Treceți la conținutul principal

Secretul mutării fără bătaie de cap este să plătești

Citeam comentariile de la video-ul ăsta și cumva sentimentul general este că mutatul este undeva în top 5 cele mai urâte lucruri pe care poți să le faci în viață. N-aș putea să îmi dau cu părerea personal, dar la o întâlnire cu niște prieteni mi-a fost confirmat lucrul ăsta. Și e ciudat pentru că dacă te uiți la japonezi totul pare atât de ușor și ieftin.

Pentru 302 euro, cât se vehiculează în comentariile de pe YouTube că a costat tot ce se întâmplă în video, scapi total de grija mutării. Ei se ocupă de absolut tot - de la împachetare la rearanjare în noua locuință. Tot ce trebuie să faci tu e să le dai cheile și să te duci la birou.



Avem și noi servicii asemănătoare în București care fac mutări din acestea door to door. Celor de la MovingBox le-am cerut o evaluare fictivă pentru un apartament de 2 camere similar cu cel din video și prețurile erau tot pe acolo: 310 euro + costul cutiilor (5-10 lei cutia).  Nu știu dacă sunt la fel de perfecționiști ca japonezii, dar pentru ~400 de euro (ai nevoie cam de 25-30 de cutii) cost total parcă merită să scapi de o bătaie de cap.

Comentarii

  1. Eu am mutat chestii cu MovingBox și urmează o a treia "lucrare" cu ei. Îmi place maxim de ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai luat door to door? Sunt la fel ca japonezii din mini documentar?

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu stiu ce sa zic, avand in vedere cat de veche pare filmarea si formatul 4:3 pare sa fie ceva pre 2008.

    PS: Ai schimbat sistemul de comentarii -_-

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Cam pe acolo. Estimările de preț erau făcute pe ofertele de anul ăsta.

      Am schimbat sistemul pentru că disqus au fost mârlani cu modul în care permiteau oamenilor să comenteze dacă nu aveau cont.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…