Treceți la conținutul principal

Orice faci extrem în România e de două ori mai extrem ca în altă parte



Am văzut la viața mea destule video-uri cu rusnaci la pubertate care se cațără pe cele mai înalte clădiri din lume încât să văd cu alți ochi ce face băiatul ăsta. Nu zic că e ușor sau lipsit de pericole, dar nimic nu se compară cu hardcorismul românesc. Ăia nu s-au cățărat pe ceva făcut cu priceperea legendară a muncitorilor români din perioada comunismului. Perioadă care a născut și proverbialul "Las-o, bă, că merge așa!"

Mă uitam în video-ul de mai sus și am recunoscut clasicele tehnici de protecție a țevilor prin a pune o sticlă de plastic la capătul expus, peticirea găurilor din podea cu bucăți de tablă, izolarea firelor electrice cu scuipinol și în general mai orice îmbinare de metal ce se sfărâma sub atingerea titanică a lui Flaviu la o greutate 75 de kilograme.

Serios acum, lucrul care m-a impresionat în filmulețul de mai sus a fost coborârea. Aia mi-a dat emoții și câteva momente de "wtf? de ce ai face asta? uite cum arată totul". Totuși, am apreciat că vine cu ceva diferit pentru genul ăsta de filmulețe.

În majoritatea celor străine vezi clădiri moderne și doar niște selfie-uri în vârf, în ăsta vezi partea mai puțin spectaculoasă a sportului ăsta: urcarea și coborârea. E drept că la ei n-ar fi spectaculos să vezi 100 de etaje pe care le petrec în lift, dar la noi fix asta e lucrul care îți face să transpiră palmele și să te duci tu privitorul să îți faci un antitetanos preventiv.

În rest, este un sport frumos și spectaculos. Este și periculos, mărturie stând zecile de video-uri de pe LiveLeak Google ce apar la căutarea "urban free solo buildering deaths", dar este ok pentru că nu deranjezi pe alții când îl practici sau când te accidentezi mortal. Cred că îi mai dau 3 ani de mainstream până când toată lumea va vedea tot ce e de văzut în materie de macarale și antene de telecomunicații.

Comentarii

  1. Bre, aștia nu e oameni! E țăcăniți cu pene. Dixit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unii sunt dependenți de adrenalină, alții fac asta pentru like-uri și view-uri. Diferența e că prima categorie e mai bine pregătită fizic decât a doua. Chiar și așa, accidente se întâmplă și rata de accidente fatale e destul de ridicată.

      Ștergere
  2. Drăguț articol. Sunt chiar autorul clipului :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Felicitări pentru curaj. Poate dai o fugă și pe aici unde s-a iscat o întreagă polemică despre cât de ok sau ne ok e să shareuiesc video-ul: https://www.facebook.com/nihasa/posts/10154555393976985

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…