Treceți la conținutul principal

The Fourth Phase


Au trecut 5 ani de când făceam o vizionare în gașcă a filmului de snowboarding The Art of Flight. Ne-am strâns vreo 5-6 amețiți să salivăm la ce nebunii fac băieții din afară. O nebunie totală - elicoptere, peisaje de îți fac inima cât un purice, powder neatins și desigur prosteală masivă a unor idioți. Ce n-am fi dat și noi să fim în locul lor.

Dar am îmbătrânit și cumva unii dintre noi s-au îndepărtat de zona asta, pe când alții au luat-o mai în serios. Eu n-aș putea spune că fac parte din a doua categorie, dar cu toate astea am fost aseară la plaja H2O să văd premiera globală a părții a doua: The Fourth Phase.

După 4 ani de filmări, nenumărate drone pierdute și accidente puțin mai serioase, Travis Rice a îmbătrânit și el. Căutarea continuă a locurilor neatinse de om a fost înlocuită cu reîntoarcerea la o bună parte din vârfurile din primul film. Prosteala s-a schimbat într-o nevoie obsesivă de dat și filmat.

720p-ul s-a preschimbat în 4k din drone, dar fără efectul ăla de gură deschisa și băluțe la colțuri. Ceva parca n-a mai fost ca acum 5 ani. Cu siguranță n-am mai fost eu la fel, dar nici Travis nu pare că o să mai facă încă un film de gen. Nu e o problemă. Alții cu siguranță îl vor înlocui - doar a inspirat o generație întreagă de 20-something.



Cu toate astea, filmul e de văzut. Doar să faceți puțin abstracție de ciclul hidrologic despre care tot insistă în film. Preferam să văd niște idioți în locul unor false discuții filozofice.

Versiunea full HD e aproape 12 euro și se poate închiria de aici.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…