Treceți la conținutul principal

Câteodată îmi e dor de curiozitatea aia tinerească


Știu că am început postarea asta de parcă am o mie de ani, dar câteodată mă simt atât de bătrân și lipsit de inițiativă. Parcă acum vreo câțiva ani eram semnificativ mai curios să merg, să fac și să văd lucruri - fapt care pare că nu mai e valabil zilele astea.

Mă chinui de un an și ceva să mă organizez cu o prietenă să mergem să fotografiem clădiri abandonate, avem noi în cap un proiect interesant, dar încă n-am depășit nivelul declarativ. Facem, dregem, pozăm... fâs.

Sunt niște băieți care fac explorări urban cu ghid cu tot ce trebuie, m-am jurat că îmi fac timp într-o sâmbătă dimineață să merg cu ei, dar până acum n-am reușit să fac asta. Sunt optimist, la anul mă duc cu câinele în turele astea de câțiva kilometri.

Toate lucrurile astea te formează ca om aș putea zice. Dacă mă uit în arhiva blogului de acum 10-12 ani găsesc evenimente peste evenimente la care mergeam și apoi așterneam două-trei rânduri pe blog. Evenimente de tot felul: proiecții de filme subversive (sună mai spectaculos decât era), teatru în locuri neobișnuite, cenacluri de poezie, workshop-uri de graffiti, photowalk, tururi de artă stradală și o grămadă de alte lucruri de gen cool pentru tineri.

Tot ce s-a întâmplat atunci a fost o experiență care nu doar a fost cool, dar care mi-a lărgit vocabularul conversațional. E bine când poți să completezi experiența culturală împărtășită de cineva cu un lucru la care ai participat și tu. Să poți să îți dai cu părerea pertinent pe un subiect la care probabil nu aveai acces altfel dacă petreceai toată ziua prin terase cu prietenii. Nu zic că asta e rău, dar moderație trebuie să existe.

Tocmai de asta m-am bucurat când cei de la Lay's mi-au dat un email să mă întrebe dacă am auzit ce fac cu proiectul lor #CulturaZambeste. Evident că nu auzisem așa că am intrat pe culturazambeste.ro să văd cu ce se laudă.

Susțin 26 de evenimente din 4 orașe din țară (București, Timișoara, Cluj și Iași) pentru a promova cultura și artiștii la început de drum prin rândul tinerilor. Evenimentele sunt un mix de mainstream cu lucruri mai nișate și mai pe coolness-ul ăla de care scriam mai devreme.

Au făcut și niște spații urbane, dau și invitații tinerilor, e un proiect destul de mare la care s-au înhămat și care nu se oprește aici. Vor să aibă o colaborare pe termen lung cu Teatrul Apollo111, Unteatru, Teatrul Luni de la Green Hours, Centrul Național al Dansului, Replika, Cinema Govora, MOTZArt in the school.

Implicarea asta a tinerilor din ce în ce mai mult în zona aceasta culturalo-artistică e o gură de aer proaspăt. Vin cu o energie teribilă și o doză de entuziasm aproape molipsitor.

Oricum, felicitări pentru inițiativă și sper că însemnarea asta m-a rușinat suficient și mă va motiva să mă întorc la exploratul ăla culturalo-artistic de altă dată. Pot doar să sper.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…