Treceți la conținutul principal

Film Romanesc: Un etaj mai jos (2015)

De fiecare data cand ma duc sa vad un film romanesc, incerc sa nu il compar cu o productie hollywoodiana. Stiu ca Europa are alta scoala de film, stiu ca Europa de Est are specificul ei, dar involuntar comparatia ajunge sa se intample.

Lucru care nu este deloc benefic pentru scoala europeana new age de film: au prea multe cadre lungi in care nu se intampla efectiv nimic atat in primplan cat si in fundal, filmele se termina prea brusc si in general fara ceva spectaculos/memorabil si happy endingul lipseste, la fel si morala care ar trebui sa te insoteasca pana acasa si sa salasuiasca cu tine mai bine de cateva minute.

Iar cu filmele romanesti treaba sta si mai nisat, il vezi si apoi vine cineva sa te intrebe ce a vrut sa zica autorul. Noroc cu dresajul de la limba romana ca incepi sa despici firul in patru si sa scrii instinctiv patru pagini de rezumat. Nu stiu de ce ne place sa ne complicam astfel.

Add caption

La invitatia celor de la UniCredit, am vazut aseara Un etaj mai jos (noul film al lui Radu Muntean) si mi-am readus aminte de toate aceste lucruri. Dupa o ora si jumatate, finalul a venit atat de brusc incat putea la fel de bine sa se termine dupa primele 10-15 minute.

Ulterior mi-am dat seama ca este ceva gresit cu mine pentru ca la Q&A-ul cu regizorul si echipa de filmare, majoritatea oamenilor din sala pareau multumiti incantati de acest final anticlimactic. A avut o domnisoara tentativa de a isi exprima dezamagirea legata de finalul filmului, dar a fost repede pusa la punct cu mistouri culturale.

Trailer mai jos:



Un etaj mai jos este o realizare mai fericita a curentului acesta new age romanesc si il recomand tuturor fanilor genului. Ghiolbanilor hollywoodieni asemanatori mie nu le-as da unda verde pentru a merge de pe 18 septembrie sa il vada. Pur si simplu nu o sa fie o experienta placuta, chiar daca este filmat destul de bine si actorii joaca binisor.

Inca astept filmul ala romanesc care sa aduca echilibru intre filmele facute aparent doar pentru Cannes si comercialul idiot pe care il vezi la televizor cu titlu de comedie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…