idioate de la useri de genul: dar chiar trebuia să fie numele în engleză? Pentru că de fapt doar cu asta au rămas după ce au citit despre inițiativă. Pun pariu că în scurt timp o …

Mi-am luat o perie electrică de curățat cu 7 capete interschimbabile

Precum săracii, eu încă îmi fac singur curățenie în casă. Nu zic că nu m-a tentat niciodată să angajez pe cineva să se ocupe de aspectul ăsta, mă gândesc la asta de fiecare dată când fac curățenie, dar de aici până la a face ceva în direcția asta a fost cale lungă. Așa că acum vreo 2 luni am fost prevăzător și mi-am luat scula din poza de mai sus pentru a ajuta la curățenia de primăvară.

Inițial mă gândeam să iau un accesoriu de bormașină, dar după ce am chibzuit nițel și mi-am adus aminte că sunt singurul bărbat din București care nu are o bormașină în apartament, am decis că o sculă specializată e mai ok pentru curățatul prin casa.

După un scurt research care a venit cu o singură concluzie - nu lua peria electrică cu braț lung de pe site-urile de teleshoping - m-am decis pe Belle Hand Held Electric Cleaning Brush. Sau mai bine spus pe produsul din imaginile de mai sus pentru că Belle-ul meu este o copie chinezească a unui produs pe nume Metapo PS 200 de care nu sunt sigur că nu e ș…

Ursus Retro Nepasteurizată

Anul trecut, tot așa prin primăvară, a fost nebunie cu lansările de beri nepasteurizate în portofoliul celor de la Ursus, iar anul ăsta văd că o iau de la capăt. De data asta cu Ursus Retro despre care ei zic că este o bere blondă nepasteurizată cum se făcea odată. Cum exact se făcea... nu cred că am cum să aflu vreodată pentru că abia promovasem cu succes la făcutul la oliță când a venit Revoluția.

Cu toate astea, eticheta de Ursus Retro spune că ar trebui să mă aștept la un gust intens (4/5),  medium amărui (3/5) cu o culoare plăcută (3/5) și o spumă bogată (4/5). I-aș contrazice doar la partea cu amărui și aș mai da un punct de la mine.

Și ca să o iau puțin pe arătură, chiar îmi place sistemul ăsta de pahare-steluțe-whatever pe care l-am implementat ca să îți dai mai ușor seama dacă o bere pe gustul tău. E puțin aspirațional pentru că berea este sub 4 lei în magazin, 3.75 dacă nu mă înșeală memoria, dar apreciez încercarea și mi-ar plăcea să văd mai mulți producători care fac asta…