Treceți la conținutul principal

Care e "hmmm s-ar părea că țigările sunt totuși nocive" a generației noastre?


Veneam azi la birou cu metrou și lângă mine era un gigel care asculta muzică la căști. Ceva metal rock, dar nici nu contează genul în punctul ăsta al istorisirii. Important e că asculta atât de tare încât eu la câțiva metri de el puteam să înțeleg perfect versurile, în condițiile în care metroul nostru nu este cel mai silențios din lume.

Așa mi-am adus aminte de un Ask Reddit extrem de bun de acum câțiva ani: care este acel lucru pentru generația noastră care se va dovedi că este nociv și rău pentru sănătate. Cam cum a picat în cap fumatul acum ceva vreme de la un lucru cool pe care îl puteai face și în avion la o acțiune stigmatizată de toată lumea.

Atunci când am citit eu asta, mai toată lumea era ferm convinsă că muzica prea tare în căști o să fie acest lucru. Ore întregi de abuz pentru urechile noastre, ore care peste câțiva ani vor da o generație de surzi funcționali. De atunci am început să fiu mai atent la cei din jur și tind să le dau dreptate experților de pe Reddit.

La metrou se întâmplă asta frecvent. Zgomotul de fundal este extrem de ridicat așa că instinctiv vrei să dai volumul la maxim. Toată lumea o face și cei mai ușor de reperat sunt cei care cu căștile cele mai ieftine care scapă sunet și așa poți să îți dai seama de cât de tare ascultă muzică.

Semne de alarmă deja există în direcția asta. Studiile spun că mai mult de jumătate dintre tineri ascultă muzică la volume peste 85 db, volum suficient pentru a cauza probleme permanente de auz dacă este pe o perioadă mai lungă de 15 minute. Din cauza asta mai bine de 20% dintre aceștia deja au probleme serioase cu auzul.

Fie că ne place sau nu, cred că asta e tutunul generației noastre. Eu de atunci am început să fiu mai atent cu volumul la care ascult lucruri. Regula de aur spune că oricât de tare e muzica pe care o asculți, dacă cineva vorbește lângă tine tu ar trebui să îl auzi. De asta volumul n-ar trebui să treacă de 50% în majoritatea gadget-urilor pe care le folosim.

În locurile zgomotoase tendința este să ridic volumul pentru a compensa, dar am învățat să pun pauză. Nu pierd nimic din audiobook dacă fac asta și îmi este mai ușor să mă concentrez pe ce aud. Recent am făcut o investiție minoră în niște căști peste ureche, cu care arăt extrem de penibil, dar care se aud mai bine la volume mai mici decât căștile în ureche. Recomand oricui să facă acest lucru.

Acestea fiind zise, închei cu o mini listă cu alte lucruri sugerate de experții de pe Reddit: luat medicamente pentru orice lucru minor, uitatul excesiv la pornografie, dormit prea puțin și prost, statul jos cu orele, saloanele de bronzat, social media sau cafeaua.

Ce este cu adevărat ironic este că într-o oarecare măsură lucrurile astea sunt știute și ignorate. Bunul simț spune că excesul nu are cum să fie un lucru bun, dar asta nu ne împiedică să ne culcăm pe o ureche. Nu are cum să ni se întâmple nouă.

Comentarii

  1. Cred ca zaharul e subestimat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. True, dar despre ăsta am impresia că mai toată lumea știe că e rău în exces.

      Ștergere
  2. Treaba cu castile... pff, statistic sunt foarte putini care fac asta, numeric e absolut nesemnificativ.
    Marea problema a generatiilor actuale - si atat de comuna, ca toata lumea face asta, aproape - sunt ecranele telefoanelor mobile. A te uita (mai corect ar fi - a te chiori) ore intregi pe zi intr-un ecran atat de mic, mai devreme sau mai tarziu, va arunca marea majoritate a populatiei in boala numita miopie. Asta, cred ca indiscutabil, e 'acel lucru' de care zici tu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că mai mult îmi fac griji pentru miile de ore petrecute în fața monitoarelor CRT. Astea noi, de bine de rău, par să stea mult mai bine la capitolul ăsta.

      Ștergere
    2. Asa e, dar asta e de domeniul trecutului, thank god. Apoi, mai e o problema poate la fel de nociva ca CRT-urile pe care majoritatea populatiei nu o realizeaza/constientizeaza - flickering, la LCD-uri! De 2 ani de cand am trecut la un monitor flicker-free, e o cu totul alta viata dpdv confort pt ochi si oboseala.

      Ștergere
  3. Eu sunt mega fan casti. Oriunde merg, hop si castile dupa mine. Binenteles, cum ar fi sa nu ascult muzica la maxim? Poate nu ar mai avea farmec pentru mine, dar cu siguranta urechile mele isi vor spune cuvantul dupa o perioada. Ca prin urmare, un lucru aparent banal, negestionat corespunzator, iti poate provoca belele pe viata. Iar sanatatea ar trebui sa fie mereu pe primul loc.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…