Treceți la conținutul principal

The Fourth Phase


Au trecut 5 ani de când făceam o vizionare în gașcă a filmului de snowboarding The Art of Flight. Ne-am strâns vreo 5-6 amețiți să salivăm la ce nebunii fac băieții din afară. O nebunie totală - elicoptere, peisaje de îți fac inima cât un purice, powder neatins și desigur prosteală masivă a unor idioți. Ce n-am fi dat și noi să fim în locul lor.

Dar am îmbătrânit și cumva unii dintre noi s-au îndepărtat de zona asta, pe când alții au luat-o mai în serios. Eu n-aș putea spune că fac parte din a doua categorie, dar cu toate astea am fost aseară la plaja H2O să văd premiera globală a părții a doua: The Fourth Phase.

După 4 ani de filmări, nenumărate drone pierdute și accidente puțin mai serioase, Travis Rice a îmbătrânit și el. Căutarea continuă a locurilor neatinse de om a fost înlocuită cu reîntoarcerea la o bună parte din vârfurile din primul film. Prosteala s-a schimbat într-o nevoie obsesivă de dat și filmat.

720p-ul s-a preschimbat în 4k din drone, dar fără efectul ăla de gură deschisa și băluțe la colțuri. Ceva parca n-a mai fost ca acum 5 ani. Cu siguranță n-am mai fost eu la fel, dar nici Travis nu pare că o să mai facă încă un film de gen. Nu e o problemă. Alții cu siguranță îl vor înlocui - doar a inspirat o generație întreagă de 20-something.



Cu toate astea, filmul e de văzut. Doar să faceți puțin abstracție de ciclul hidrologic despre care tot insistă în film. Preferam să văd niște idioți în locul unor false discuții filozofice.

Versiunea full HD e aproape 12 euro și se poate închiria de aici.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

10 poze de la prezentarea echipelor din Turul Franței 2019

Viața e o serie de coincidențe plăcute.

La concluzia asta am ajuns acum când doream să scriu câteva rânduri despre aceste poze care parcă îmi plac din ce în ce mai mult cu cât mă uit mai mult la ele.

Prima coincidență e că nici nu știam că există o prezentare oficială a echipelor cu două zile înainte de marele start. În atmosferă de sărbătoare, cu multe selfie-uri și zâmbete, timp de aproape 2 ore mi-au trecut prin față toți cei 176 de rutieri.

A doua a fost că la intrarea în Galeriile Saint-Hubert să se facă un mini abuteiaj care practic forțau echipele să se oprească preț de câteva minute fix în fața mea. Fără acest mic "ajutor" n-aveam nicio șansă reală să fac o singură poză decentă.

A 3-a e practic cireașa de pe tort: strada unde am făcut toate pozele se numește Rue d'Arenberg.











Pozele le-am pus și pe Facebook, dar știu că atunci când o să vreau să le revăd o să blestem lipsa oricărui algoritm de căutare așa că e mai bine să fie și pe blog. Aici le am la îndemână supe…