Treceți la conținutul principal

La Burger Van-ul laudat nu te duce cand iti e foame

La concluzia aceasta am ajuns aseara dupa ce am experimentat cel mai hipsteresc mod de a infuleca niste fast food: de la food truck frate! Stiu ca am pierdut startul acestei revelatii culinaro-sociale, dar scuza mea este ca apreciez intreaga ironie care insoteste primul food truck bucurestean.

Despre ce ironie e vorba? Conceptual totul este perfect: te-a lovit foamea si te duci la primul food truck pe care il vezi ca sa ii intorci rapid croseul cu ceva bun si cinstit. Nu e o chestie pe care sa o gandesti si sa o pregatesti din timp. Eh. Ca la hipsteri la nimeni. 

Oamenii isi petrec seara de vineri unde Burger Van-ul anunta ca o sa fie. Practic s-a pervertit experienta aia ad hoc si s-a inlocuit cu un concept de retaurant oarecum mobil. Ai fix aceleasi flow de gandire ca atunci cand te duci la un restaurant (mai pe seara o sa imi fie foame - imi place mancarea lor - hai sa mergem la restaurantul x), dar fara beneficiile asociate (sa mananci stand jos - caldura - sa stropesti asteptarea cu un aperitiv - toaleta etc). Hipsteresc, nu? 

Cu voie sau fara voie, aseara am experimentat pe Baricade cult-ul burgerului facut cu pasiune in food truck. Sincer va zic ca nu am fost impresionat, mai de graba as putea spune ca am fost dezamagit. Seara a inceput pe la ora 6 cu imposibilitatea de gasi o masa intr-un loc care in general e pustiu la ora aia. Am udat victoria cu niste bere si mi-am facut curaj sa infrunt frigul de afara pentru a cere un burger. 

Procesul de comanda a mers foarte repede, dar mi s-a zis ca dureaza cel putin 25 de minute sa primesc cei 3 burgeri doriti. Meh, dar nici nu ma asteptam sa se intample instantaneu. Macar nu asteptam in frig ca ceilalati 20-30 de infometati de dinainte mea. O gasca de zombie tacuti care priveau captivati spre Buger Van in speranta ca la un momentdat o sa li se strige numarul. 

25 de minute s-au facut peste 10 minute care ulterior s-au apropiat de 45 - cam mult pentru 3 burgeri, daca e sa ma intrebi pe mine. Totusi, toatea acestea ar trebui sa paleasca in momentul in care te indopi cu bucata aia de ambrozie intre doua chifle. Nope. Hamburgerii au fost socant de mici si de uratei, iar PBJ-ul meu chiar a avut carnea carbonizata pe o parte. Nu e neaparat experienta pe care mi-o doream dupa 45 de minute de asteptare. 

PBJ-ul de aseara nu arata asa, dar asta e oarecum firesc. De ce astia micii n-ar abuza si ei de talentul un food photographer?

Pot sa iert multe unui hamburger, dar carnea arsa nu este unul dintre acele lucruri. Nu este o greseala pe care nu o observi. Nu se poate intampla fara ca acolo undeva in mintea ta sa sa se faca urmatorul click: da-o dracu de misiune culinara cu care ne laudam, da-l dracu de client, o sa il manance si asa. 

Facand abastractie de carne, gustul n-a fost rau. In niciun caz cel mai bun burger pe care l-am mancat vreodata, nici macar top 10, dar a fost cinstit. Si el si Frenchie-ul din care am gustat aveau elemente interesante. Problema e ca pot sa folosesc aproape aceasi descriere pentru hamburgerii de la McDonald’s - burgeri care vin in 2 minute si sunt de doua ori mai ieftini. 

Cartofii mi-au placut foarte mult la gust, dar vin separati daca e sa existe in meniu. Overall un hamburger si o portie de cartofi prajiti iti vor scoate 19-20 de lei din buzunar. Nu pare mult, dar ca pentru inca 5 lei in plus poti sa stai jos si sa iti astepti burgerul la caldura intr-un restaurant. Bonus, e si mai mare si mai vine si o salatica pe langa. Dar e aia o experienta pe care poti sa o pui pe Instagram cu #hashtag? 

Burger Van este o experienta si din pacate succesul le face rau. Ieri de exemplu au avut 100+ comenzi intre ora 14 si 20:30 - spike-urile fiind in jurul orei la care au deschis si pe la ora 19-20. Cand ai atat de multe comenzi (am vazut un baiat care a comandat 9 burgeri) in 2 oameni + 1 la casa, iti este greu sa pastrezi standardul de calitate cu care te bati in piept. Este aproape imposibil sa incropesti ceva ce merita instagramuit, iar asta se vede usor daca e sa  cauti pe Facebook #burgervanbucuresti sau #burgervan.

But hipsters will be hipsters...

ps - abia astept sa citesc si parerea unui profesionist

Comentarii

  1. Daca tutunul il cumperi din ungaria, nu ar fi corect sa calculezi pachetele de tigari la pretul de acolo?

    RăspundețiȘtergere
  2. ce hater. absolut incredibil. cel mai prost review pe care l-am citit vreodata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur pentru aprecierea asta. Cel mai mult urăsc în viață să fiu mediocru. Superlativul e tot timpul de preferat.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…