Treceți la conținutul principal

Sunt dator cu niște vorbe bune despre comentatorii de ciclism de pe Eurosport


Acum vreo 6 ani i-am cam luat puțin cam tare într-o însemnare pe blog și cred că a venit momentul să remediez asta. Atunci n-am zis nimic neadevărat și cu care nu eram de acord în momentul respectiv, dar lucrurile s-au schimbat. Au căpătat mai multă experiență, m-am mai zenificat și eu o țâră - cert e că articolul respectiv nu mai este de actualitate.

Atunci le reproșam că sunt prea agresiv cu spectatorii care interacționează cu ei, azi lucrurile nu pot să fie mai departe de adevăr. Vorbesc cu ei pe Facebook, îi menționează și le mulțumesc în transmisie, e o cumunitate frumoasă care s-a strâns pe pagina Eurosport Romania. Comunitate care ocazional mai vine să mă tragă de mânuță că sunt idiot și care se pot jura că cele scrise acum 6 ani sunt fantezii.

Nu sunt. De acolo au plecat și ăla le era nivelul atunci. Din fericire lucrurile s-au schimbat și sunt primul care recunoaște asta. Dacă înainte alternativa unui comentator englez era seducătoare, azi cu greu aș putea să mă bucur de marile tururi dacă n-aș auzi prieteni din jumătate în jumătate de oră.

Așa că vreau să îi felicit pentru ce treabă bună au făcut acum în 2017 cu Turul Franței - tur pe care l-am urmărit semnificativ mai mult decât orice altă competiție de gen din ultimii 2 ani. Între reluări și etape live, cred că am strâns vreo 30 de ore de Tour de France. #atât

Închei spunând că turul a de anul ăsta a fost până la urmă semnificativ mai interesant decât se preconiza în  primele 3-4 etape. Poate la anul o să fie mai animat și Froome va avea o echipă puțin mai slabă ca să aibă șanse și ceilalți muritori.

Comentarii

  1. Am urmarit ciclism din 1996. Pana la venirea versiunii in romaneste (Naum 1997 si Banciu 1998) nu am inteles mare lucru: regulament, punctaje, clasamente etc. N-am inteles mare lucru nici din scandalul Festina si Pantani. Dar am continuat sa-i urmaresc pentru stilul "omenesc" in care comentau, fara limbaj de lemn ca la fotbal/tenis, cu glume colaterale la Jaques Chirac si amatele etc. Prin 2002 deja se vorbea aluziv ca pe vremea comunismului (cu sarcasm bine impachetat) despre "Maria Sa" si apa plata. Cand au plecat Banciu/Naum am fost devastat, dar Manolo mi-a placut destul de repede.
    Nu poti comenta ciclism si sa ignori dimensiunea dopajului. Cred ca tocmai vâlva asta il face un sport mai curat decat fotbalul, tenisul, atletismul etc, unde mafiile sunt mai serioase si un comentator ostil ar disparea urgent de pe post, la comanda.
    Nu sunt de acord cu parerea ca Froome poate fi batut daca Sky aduce o echipa slaba, ci celelalte echipe trebuie sa se intareasca si sa propuna un favorit complet. Pana atunci ne delectam cu ce avem. :)

    https://youtu.be/cGPGm38wt5g?t=2m53s

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că doar de 8-9 ani mă uit. Cu siguranță nu mai mult. Am avut noroc cu doi prieteni pasionați care mi-au explicat regulile și strategia din spate. Lor trebuie să le mulțumesc că m-au făcut să îmi placa ciclismul. Nu știu când au venit comentatorii noi pentru că în primul an îmi aduc aminte doar de discuțiile cu prietenii, iar apoi deja erau aici manolo and co. Ca să fiu sincer, în turul ăsta nu am avut vreun favorit anume. Poate am ținut cu Froome odată sau de două ori că mi se părea că are cam tot ce trebuie pentru a se numi câștigător pentru a 4-a oară. Asta e de fapt problema, ceilalți nu prea au impresionat sau mai bine spus nu au impresionat constant pe parcursul turului.

      Ștergere
    2. Imi place Uran, dar nu trece de statutul de locotenent. Dupa ce a fost furat in Giro in 2014 de Quintana, a intrat in blocaj psihic. Si Landa e bun, desi am dubii ca ar fi chiar curat.
      Tom Dumoulin are sanse mari, pentru ca este contratimpist excelent, dar pe munte mai are de muncit.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…