Treceți la conținutul principal

Lumea e a mea - din 23 octombrie in cinematografe

Umbla un zvon ca nu s-a mai facut un lungmetraj romanesc despre adolescenti de mai bine de 25 de ani. Pai de ce s-ar face si cine si-ar asuma procesul dificil de a ii intelege? Ei bine uite ca recordul a fost spulberat de un film care are o echipa de filmare cu media de varsta de 25 de ani.

Lumea e a mea, ca despre el e vorba, este ticsit cu debutanti atat in spatele camerei cat si in fata acesteia. Este departe de curentul acesta new age romanesc si se fereste sa stearga de praf decorul comunisto post revolutionar.

Pe cat mi-a placut aceasta diferentiere de celalalte filme romanesti, pe atat am fost departe de senzatia ca ma uit la un film in cinematograf. Nu stiu daca este un lucru rau sau bun, dar intreg filmul pare asa mai degraba un lucru istorisit de cineva.


Povestea este una clasica daca as putea sa ii zic asa: o saptamana proasta si plina de alegeri nefericite din viata unei adolescente. Nu este un lucru nemaiauzit, dar este filmat si pus in cadru intr-un mod interesant.

Daca totusi ar trebui sa ii reprosez ceva filmului, cred ca acel lucru s-ar invarti in zona personajelor. N-am empatizat cu ele, n-am fost nici macar la final dispus sa iert greselile facute si pur si simplu nu au avut un singur lucru prin care se incerce sa se faca placute in ochii mei, al audientei.

Trailer mai jos:



Si trailerul e neasteptat de bun, nu?

Recomand filmul? Da. Cui? Aici e mai complicat. Intr-o lume ideala adolescentii ar trebui sa traga o multitudine de concluzii despre bine si rau dupa o vizionare, dar sunt la varsta la care oricum cred ca tot ei le stiu mai bine.

Tinerii adulti (intotdeauna mi-a placut aceasta exprimare) nu or sa fie surprisi de ce se intampla pe panza - au auzit sau stiu pe cineva cu o poveste asemanatoare. As putea spune ca este chiar un subiect banal.

Cei trecuti de 35-40 de ani or sa aleaga sa se minta singuri si or sa spuna ca este prea mult, prea exagerat. Pe vremea lor nu avea cum sa se intample asa ceva, desi povestea filmului Lumea e a mea este veche de cand lumea...

Dar decideti voi. Filmul va incepe de vineri sa ruleze in cinematografe.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…