Treceți la conținutul principal

Sunt dator cu niște vorbe bune despre comentatorii de ciclism de pe Eurosport


Acum vreo 6 ani i-am cam luat puțin cam tare într-o însemnare pe blog și cred că a venit momentul să remediez asta. Atunci n-am zis nimic neadevărat și cu care nu eram de acord în momentul respectiv, dar lucrurile s-au schimbat. Au căpătat mai multă experiență, m-am mai zenificat și eu o țâră - cert e că articolul respectiv nu mai este de actualitate.

Atunci le reproșam că sunt prea agresiv cu spectatorii care interacționează cu ei, azi lucrurile nu pot să fie mai departe de adevăr. Vorbesc cu ei pe Facebook, îi menționează și le mulțumesc în transmisie, e o comunitate frumoasă care s-a strâns pe pagina Eurosport Romania. Comunitate care ocazional mai vine să mă tragă de mânuță că sunt idiot și care se pot jura că cele scrise acum 6 ani sunt fantezii.

Nu sunt. De acolo au plecat și ăla le era nivelul atunci. Din fericire lucrurile s-au schimbat și sunt primul care recunoaște asta. Dacă înainte alternativa unui comentator englez era seducătoare, azi cu greu aș putea să mă bucur de marile tururi dacă n-aș auzi prieteni din jumătate în jumătate de oră.

Așa că vreau să îi felicit pentru ce treabă bună au făcut acum în 2017 cu Turul Franței - tur pe care l-am urmărit semnificativ mai mult decât orice altă competiție de gen din ultimii 2 ani. Între reluări și etape live, cred că am strâns vreo 30 de ore de Tour de France. #atât

Închei spunând că turul a de anul ăsta a fost până la urmă semnificativ mai interesant decât se preconiza în  primele 3-4 etape. Poate la anul o să fie mai animat și Froome va avea o echipă puțin mai slabă ca să aibă șanse și ceilalți muritori.

Comentarii

  1. Am urmarit ciclism din 1996. Pana la venirea versiunii in romaneste (Naum 1997 si Banciu 1998) nu am inteles mare lucru: regulament, punctaje, clasamente etc. N-am inteles mare lucru nici din scandalul Festina si Pantani. Dar am continuat sa-i urmaresc pentru stilul "omenesc" in care comentau, fara limbaj de lemn ca la fotbal/tenis, cu glume colaterale la Jaques Chirac si amatele etc. Prin 2002 deja se vorbea aluziv ca pe vremea comunismului (cu sarcasm bine impachetat) despre "Maria Sa" si apa plata. Cand au plecat Banciu/Naum am fost devastat, dar Manolo mi-a placut destul de repede.
    Nu poti comenta ciclism si sa ignori dimensiunea dopajului. Cred ca tocmai vâlva asta il face un sport mai curat decat fotbalul, tenisul, atletismul etc, unde mafiile sunt mai serioase si un comentator ostil ar disparea urgent de pe post, la comanda.
    Nu sunt de acord cu parerea ca Froome poate fi batut daca Sky aduce o echipa slaba, ci celelalte echipe trebuie sa se intareasca si sa propuna un favorit complet. Pana atunci ne delectam cu ce avem. :)

    https://youtu.be/cGPGm38wt5g?t=2m53s

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că doar de 8-9 ani mă uit. Cu siguranță nu mai mult. Am avut noroc cu doi prieteni pasionați care mi-au explicat regulile și strategia din spate. Lor trebuie să le mulțumesc că m-au făcut să îmi placa ciclismul. Nu știu când au venit comentatorii noi pentru că în primul an îmi aduc aminte doar de discuțiile cu prietenii, iar apoi deja erau aici manolo and co. Ca să fiu sincer, în turul ăsta nu am avut vreun favorit anume. Poate am ținut cu Froome odată sau de două ori că mi se părea că are cam tot ce trebuie pentru a se numi câștigător pentru a 4-a oară. Asta e de fapt problema, ceilalți nu prea au impresionat sau mai bine spus nu au impresionat constant pe parcursul turului.

      Ștergere
    2. Imi place Uran, dar nu trece de statutul de locotenent. Dupa ce a fost furat in Giro in 2014 de Quintana, a intrat in blocaj psihic. Si Landa e bun, desi am dubii ca ar fi chiar curat.
      Tom Dumoulin are sanse mari, pentru ca este contratimpist excelent, dar pe munte mai are de muncit.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Cam așa funcționează social media justice

Dă play video-ului. Uită-te cele 5 minute. Bagă la cap ce vrei să bagi la cap și gândește-te câte revoluții de canapea am avut în ultimul an. Reclama asta era până într-un punct o reproducere fidelă a modului în care funcționează falsa asta agitație pe social media pentru diferite cauze.

Nervi. Cuvinte. Agitație. Totul preț de câteva zile până când vine următoarea criză. Nici n-ai timp să te apuci să schimbi ceva pentru că automat algoritmul îți împinge sub nas următorul lucru pe care să te enervezi fără vreo finalitate. Și tot așa ajungi apoi la sfârșit de an să faci doar un bilanț de like-uri, nu și de lucruri schimbate.

Și atunci de ce tot acest efort?

Mai ales când poți să o arzi pe burghezie și să faci lucrurile să se întâmple în jurul tău, nu pe Internet.

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

#10yearchallenge, păi nu?

Între pozele astea sunt 10 ani diferență și cel puțin o mână de gel în minus. E posibil să fie și vreo 2-3 kilograme în minus în a doua, dar astea sunt doar speculații.

Uitându-mă la ce au pus ceilalți oameni pe hashtag nu îmi dau seama dacă e de bine sau de rău că diferențele sunt atât de mici. E ca și cum n-am înțeles nimic din ăștia 10 ani.