Treceți la conținutul principal

Două vorbe despre Biz Social Media Summer Camp 2017


Mă chinui la articolul ăsta de câteva ore și nu exagerez când zic asta. Am scris ceva, apoi am șters, am făcut asta de vreo două-trei ori doar pentru că mi se părea că nu este suficient de echilibrat.

Ba eram prea critic, ba o dădeam în extrema cealaltă care în general nu prea place Internetului. Am renunțat să îmi mai bat capul și până la urmă o să o fac, cum zicea și Bill O'reilly, well do it live. 

În primul rând suspectez că toate dificultățile astea vin de la poza tâmpă de mai sus care strică cam orice urmă de concentrare. Dar ce să fac acum dacă n-am una mai relevantă?

Apoi aș vrea să continui spunând că ediția asta mi s-a părut că a crescut sau mai bine spus s-a dus mai mult spre specialiști. Poate zic prostii că e doar a 3-a la care particip, dar cu sentimentul ăsta am plecat duminică pe la prânz de la Pârâul Rece.

Trecând peste conferințe, activări și petreceri - cel mai mult am apreciat la ediția asta că toată lumea a pus umărul la treabă în a rezolva probleme. Nu la modul "Am nevoie de doi băieți care știu engleză pentru a căra canapeaua asta" ci în sensul de "Avem mai multe probleme cu industria asta, hai să vedem cum le putem rezolva".

Pentru că problemele în general se rezolvă și chiar dacă durează mai mult până se întâmplă asta, cineva mai devreme sau mai târziu îi va da de cap, iar la #bizsmscamp sunt oameni care vor să facă asta atât pentru problemele lor cât și a altora. Și știu că sună pueril, dar e mare lucru asta.

Ziceam sâmbătă că cea mai mare problemă a industriei ăsteia - nu mă puneți să zic exact despre ce industrie vorbesc că e un borș de marketing, digital și comunicare - sunt acei indivizi care au impresia că nu mai au nimic nou de învățat.  Că tot ce fac este genial și ocazionalele gherle sunt atribuite altor factori care nu depind de el. O mentalitate greu de schimbat și care nu vrea să rezolve probleme pentru că nu are probleme.

Eh. La camp n-au venit astfel de oameni și având în vedere că ediția din vara asta a umplut 3 hoteluri, eu cred că e un semn bun pentru ce ne putem aștepta în viitorul apropriat. E criptic ceea ce zic pentru cineva care nu s-a confruntat direct cu problemele astea, dar nici nu trebuie să ne batem prea mult capul că e de bine.

Ediția a 14-a se va întâmpla cândva în noiembrie decembrie (7-10). #casăștiți

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…