Treceți la conținutul principal

Sunt dator cu niște vorbe bune despre comentatorii de ciclism de pe Eurosport


Acum vreo 6 ani i-am cam luat puțin cam tare într-o însemnare pe blog și cred că a venit momentul să remediez asta. Atunci n-am zis nimic neadevărat și cu care nu eram de acord în momentul respectiv, dar lucrurile s-au schimbat. Au căpătat mai multă experiență, m-am mai zenificat și eu o țâră - cert e că articolul respectiv nu mai este de actualitate.

Atunci le reproșam că sunt prea agresiv cu spectatorii care interacționează cu ei, azi lucrurile nu pot să fie mai departe de adevăr. Vorbesc cu ei pe Facebook, îi menționează și le mulțumesc în transmisie, e o comunitate frumoasă care s-a strâns pe pagina Eurosport Romania. Comunitate care ocazional mai vine să mă tragă de mânuță că sunt idiot și care se pot jura că cele scrise acum 6 ani sunt fantezii.

Nu sunt. De acolo au plecat și ăla le era nivelul atunci. Din fericire lucrurile s-au schimbat și sunt primul care recunoaște asta. Dacă înainte alternativa unui comentator englez era seducătoare, azi cu greu aș putea să mă bucur de marile tururi dacă n-aș auzi prieteni din jumătate în jumătate de oră.

Așa că vreau să îi felicit pentru ce treabă bună au făcut acum în 2017 cu Turul Franței - tur pe care l-am urmărit semnificativ mai mult decât orice altă competiție de gen din ultimii 2 ani. Între reluări și etape live, cred că am strâns vreo 30 de ore de Tour de France. #atât

Închei spunând că turul a de anul ăsta a fost până la urmă semnificativ mai interesant decât se preconiza în  primele 3-4 etape. Poate la anul o să fie mai animat și Froome va avea o echipă puțin mai slabă ca să aibă șanse și ceilalți muritori.

Comentarii

  1. Am urmarit ciclism din 1996. Pana la venirea versiunii in romaneste (Naum 1997 si Banciu 1998) nu am inteles mare lucru: regulament, punctaje, clasamente etc. N-am inteles mare lucru nici din scandalul Festina si Pantani. Dar am continuat sa-i urmaresc pentru stilul "omenesc" in care comentau, fara limbaj de lemn ca la fotbal/tenis, cu glume colaterale la Jaques Chirac si amatele etc. Prin 2002 deja se vorbea aluziv ca pe vremea comunismului (cu sarcasm bine impachetat) despre "Maria Sa" si apa plata. Cand au plecat Banciu/Naum am fost devastat, dar Manolo mi-a placut destul de repede.
    Nu poti comenta ciclism si sa ignori dimensiunea dopajului. Cred ca tocmai vâlva asta il face un sport mai curat decat fotbalul, tenisul, atletismul etc, unde mafiile sunt mai serioase si un comentator ostil ar disparea urgent de pe post, la comanda.
    Nu sunt de acord cu parerea ca Froome poate fi batut daca Sky aduce o echipa slaba, ci celelalte echipe trebuie sa se intareasca si sa propuna un favorit complet. Pana atunci ne delectam cu ce avem. :)

    https://youtu.be/cGPGm38wt5g?t=2m53s

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că doar de 8-9 ani mă uit. Cu siguranță nu mai mult. Am avut noroc cu doi prieteni pasionați care mi-au explicat regulile și strategia din spate. Lor trebuie să le mulțumesc că m-au făcut să îmi placa ciclismul. Nu știu când au venit comentatorii noi pentru că în primul an îmi aduc aminte doar de discuțiile cu prietenii, iar apoi deja erau aici manolo and co. Ca să fiu sincer, în turul ăsta nu am avut vreun favorit anume. Poate am ținut cu Froome odată sau de două ori că mi se părea că are cam tot ce trebuie pentru a se numi câștigător pentru a 4-a oară. Asta e de fapt problema, ceilalți nu prea au impresionat sau mai bine spus nu au impresionat constant pe parcursul turului.

      Ștergere
    2. Imi place Uran, dar nu trece de statutul de locotenent. Dupa ce a fost furat in Giro in 2014 de Quintana, a intrat in blocaj psihic. Si Landa e bun, desi am dubii ca ar fi chiar curat.
      Tom Dumoulin are sanse mari, pentru ca este contratimpist excelent, dar pe munte mai are de muncit.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Ziua Internațională de făcut ordine în viața digitală

„Pentru sănătatea voastră mentală faceți cel puțin o dată pe an curățenie în viața digitală” – așa va suna cel mai probabil un mesaj de interes public prin 2030 pe PRO VR. Puțin fantezist, nu?

Nu chiar.  La ce națiune de strângători de rahaturi suntem în viața reală, nici nu vreau să mă gândesc câte prostii s-au acumulat în cea digitală.

La câte newslettere pe care nu le deschizi niciodată ești abonat pentru că acum 10 ani aveai impresia că ești interesat de subiectul ăla?

Cu mailurile necitite joci în liga mică de 2 cifre sau ești în liga mare de 3? Te simt că ești în Champions League cu 4 sau mai multe.

Sau câte remindere primești săptămânal pe task-uri care trebuiau completate acum mii de zile?
Cam câte din paginile cărora le-ai dat like acum mult timp îți mai sunt de interes azi?

YouTube-ul în zona de subscription e jale. În cele mai noi video-uri uploadate de canalele la care ești abonat nu găsești unul la care te-ai uita, dar nici unsubscribe n-ai da.

Ăsta e hoarding digital și…