Treceți la conținutul principal

Lumea e a mea - din 23 octombrie in cinematografe

Umbla un zvon ca nu s-a mai facut un lungmetraj romanesc despre adolescenti de mai bine de 25 de ani. Pai de ce s-ar face si cine si-ar asuma procesul dificil de a ii intelege? Ei bine uite ca recordul a fost spulberat de un film care are o echipa de filmare cu media de varsta de 25 de ani.

Lumea e a mea, ca despre el e vorba, este ticsit cu debutanti atat in spatele camerei cat si in fata acesteia. Este departe de curentul acesta new age romanesc si se fereste sa stearga de praf decorul comunisto post revolutionar.

Pe cat mi-a placut aceasta diferentiere de celalalte filme romanesti, pe atat am fost departe de senzatia ca ma uit la un film in cinematograf. Nu stiu daca este un lucru rau sau bun, dar intreg filmul pare asa mai degraba un lucru istorisit de cineva.


Povestea este una clasica daca as putea sa ii zic asa: o saptamana proasta si plina de alegeri nefericite din viata unei adolescente. Nu este un lucru nemaiauzit, dar este filmat si pus in cadru intr-un mod interesant.

Daca totusi ar trebui sa ii reprosez ceva filmului, cred ca acel lucru s-ar invarti in zona personajelor. N-am empatizat cu ele, n-am fost nici macar la final dispus sa iert greselile facute si pur si simplu nu au avut un singur lucru prin care se incerce sa se faca placute in ochii mei, al audientei.

Trailer mai jos:



Si trailerul e neasteptat de bun, nu?

Recomand filmul? Da. Cui? Aici e mai complicat. Intr-o lume ideala adolescentii ar trebui sa traga o multitudine de concluzii despre bine si rau dupa o vizionare, dar sunt la varsta la care oricum cred ca tot ei le stiu mai bine.

Tinerii adulti (intotdeauna mi-a placut aceasta exprimare) nu or sa fie surprisi de ce se intampla pe panza - au auzit sau stiu pe cineva cu o poveste asemanatoare. As putea spune ca este chiar un subiect banal.

Cei trecuti de 35-40 de ani or sa aleaga sa se minta singuri si or sa spuna ca este prea mult, prea exagerat. Pe vremea lor nu avea cum sa se intample asa ceva, desi povestea filmului Lumea e a mea este veche de cand lumea...

Dar decideti voi. Filmul va incepe de vineri sa ruleze in cinematografe.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…