Treceți la conținutul principal

Tipuri de oameni care merg la teatru

Tipuri de oameni care merg la teatru

Tot mergând la Sibiu în fiecare an la festivalul de teatru, care între noi fie vorba nu e de ratat, am observat că oamenii pe care îi văd în sală se împart în câteva categorii distincte. Fiecare cu bile albe și bile negre. Mai jos încerc să creionez aceste tipuri:

Cunoscătorul - Merge la cel putin 10 spectacole pe an de câțiva ani. Știe cam tot ce se învârte în zona asta culturală și are cele mai proaste recomandări pentru categoriile următoare. Nu o face cu răutate, dar ce apreciază el la un spectacol poate să fie înțeles doar de alți cunoscători. În general sunt simpatici și nu deranjează în sală.

Profanul - Cel care merge ocazional la teatru, dar nu are cunoștințe atât de vaste. E un om simplu care apreciază cu precădere teatrul acela pentru popor. Recomandările lui sunt cele mai sigure, pentru că spre deosebire de Cunoscător, nu îi este frică să zică că n-a înțeles sau nu i-a plăcut un spectacol. Nici el nu deranjează.

Masochistul - Este cel care va aștepta întotdeauna pauza pentru a pleca de la spectacol, dar până atunci se agită ca un leu în cușcă. Verifică telefonul, bate din picior, se uită la ceas... doar 3 minute au trecut. Se uită în jur, se uită lumini, studiază intens o parte din scenă unde nu se întâmplă nimic, la dracu! cum a trecut doar un minut? #repeat. Îl doare, dar nu pleacă nici mort până la pauză.

Plictisitul - N-are chef de teatru, n-are chef de piesă , dar nici nu s-ar ridica să plece. Se crăcănează pe scaun și își dă niște mesaje cu cineva. Ocazional uită să își dea telefonul pe silențios sau dacă îl are pe silențios are hackul ăla de căcat care transformă flash-ul telefonului în lumină de notificare. Bifează spectacolul pentru că probabil e cool și prietenii de pe internet vor aprecia poza de după. E de la sine înțeles că deranjează.

Naivul - Ăsta e cel care crede că dacă acasă plodul nu poate să stea locului o oră, atunci cu siguranță poate să facă asta pe întuneric la teatru. E un dezastru ambulant. Umblă cu un milion de genți și jucării după el și este o mașină continuă de "Șșșșș!!!". Niciodată nu rezistă până la final și mai des decât ai crede pleacă din cauza spectacolului, nu din cauza chițăitorului mic. Interzis copiilor sub 16 ani chiar înseamna ceva în teatru - după cum află și ei destul de rapid.

Eficientul - Este o versiune de toate de mai sus, dar care are alergie la aglomerație. Cum s-a încheiat piesa se ridică și o tulește spre ieșire. Nu așteaptă să se termine nici măcar primul rând de aplauze, el trebuie să plece în momentul ăla. Cu cât e mai în mijloc poziționat, cu atât vrea să plece mai repede. E ruda apropiată a super-eficientului care pleacă fix în ultimele 5 minute din piesă.

Vânătorul - De vampiri, de lighioane, dracu știe! E într-o misiune. O cruciadă împotriva răului care a început cu niște mititei, salam de Sibiu (oarecum ironic) sau ceva cu mult usturoi. E greu de dibuit în sală, dar tot timpul îi simți prezenta și știi că este aproape.

Somnorosul - Probabil cel mai puțin deranjant, somnorosul se lasă vrăjit de jocul actorilor și trece în tărâmul viselor. În general nu deranjează. Stă cuminte chircit până când se trezește brusc. Știe că a făcut ceva rău dar nu se poate abține. În 2 minute iar e în tărâmul viselor. Un somn bun îți dă energie așa că la final e cel care aplaudă cel mai mult.

Aplaudacul - Indiferent de cât de bună sau nu este piesa, el va aplauda 5 minute în continuu. E cel care nu se oprește nici când actorii s-au săturat să mulțumească. E to timpul cel care la final mai încearcă să pornească un sir de aplauze. Câteodată se trezește și în timpul piesei să lovească însetat mâinile crezând că s-a terminat. E parca într-o cursă cu alții ca el. El trebuie să fie primul care începe șirul de mulțumiri.

Și cam astea sunt principalele tipuri de oameni pe care le-am văzut toții anii ăștia la teatru. Sper că n-am uitat pe cineva anume. Unii rămân toată viața într-o categorie, alții sar de la una la alta în funcție de spectacol, dar în principiu cam așa acoperi 95% din cei care vin la teatru. Deși mai tot timpul sunt în  zona profanului, recent m-am trezit și vânător. E rușinos da' n-ai ce face!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

De unde îmi iau bere mai specială pentru acasă

Dacă ești și tu ca mine, câteodată vrei doar să ajungi acasă și să bei o bere mai specială. Ceva ce nu se găsește cu ușurință prin supermarket-uri. E bună și aia, dar de obicei marile lanțuri de supermarket-uri nu prea își schimbă portofoliu de beri locale/de import suficient de des încât să te surprindă ceva la raft.

Dacă ești din București ai mai multe opțiuni de locuri unde poți merge să cumperi bere artizanală, iar dacă nu ești o poți face online unde mai plătești ~20 de lei costul de livrare.

Cea mai variată ofertă cred că o găsești la The Beer Institute, un start-up al unor prieteni ce deja și-au deschis a doua locație în Agora Floreasca. Cred că le merge bine având în vedere că s-au extins la câteva luni după ce au deschis primul magazin în incinta Carrefour-ului de lângă Cambridge School of Bucharest de la Romană. Sunt foarte activi pe pagina de Facebook și nu cred că trece vreo săptămână fără să facă vreun eveniment pentru pasionații de bere artizanală.

Dacă ai poftă de ceva …

E 2019 și nu mai poți să faci conținut video prost

Nu zic că nu este ok să fii călcat de propria mașină pe muzica lui Drake sau să mănânci detergent, dar producția video a acestor experiențe trebuie să fie la un anumit nivel calitativ minim: iluminare bună, calitate HD, sunet decent, filmare stabilizată și un minim de editare/colorare.

Duse sunt zilele alea când putea să o arzi spartan cu un telefon, o filmare tremurată, sunet de canal și pixeli pe ecran aproape cât capul tău. Îmi pare rău. E 2019 și ștacheta a fost ridicată foarte sus de producătorii de conținut video din afară. Mai toate canalele serioase de tech filmează 8K cu RED-uri pentru a avea un conținut relevant din punct de vedere calitativ cât mai mult timp.

Pentru că degeaba ai tu cel mai informativ/distractiv video din lume dacă îmi sângerează ochii când mă uit la el. Și cumva oamenii și-au dat seama că dacă tot investesc timp în a crea conținut video, atunci trebuie să se asigure că acesta să aibă o durată de viață cât mai lungă.

Scriu rândurile astea ca urmare a unei …