Treceți la conținutul principal

Programul merdeneaua si covridogu pentru un mic dejun corporatist

Sa te duci de la Piata Unirii in Pipera cu masina, inseamna ca esti middle to top manegement si tie oricum nu prea iti plac patiseriile. Daca ai merge in schimb cu metroul, ai avea sansa sa fii in fiecare dimineata tentat de ceva acolo de rontait intr-o hartie extrem unsuroasa.

La statia de metrou Piata Unirii ai un numar variat de patiserii, depinde daca te urci acolo (3) sau doar esti in tranzit prin tunel (1-2). Totusi, nu toate s-au nascut egale si review-ul acesta modest este despre crème de la crème-ul sorturilor albe si parului prins in plasa.

In primul si in primul rand trebuie sa te feresti de cea care este branduita de mecla fiului patronului. Asta e un sfat bun in general, nu doar in acest caz. Produsele lor nu sunt chiar atat de rele, dar niciodata nu am primit bon fiscal, un zambet in timp ce imi inmanau comanda sau un produs cald-proaspat-facut-atunci.

Daca tot ai intrat pe la Horoscop, atunci fix langa florarie ai el clasico in materie de patiserii de la metrou. E atat de vechi incat probabil ca era acolo si cand sapau tunelurile. A trecut prin diferite variante de configuratie, dar gustul a ramas acelasi. Dezavantajul lui major e ca daca tranzitezi M2-M1 trebuie sa mai bagi cartela odata daca vrei o placinta cu spanac sau alte dulcegarii de gen.

Tot aici gasesti si merdeneaua aia old school care se sfasie in miliarde de cojite pe care inca le cureti 6 ore mai tarziu de pe haine. Preturile sunt mici si tot timpul doamna te serveste cu zambetul pe buze. E genul ala de patiserie de familie care s-a abtinut sa puna mecla patronului pe sigla.

Si premiul merdeneaua de aur merge la .... Panininur!

Langa McDonald's-ul de la metrou gasesti o patiserie din lantul Panininur. Ea este vizibila castigatoare in batalia patiseriilor si a preferintei publicului. Au o varietate placuta, produsele sunt proaspete tot timpul si servesc la foc continuu cu un zambet fals a la Starbucks. Un fel de Paul mai pentru saraci.

Totusi si ei mai dau chix cu unele lucruri: covridogu sau batonul cu carnat cum se mai numeste netrademarkuit este sub media bucuresteana. Covrigii sunt decenti si strudelele chiar bune. De fapt as putea spune ca mai tot ce au dulce este recomadabil. Pacat ca nu mai fac negresele alea la 4 lei bucata...

Pentru experti, poate voi detalia intr-o insemnare viitoare cum se face ca la carte turul patiseriilor de la metrou. Pana atunci, acestea sunt recomandarile mele si intentionat n-am trecut in lista fornettotaria-patiserie dinspre Centrul Vechi.

Sa va fie de bine!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…