Treceți la conținutul principal

O probă pe care aș vrea să o văd la show-urile de gătit: fă preparatul ăsta de 5 ori la fel


Când vine vorba de masa de prânz, sunt aventuros ca o găină. M-am obișnuit cu ideea că nu o să fiu dat pe spate de nimic ce aș putea să găsesc în meniurile de prânz ale restaurantelor din jurul biroului, iar când comand vreau doar să mănânc ceva decent care să îmi țină de foame.

N-am așteptări prea mari și tocmai de asta am refuzat cu stoicism să mă agit. Masa de prânz este o necesitate, nu o incursiune culinară. Așa că nu de puține ori s-a întâmplat să mănânc același lucru în fiecare zi din același loc pe durate îndelungate de timp. Chiar și câte o lună-două. Cineva din afară ar putea să zică chiar obsesiv, dar de fapt e vorba de lene și comoditate.

Toate ar fi bine și frumoase dacă profesioniștii bucătăriilor ar putea să fie constanți în ceea ce prepară. Nu vorbesc de mici variațiuni, ci de schimbări de-a dreptul radicale. Nu ai cum azi să îmi dai cantitatea X de mâncare, iar mâine să îmi dai jumătate. Azi faci preparatul Y cu morcovi și mâine îl faci cu țelină. Sau în loc în loc de carne de pui îmi dai de porc.

Nici nu mai vorbesc despre situațiile în care platingul nici nu se apropie de cel "obișnuit" sau atunci când carnea e mult mai bine făcută spre foarte bine, are mult mai mult din ingredientul Z sau nimic din altul. Astea sunt de la sine înțelese și cumva acceptat tacit.

Cu cât mâncarea e mai ușor de preparat cu atât o să o greșească mai mult. Puteam să jur până acum câțiva ani că nu ai cum să iei bani din gătit în România, ca să nu zic că ești bucătar sau mai nou chef, și să reușești să strici o ceafă de porc sau un șnițel cu cartofi prăjiți, dar mai mulți prieteni mi-au povestit întâmplări horror-amuzante pe subiectul ăsta.

Și se încăpățânează să gătească în continuare și nu le zice nimeni: băi băiete, dacă nu ești în stare să ții minte rețeta, pune-o pe o hârtie împreuna cu o poză cu preparatul final. Nu arată așa, nu o servești. La 3 preparate pe care nu le servești îți iei un făcăleț pe cocoașă. La 10 un șut în fund pe ușa deschisă. Aventura ta s-a încheiat. Predă tunica și apucă-te de altceva.

Ce rost are să te chinui inutil? Este evident că nu ești bun, că nu îți place - că altfel mă gândesc că depuneai puțin efort și în mod cert nu ești plătit atât de bine că altfel poate te motivai să faci asta pentru bani. De ce mai stai?

Singurii care au înțeles asta sunt șaormarii. Poți să mănânci 2 ani mai târziu și tot același gust și formă are. Binecuvântați să fie. Ei sunt adevărații eroi al sistemului culinar român!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…