Treceți la conținutul principal

Metode noi de tortură a angajatului: Secret Santa


De câteva zile prin metrou, o bună parte din conversațiile la care trag cu urechea sunt legate de Secret Santa. De ce se face? La ce ne trebuie nouă. De ce trebuie să dea 30-50 de lei pe un cadou pentru un coleg. Că le-a picat colegul X despre care nu știu nimic. Că niciodată n-au primit nimic interesant de la niciun Secret Santa vreodată. Că le-a picat șeful și n-au idee ce pot să îi cumpere fără să se facă de râs și așa mai departe.

Cu un singur lucru sunt și eu de acord, niciodată nu m-a nimerit nimeni cu cadoul pe care l-am primit. N-au avut timp sau chef, n-au știu ce să ia, cert e că au fost pe lângă ca mai toate șuturile echipei naționale.

Odată am primit o cană de cafea în condițiile în care în anii în care am lucrat acolo nu m-au văzut vreodată cu o cafea în față. Anul trecut am primit un tricou prea mic pentru mine - poate era o aluzie finuță și n-am prins-o eu din zbor - cert este că toate au fost meh.

Cu toate astea, mie îmi place Secret Santa și am zis să pun pe blog niște tips and tricks despre cum pueți alege un cadou potrivit în 90% din cazuri.

Dacă cunoașteți persoana și știți ce îi place, nu îi luați cadou din zona lui de hobby-uri. Sigur o să eșuați pentru că fie are lucrul respectiv, fie o să dați de gard cu ceva ce nu îi este util. Cât timp n-ați prins din auzite că își dorește fix lucrul X, nu intrați în zona asta.

Nu luați lucruri care să fie pentru birou. Tot timpul mi s-au părut că astea sunt cadourile care nu crează o legătura emoțională și nici nu sunt apreciate prea mult. În plus denotă o lipsă de imaginație. Hai să îi luam un capsator! Cât de neinteresant poate să fie un astfel de cadou.

Evitați hainele. Punct. Nu e culoarea care trebuie, nu e mărimea corectă sau nu este pe stilul lor. Automat ar trebui să fie un mare nu din start asta pentru orice cadou pe care îl faceți pentru o persoană pe care nu o știți prea bine.  De lenjerie sau alte chestii cu tentă sexuală nici nu cred că e cazul să zic ceva. Sau poate lucrați în genul ăla de birou. Nu știu.

Îngrijire personală iar mi se pare puțin tabu. Electrocasnice la 50 de lei? How about no. Parfumuri? Neah. Atunci ce?

Ceva ce ar bucura copilul din interior dacă pot să zic așa fără să pară dubios. Pentru domnișoare și doamne eu zic că nu poți da greș cu o carte de colorat pentru adulți. Poate părea puțin dubios, dar din propria experiență pot spune că e ceva ce e bine primit mai de oricine. E relaxant. Arată bine pe Instagram. E win-win.

Bărbății sunt ființe simple care se vor bucura la un briceag/multifuncțional decent. Sau o lanternă de buzunar/frontală. Se găsesc și la prețuri ok, nu trebuie să spargeți pușculița. Și eu, ca tot omul, am vreo 3-4 acasă, dar asta nu înseamnă că nu m-ar bucura încă unul. Am un multifuncțional primit acum vreo 5 ani de la Mercedes care încă este instrumentul de bază când am ceva de reparat/strâns prin casă. N-aveți cum să dați greș.

Acestea fiind spuse. Sper că am ajutat o mână de oameni să primească și să dăruiască cadouri mai bune de Secret Santa. Ofer și consultanță la nevoie dacă nu coafează cele două sugestii.

Comentarii

  1. Am urât sincer și dintotdeauna tombolele. Pentru că la asta mi se pare că se rezumă acest sickret santa. O găselniță sinistră a unor șefuleți sau hr-iști retarzi, probabil în căutare de ceva budget saving de unde se mai poate pe ultima sută de metri, care îmi sună mai degrabă ca bancu' ăla cu pușcăriașii:
    Vine șefu' pușcăriei și zice: Deținuți, am o veste bună și una proastă, pe care vreți s-o auziți prima?
    Deținuții: Păi... p-aia bună!
    Șefu' pușcăriei: Mâine vă schimbați șosetele!!!
    Deținuții: Uraaaa! Și aia proastă?...
    Sefu': Le schimbați între voi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu dacă s-a așteptat vreodată careva de la angajator să primească cadouri de Crăciun...

    RăspundețiȘtergere
  3. Așa e, posibil că nu. Însă până acum câțiva ani "coșul de Crăciun" era destul de des întâlnit, cel puțin prin firmele prin care s-a întâmplat să mă plimb , într-un fel sau altul, în respectiva perioadă a anului :) Deh, gestu' contează...
    Și totuși, ideea e alta: auzeam destul de des oameni spunând că, deși apreciază gestul, în locul unor produse pe care s-a plătit de - mă rog, zic la întâmplare - zece ori mai mult decât valorează de fapt, ar fi preferat măcar 50 - 100 de lei în plus la salariu...

    RăspundețiȘtergere
  4. Carte de colorat ? Scrie " oligofren " pe fruntea mea ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tinand cont de comentariul tau, asa se pare...scrie clar, cu Caps Lock :)

      Ștergere
  5. Tocmai ce a fost petrecerea de Crăciun aseară și am luat o carte de colorat care a fost extrem de bine primită. Chiar sunt curios pe ce te-ai orientat tu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Si eu am urat dintotdeauna chestia asta cu Secret Santa, indiferent ca eram la birou, facultate ori liceu.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…