Treceți la conținutul principal

Șofer de ambulanță sau mașină de pompieri - un job pe care nu l-aș putea face niciodată


Stăteam zilele trecute și mă gândeam că n-aș putea niciodată să fiu șofer pe o ambulanță sau o mașină de pompieri - cel puțin nu în Bucureștiul ăsta pe care îl avem în acest moment. N-aș putea pentru că nu stau prea bine la capitolul relaxare. M-aș urca în mașină, aș primi apelul, aș da drumul la girofaruri și apoi mi-ar exploda capul  în prima intersecție mai mare ca o brichetă uitată la amiază la soare.

Nici măcar gropile sau mașinile parcate total aiurea nu mi-ar da lovitura de grație, nici faimosul trafic de început de an școlar n-ar putea să mă lase cu creierul împrăștiat pe tapițeria transpirată a mașinii. Nu, astea te călesc zi de zi ca pieton și ca șofer fără urgențe. Ești cumva obișnuit și asta reprezintă normalitatea Capitalei.

Ca om normal n-aș putea înțelege nimic din ce se întâmplă în momentul în care pornesc sirena. N-aș înțelege de ce primul de la semafor de pe banda mea nu face niciun gest de a se da la o parte. N-as înțelege de ce pietonii mă ignoră complet ca și cum Revoluția din '89 a fost pentru dreptul de a vegeta pe verdele lor indiferent de situație. N-aș înțelege de ce într-o intersecție tot profesorului care a forțat galbenul trebuie să îi dau prioritate că el are alergie la călcat frâna.

N-aș înțelege cum de nimeni nu are un minim de compasiune pentru cei la care mă grăbesc să ajung. Cum nimeni nu e dispus să mai stea încă un semafor doar că să pot ajunge mai repede. Că de eram atât de vânjoși în a munci precum suntem în a ne grăbi cu siguranță ajungeam fruntașii Europei.

N-aș putea și asta basta. Am un maxi respect pentru șoferii care fac asta. Îi văd des prin intersecții cum se agită, se strecoară, se enervează și până la urmă reușesc să miște suficient cireada de berbeci pentru a se strecura spre urgența la care sunt chemați.

Apoi ăsta e un job cu factor ridicat de stres...

Comentarii

Postări Populare

Fântâna de mici pentru că în viață e bine să te mai și distrezi

Inițial nu doream să scriu despre asta, dar am văzut la Radu două comentarii care sunt cumva chintesența tradiționalismului românesc referitor la cum ar trebui să fie o nuntă. Ai acolo frumos o listă pe care trebuie să o bifezi ca să fie bine, iar dacă te abați cât de puțin de la lista respectivă riști să ai pe cineva care automat o să comenteze ceva.

La nunta noastră am vrut să ne abatem de la niște ritualuri în care nu ne regăseam - unul dintre ele fiind numărul exagerat de feluri de mâncare care te încătușează pe scaun cu orele, iar altul fiind lipsa asta de personalizare a unui eveniment major din viață. Dacă pe primul l-am rezolvat ușor cu un bufet suedez cu de toate pentru toți, al doilea a fost puțin mai dificil de implementat.

Dificil, dar nu imposibil.

Daria și-a pus amprenta prin desenarea meniurilor, table mat-urilor, mărturiilor și a numerelor de pe mese, iar eu prin asamblarea și executarea a 8-ei minuni a lumii: fântâna de mici. Deja simt așa niște sprâncene ridicate un…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…

Garmin Fenix 5 Plus de acum 4 zile și în România

Acum câteva zile mă cheamă cei de la Garmin la un eveniment de lansare. Le zic din start că deși sunt fan, mai bine nu vin pentru că mă apucă salivarea pe acolo la vreun ceas de 500 de euro pe care nu o să îl cumpăr doar pentru plimbatul câinelui p-afară. Mi-au zis că e ok, pot să vin pentru că ăsta nou e în jur de 700 de euro. Aaaah. Păi de ce n-ai spus așa băiatule.

Ajuns acolo, primul lucru care m-a impresionat a fost că 8 din 10 invitați aveau un model Garmin la mână. Brusc m-am simțit ca într-un cult, iar eu eram cel mai sărac de acolo cu Vivofit-ul meu de doar 100 de euro. M-am îmbărbătat rapid și m-am uitat pe la noile modele.

N-arată rău, iar cel galben chiar pot spune că mi-a făcut cu ochiul.

Noile Garmin Fenix 5 Plus au ca noutăți un mod de plată contactless, stocare de muzică direct în ceas și un program de aclimatizare la mari înălțimi. Asta pe lângă toate celelalte dotări de pe variantele precedente: notificări de pe telefon, GPS, hărți, busolă, altimetru, accelerometru,…