Treceți la conținutul principal

Două vorbe despre Biz Social Media Summer Camp 2017


Mă chinui la articolul ăsta de câteva ore și nu exagerez când zic asta. Am scris ceva, apoi am șters, am făcut asta de vreo două-trei ori doar pentru că mi se părea că nu este suficient de echilibrat.

Ba eram prea critic, ba o dădeam în extrema cealaltă care în general nu prea place Internetului. Am renunțat să îmi mai bat capul și până la urmă o să o fac, cum zicea și Bill O'reilly, well do it live. 

În primul rând suspectez că toate dificultățile astea vin de la poza tâmpă de mai sus care strică cam orice urmă de concentrare. Dar ce să fac acum dacă n-am una mai relevantă?

Apoi aș vrea să continui spunând că ediția asta mi s-a părut că a crescut sau mai bine spus s-a dus mai mult spre specialiști. Poate zic prostii că e doar a 3-a la care particip, dar cu sentimentul ăsta am plecat duminică pe la prânz de la Pârâul Rece.

Trecând peste conferințe, activări și petreceri - cel mai mult am apreciat la ediția asta că toată lumea a pus umărul la treabă în a rezolva probleme. Nu la modul "Am nevoie de doi băieți care știu engleză pentru a căra canapeaua asta" ci în sensul de "Avem mai multe probleme cu industria asta, hai să vedem cum le putem rezolva".

Pentru că problemele în general se rezolvă și chiar dacă durează mai mult până se întâmplă asta, cineva mai devreme sau mai târziu îi va da de cap, iar la #bizsmscamp sunt oameni care vor să facă asta atât pentru problemele lor cât și a altora. Și știu că sună pueril, dar e mare lucru asta.

Ziceam sâmbătă că cea mai mare problemă a industriei ăsteia - nu mă puneți să zic exact despre ce industrie vorbesc că e un borș de marketing, digital și comunicare - sunt acei indivizi care au impresia că nu mai au nimic nou de învățat.  Că tot ce fac este genial și ocazionalele gherle sunt atribuite altor factori care nu depind de el. O mentalitate greu de schimbat și care nu vrea să rezolve probleme pentru că nu are probleme.

Eh. La camp n-au venit astfel de oameni și având în vedere că ediția din vara asta a umplut 3 hoteluri, eu cred că e un semn bun pentru ce ne putem aștepta în viitorul apropriat. E criptic ceea ce zic pentru cineva care nu s-a confruntat direct cu problemele astea, dar nici nu trebuie să ne batem prea mult capul că e de bine.

Ediția a 14-a se va întâmpla cândva în noiembrie decembrie (7-10). #casăștiți

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …