Treceți la conținutul principal

Am ajuns să plac eMAG-ul mai mult decât trebuia


Mai mult decât trebuia? Păi cât de mult să placi un magazin online?

Marțea trecută, la ceas de seară, ajungeam undeva pe Calea Floreasca la o întâlnire ca între prieteni cu marele șef de trib de la eMAG: Iulian Stanciu. Nu știam exact la ce să mă aștept așa că am presupus că ăsta e noul concept de conferință de presă: stăm la masă și „vorbim” în jurul unui ppt. Ne-am și așezat la masa cumva ca să respectăm acest gând neverbalizat de nimeni: jurnaliștii pe-o parte a mesei, bloggerii pe cealaltă – așa ca odinioară. Dar lucrurile n-au fost cum mă așteptam.

Nu s-au prezentat rezultate spectaculoase, ci probleme avute cu timpii de livrare. Nu s-a vorbit despre planurile de viitor ci de ceea ce vor să facă acum până în toamna. N-a fost un monolog ci un dialog. Un Q&A lung de peste 3 ore în care nu existau întrebări prea grele sau prea ușoare. Trei ore în care Iulian a apărat împreună cu Tudor Manea, director general eMAG și Bogdan Axinia, VP Platforms & Technology tot ce s-a șutat la poartă. Și credeți-mă că ăl de sus nu prea a ținut cu roș albaștri.

Mare mi-a fost surpriza să mă trezesc participând activ la ceva ce pot numi doar cea mai interesantă discuție avută vreodată la bere cu un CEO. Bine, bine, lista este extrem de scurtă, dar și așa. Jos pălăria. Mi s-a părut că Iulian aducea puțin a Obama în siguranța cu care răspundea la orice voleu aruncat. Începe să sune a man-crush, dar mi-a plăcut modul ăsta de „chill the $%&# out, I got this!” în care controla discuția. M-am uitat de câteva ori către cei de la PR (care erau la o masă vecină) să văd au inima cât un purice la întrebările mai grele, dar păreau să fie extrem de relaxați. #nusuntsingurul

Ce s-a discutat a fost acoperit cu succes de nwradu, iar Lucian Mândruță a descris mai bine întreaga atmosferă a serii respective. Eu doar am simțit nevoia să scriu puțin despre cât de bine mi s-a părut că a ieșit această întreagă experiență pentru toată lumea - atât pentru eMAG (cumva îi văd mai prietenoși acum și prietenii își iartă unele lucruri) cât și pentru jurnaliști-bloggeri (cred că toată lumea a plecat cu niște informații valoroase pe zona de ecommerce).

Acestea fiind zise, aștept cu interes momentul în care eMAG ajunge va ajunge un love brand. Poate nu în 2-3 ani, dar în 5 această însemnare o să fie extrem de interesantă prin acuratețe sau doză de ficțiune.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Opinie nepopulară legată de mersul la vot

Problema asta cu îndemnurile de a ieși la vot stă în faptul că se fac între ăia care oricum ies la vot.

- Ieși la vot pentru că zeci de motive pertinente! - Da! Ce bine ai zis-o, ia-ți like-ul bine meritat. Ne vedem la vot.  - Ce mișto, uite câte like-uri am și oameni care zic că vin la vot. Sigur de data asta o să fie altfel. 
Doar că nu e. 
Se va ieși la vot ca și până acum. 
Până la ora zece deja au votat jumătate dintre morții satelor românești și aproape toți ăia care încă sunt în viață. La ora 13 avem deja primele sondaje care prevestesc nepăsarea ăstora de pe comercial. 
Dar cum se poate așa? Doar am dat cu toții like și share. 
Nu chiar.  Prințesa de pe Instagram n-a promis nimic de gen, nici măcar într-un story. Dani Mocanu era prea preocupat să mai cumpere 2-3 uniforme de mascați pentru următorul său hitJumătate din ăia de 18-19 ani n-au timp pentru că trebuie să facă un videouri în care să numere greșelile noii piese 5Gang. Studenții sunt prea mahmuri după o seară de pomină în …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.