Treceți la conținutul principal

Niste cifre interesante despre infractionalitatea in US of A

Citeam ieri un articol care ridica la fileu o dilema - ai infractionalitate mai mica pentru ca ai legi mai dure sau pentru ca ai atat de multi oameni intemnitati? Graficele de mai jos te vor face sa zici ca de fapt ambele necunoscute ale dilemei reprezinta acelasi lucru. Al treilea pare venit din neant...

Intre anii '60-'80, criminalitatea aproape ca s-a triplat in US. Fapt care a atras atentia politicienilor, asa ca s-a inceput o serie de reforme legislative pentru legi mai dure, politie mai numeroasa si mai bine pregatita si sentinte obligatorii mai mari. Fast forward 30 de ani si te trezesti ca ai de aproape 4 ori mai multi detinuti fata de cati aveai in anii 80, dar si criminalitate cu aproape 45% mai mica.



Totusi, broblem! Din anii 80 ti-a scazut sistematic numarul de infractionalitati si numarul de arestari, iar cu toate astea tie tot iti creste numarul de prizonieri. Pai de ce? Pentru ca sansele de incarcerare au crescut semnificati pentru fiecare persoana arestata, iar odata prins persoana respectiva primeste sentinte mai mari. Cat exact?

Un exemplu pentru droguri: in '86 luai in medie 22 de luni pentru trafic, medie care aproape s-a triplat (62 de luni) in 2004. Nicio surpriza aici ca numarul celor condamnati s-a inzecit (41 000 vs 491 600).



Pedepsele au ajuns atat de infricosatoare incat cei arestati prefera sa cada la o mica intelegere cu procurorul pentru a isi asigura un timp mai scurt petrecut in inchisoare. Din 2004 pana acum, doar 5% din condamnari au fost dictate de jurati. 95% au preferat sa pledeze vinovati decat sa isi incerce sansele in proces.

Desi este o dovada de eficienta a sistemului, nu pot sa nu ma infricosez putin avand in vedere ca pedepsele au sentinte minime reglementate (ia-ti adio de la un judecator care ) si doar 3% au sanse vreodata sa fie eliberati conditionat. Trei la suta din cei 1.57 milioane (2012) inseamna cam 47 000 care are avea o sansa sa faca mai putina incarcerare.


La final las print screen-ul asta dintr-un raport de prin 2012 al US Department of Justice pentru a elucida odata pentru totdeauna daca majoritatea celor din inchisoare sunt condamnati pentru something something cu droguri. Nu. Sau mai degraba nu chiar. Nu sunt condamnati doar pentru droguri, de obicei ii mai insotesc si alte acuzatii.

Comentarii

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…