Treceți la conținutul principal

Blasfemia si libertatea de exprimare

Doua filozofii foarte diferite de a iti tine gura sau de a iti da drumul la gura. Pot sa convietuiasca? Se exclud reciproc? Eh. Istoria ne invata ca fiecare trend are sustinatori infocati, dar care in general tind sa isi vada doar interesul propriei ograzi. Este usor sa arunci cu blasfemie in stanga si in dreapta atunci cand nu-ti convine ceva, la fel de usor precum poti sa ascunzi orice prostie ce iti trece prin minte in spatele libertatii de exprimare. Si sincer nu ai cum sa te intelegi cu unii sau cu altii.

Religia este nelimitata, iar libertatea nu poate sa fie ingradita.

Dar daca ar exista limite? Daca libertatea ta s-ar opri unde libertatea mea incepe, iar opiniile si convingerile tale religioase le-ai pastra pentru tine si cei ca tine? Oare nu ne-am intelege mai bine introducand un factor 3rd party numit bun simt?

Sa luam cazul Charlie Hebdo. La nici mai putin de 24 de ore dupa incident ii vad numiti eroi ai libertatii de exprimare. Este cu adevarat tragic ce s-a intamplat in redactie, dar e cale lunga sa numesti martiri niste oameni care au pus pe hartie niste stereotipuri rasiste. Similar - ai o problema daca te apuci sa impusti oameni din cauza unor desene.

Bunul simt spune ca poate nu e cazul sa faci misto de un simbol religios in conditiile in care ai primit semnale (pacifiste si violetene) ca ceea ce faci tu deranjeaza. Mai ales in situatia in care guvernul a trebuit sa inchida scoli, gradinite si consulate in ziua in care mai scoteai un numar care ridiculiza o intreaga religie. Merita sa continui sa faci asta in conditiile in care iti e cunoscut ca pui in pericol viata altora?

Bunul simt spune ca puteai sa ignori niste desene nu prea amuzante. Lucru facut de foarte multi. Totusi, au fost oameni denjati care si-au exprimat fara succes dezacordul in scris si chiar legal. Problema e ca fiecare religie isi are o mana de extremisti care nu prea s-au dus pe la show-uri de stand up. Bunul simt nu prea rezoneaza cu genul asta de oameni.

Si uite asa incepe hora: tu desenezi, aia te ameninta, desenezi un raspuns la amenintarile primite si esti amenintat iar. Nu stiu cum se putea solutiona asta altfel fara ca o parte participanta in acest joc sa cedeze. Dar poate sa cedeze cineva care stie ca are dreptate?

Singurul lucru care ne ramane e sa ne amagim ca la noi nu gasesti fanatici religiosi si oameni care au inteles libertatea gresit. Macar una dintre afirmati de era adevarata...

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…