Treceți la conținutul principal

Am ajuns să plac eMAG-ul mai mult decât trebuia


Mai mult decât trebuia? Păi cât de mult să placi un magazin online?

Marțea trecută, la ceas de seară, ajungeam undeva pe Calea Floreasca la o întâlnire ca între prieteni cu marele șef de trib de la eMAG: Iulian Stanciu. Nu știam exact la ce să mă aștept așa că am presupus că ăsta e noul concept de conferință de presă: stăm la masă și „vorbim” în jurul unui ppt. Ne-am și așezat la masa cumva ca să respectăm acest gând neverbalizat de nimeni: jurnaliștii pe-o parte a mesei, bloggerii pe cealaltă – așa ca odinioară. Dar lucrurile n-au fost cum mă așteptam.

Nu s-au prezentat rezultate spectaculoase, ci probleme avute cu timpii de livrare. Nu s-a vorbit despre planurile de viitor ci de ceea ce vor să facă acum până în toamna. N-a fost un monolog ci un dialog. Un Q&A lung de peste 3 ore în care nu existau întrebări prea grele sau prea ușoare. Trei ore în care Iulian a apărat împreună cu Tudor Manea, director general eMAG și Bogdan Axinia, VP Platforms & Technology tot ce s-a șutat la poartă. Și credeți-mă că ăl de sus nu prea a ținut cu roș albaștri.

Mare mi-a fost surpriza să mă trezesc participând activ la ceva ce pot numi doar cea mai interesantă discuție avută vreodată la bere cu un CEO. Bine, bine, lista este extrem de scurtă, dar și așa. Jos pălăria. Mi s-a părut că Iulian aducea puțin a Obama în siguranța cu care răspundea la orice voleu aruncat. Începe să sune a man-crush, dar mi-a plăcut modul ăsta de „chill the $%&# out, I got this!” în care controla discuția. M-am uitat de câteva ori către cei de la PR (care erau la o masă vecină) să văd au inima cât un purice la întrebările mai grele, dar păreau să fie extrem de relaxați. #nusuntsingurul

Ce s-a discutat a fost acoperit cu succes de nwradu, iar Lucian Mândruță a descris mai bine întreaga atmosferă a serii respective. Eu doar am simțit nevoia să scriu puțin despre cât de bine mi s-a părut că a ieșit această întreagă experiență pentru toată lumea - atât pentru eMAG (cumva îi văd mai prietenoși acum și prietenii își iartă unele lucruri) cât și pentru jurnaliști-bloggeri (cred că toată lumea a plecat cu niște informații valoroase pe zona de ecommerce).

Acestea fiind zise, aștept cu interes momentul în care eMAG ajunge va ajunge un love brand. Poate nu în 2-3 ani, dar în 5 această însemnare o să fie extrem de interesantă prin acuratețe sau doză de ficțiune.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…