Treceți la conținutul principal

Trei jocuri pe care le aștept în 2016

Trei jocuri asteptate in 2016
Overwatch's Reaper, Master of Orion for cat lovers and some darkish Camelot Unchained

Cred că din 2010 sau 2011 (Guild Wars 2) n-am mai așteptat cu real interes un joc să apară. Pur și simplu nu m-a prins hype train-ul pe segmentul meu de interes (jocuri axate în mod special pe multiplayer sau 4x/TBS). Plus că am mai și îmbătrânit. Am timp mai limitat acum. Eh. Scuze se tot găsesc. Anul ăsta în schimb vine cu interes pentru trei jocuri destul de diferite între ele.

Primul este Overwatch pe 24 mai - un fel de copil ilegitim al Team Fortress-ului si a League of Legends-ului. E cartoonish, rapid și destul de casual și distractiv încât să nu simți că joci un fps clasic. De la o vârstă încolo oricum nu mai sunt de tine fps-urile hardcoriste. Nu mai ai reflexele necesare. Din ce am jucat in closed betas, Overwatch e consolish fun.

Al doilea este Master of Orion 2016. Exact! 4X-ul din '93 se reîntoarce. Momentan este în early access pe Steam și din ce am văzut până acum mi-a plăcut ce au făcut cu el. Păstrează mult din ce au făcut MOO 1 & 2 faimoase și evită cu succes lucrurile care au făcut din MOO 3 o glumă între ochelariști. Mai aștept puțin înainte să-l cumpăr ca să văd dacă se duc în direcția corectă până la capăt.

Ultimul pe listă este Camelot Unchained -  un joc despre care nu știu foarte multe, dar am un prieten extrem de pasionat de el. Dacă o să fie măcar jumătate din ce a/au promis, o să fie noul meu joc de suflet. Am o slăbiciune pentru MMO-urile care implementează decent conceptul de PVP server vs server. Momentan e cu mulți poate și dacă: poate nu le iese cum doreau sau dacă îl lansează anul ăsta. Totuși, îl trec aici pe listă chiar și așa.

Asta e lista mea în acest moment. Poate nu e completă, la tine mă uit Civilization 6, dar față de anii trecuți, ea măcar există.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…