Treceți la conținutul principal

Câteodată îmi e dor de curiozitatea aia tinerească


Știu că am început postarea asta de parcă am o mie de ani, dar câteodată mă simt atât de bătrân și lipsit de inițiativă. Parcă acum vreo câțiva ani eram semnificativ mai curios să merg, să fac și să văd lucruri - fapt care pare că nu mai e valabil zilele astea.

Mă chinui de un an și ceva să mă organizez cu o prietenă să mergem să fotografiem clădiri abandonate, avem noi în cap un proiect interesant, dar încă n-am depășit nivelul declarativ. Facem, dregem, pozăm... fâs.

Sunt niște băieți care fac explorări urban cu ghid cu tot ce trebuie, m-am jurat că îmi fac timp într-o sâmbătă dimineață să merg cu ei, dar până acum n-am reușit să fac asta. Sunt optimist, la anul mă duc cu câinele în turele astea de câțiva kilometri.

Toate lucrurile astea te formează ca om aș putea zice. Dacă mă uit în arhiva blogului de acum 10-12 ani găsesc evenimente peste evenimente la care mergeam și apoi așterneam două-trei rânduri pe blog. Evenimente de tot felul: proiecții de filme subversive (sună mai spectaculos decât era), teatru în locuri neobișnuite, cenacluri de poezie, workshop-uri de graffiti, photowalk, tururi de artă stradală și o grămadă de alte lucruri de gen cool pentru tineri.

Tot ce s-a întâmplat atunci a fost o experiență care nu doar a fost cool, dar care mi-a lărgit vocabularul conversațional. E bine când poți să completezi experiența culturală împărtășită de cineva cu un lucru la care ai participat și tu. Să poți să îți dai cu părerea pertinent pe un subiect la care probabil nu aveai acces altfel dacă petreceai toată ziua prin terase cu prietenii. Nu zic că asta e rău, dar moderație trebuie să existe.

Tocmai de asta m-am bucurat când cei de la Lay's mi-au dat un email să mă întrebe dacă am auzit ce fac cu proiectul lor #CulturaZambeste. Evident că nu auzisem așa că am intrat pe culturazambeste.ro să văd cu ce se laudă.

Susțin 26 de evenimente din 4 orașe din țară (București, Timișoara, Cluj și Iași) pentru a promova cultura și artiștii la început de drum prin rândul tinerilor. Evenimentele sunt un mix de mainstream cu lucruri mai nișate și mai pe coolness-ul ăla de care scriam mai devreme.

Au făcut și niște spații urbane, dau și invitații tinerilor, e un proiect destul de mare la care s-au înhămat și care nu se oprește aici. Vor să aibă o colaborare pe termen lung cu Teatrul Apollo111, Unteatru, Teatrul Luni de la Green Hours, Centrul Național al Dansului, Replika, Cinema Govora, MOTZArt in the school.

Implicarea asta a tinerilor din ce în ce mai mult în zona aceasta culturalo-artistică e o gură de aer proaspăt. Vin cu o energie teribilă și o doză de entuziasm aproape molipsitor.

Oricum, felicitări pentru inițiativă și sper că însemnarea asta m-a rușinat suficient și mă va motiva să mă întorc la exploratul ăla culturalo-artistic de altă dată. Pot doar să sper.

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

YouTube: gătește ca bunica ta sau învață niște șmecherie

O știți pe Li Ziqi?

Eu abia săptămâna trecută am descoperit-o. Eram la o bere și cred că am zis că în 2020 vreau să îmi petrec sărbătorile de iarnă într-un sat din Maramureș-Bucovina, iar de acolo discuția a plecat în zona cum se trăia și gătea acum sute e ani. Și dacă nu sunt prea optimist, chiar acum 5-10-15 ani în unele zone din țară.

Li Ziqi este o gagică din China care s-a mutat înapoi la țară pentru a avea grijă de bunică după ce i-a murit bunicul. Țara asta a ei este o zonă semi-izolată din regiunea Sichuan care adăpostește cea mai mare rezervație de panda gigantici. Iar ideea din spatele video-urilor era să le arate tinerilor cum și de unde vine mâncarea tradițională chinezească.


Marțea trecută am văzut pentru prima oară video-ul de mai sus, iar sâmbătă am făcut maraton de nostalgie cu bere, pulled pork și niște crănțănele. Având în vedere că fructele și legumele sunt aproape identice cu ce avem și noi, iar tehnica folosită îmi aduce aminte de ceea ce vedeam pe la bunici în va…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Hocus pocus ignorantus

Din ce în ce mai des mi se întâmplă să deschid socialul personal, să dau vreo două trei scrolluri, să înghit în sec și să îl închid. Aceleași 5 întrebări fără răspuns îmi vin în minte și prefer să nu mă bag în dileme existențiale dacă nu este neapărat necesar.

Așa că mai bine îmi pierd timpul liber în alt mod, adică cu jocuri pe calculator. Măcar acolo lucrurile sunt destul de liniare și fiecare "victorie" sau "înfrângere" e cumva meritată și ușor de atribuit. Am pus în ghilimele pentru că majoritatea jocurilor mele sunt de tip sandbox așa că nu am niște obiective clar definite de la început.

Pentru curioși și pentru posteritate, acestea sunt cele 5 dileme care se mulează aproape perfect pe 90% din ceea ce văd pe social. Și desigur că persoanele de față se exclud, #evident.

Dumnezeule, cât timp liber ai la dispoziție să te cerți pe prostia asta?E ceva în neregulă cu mine că nu mă interesează să fiu purtătorul dreptății și moralității absolute pe Internet?Dar nimeni …