Treceți la conținutul principal

Am inventat un nou curent: reciclatul retroactiv


Weekend-ul ăsta m-am gândit că îmi era prea ușor, trebuia să merg la un super LAN Party #blp13, așa că am decis ad-hoc să îmi complic viața: parcă ar merge să fac puțină ordine în boxă. Maxim jumătate de oră maxim și totul e isprăvit - mi-am spus în gând când am coborât sâmbătă dimineața pe la 10. Eh...

Patru ore jumătate mai târziu, eram înfrânt. Obosit, cu început de febră musculară și cu doar o treime din munca necesară, am făcut o românească și am lăsat pe duminică restul. Ca să înțelegeți ce am găsit acolo, imaginați-vă că am descoperit rezerva strategică de borcane și sticle goale a nației noastre de români - pentru că se știe că un borcan nu se aruncă niciodată. Se ține acolo pentru altădată.

Sute de sticle și borcane frumos păstrate pentru acel moment când o să fie nevoie de ele.

Ei bine, n-a mai fost nevoie de ele de o groază de ani, dar asta nu le-a împiedicat să se strângă frumos în cei 20-24 de metri pătrați ai boxei. N-ai de unde să știi când ai nevoie peste noapte de 500+ borcane și sticle.

Cam atât estimez că am dus la pubela de reciclare. Ia și cară de i-a dat pedometrului cu virgulă - aproape 9000 de pași făcuți pe același drum pe care puteam să îl fac cu ochii închiși după câteva ore.

Am senzația că ai mei n-au aruncat niciodată vreo sticlă goală sau un borcan. N-aveau cum. Odată ce arunci un borcan e mai ușor să îl arunci pe al doilea, pe al treilea și așa mai departe. Începi să îți faci un obicei. Nu domnule. Au păstrat toate pentru acel moment când o să fie nevoie.

Așa că eu practic în weekend-ul trecut am făcut reciclare retroactivă. Am reciclat ani, poate zeci de ani, de sticlărie. Resursă inepuizabilă pentru societate ce stătea blocată la mine în subsol.

Nu mă laud, că deja mi-am luat doza de apreciere socială într-o postare pe Facebook pusă la cald, voiam doar să se consemneze măreață zi de 4 martie 2017 ca ziua în care o mie de gospodine au oftat într-o singură răsuflare și au fost reduse la tăcere într-o clipă.

Închei citând o astfel de doamnă care m-a văzut la pubela de reciclare cum balotam borcane: "Da' de ce mamă le arunci? Că sunt bune pentru dulcețuri și murături..."

#masacrulborcanelor

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…