Treceți la conținutul principal

Câteodată îmi e dor de curiozitatea aia tinerească


Știu că am început postarea asta de parcă am o mie de ani, dar câteodată mă simt atât de bătrân și lipsit de inițiativă. Parcă acum vreo câțiva ani eram semnificativ mai curios să merg, să fac și să văd lucruri - fapt care pare că nu mai e valabil zilele astea.

Mă chinui de un an și ceva să mă organizez cu o prietenă să mergem să fotografiem clădiri abandonate, avem noi în cap un proiect interesant, dar încă n-am depășit nivelul declarativ. Facem, dregem, pozăm... fâs.

Sunt niște băieți care fac explorări urban cu ghid cu tot ce trebuie, m-am jurat că îmi fac timp într-o sâmbătă dimineață să merg cu ei, dar până acum n-am reușit să fac asta. Sunt optimist, la anul mă duc cu câinele în turele astea de câțiva kilometri.

Toate lucrurile astea te formează ca om aș putea zice. Dacă mă uit în arhiva blogului de acum 10-12 ani găsesc evenimente peste evenimente la care mergeam și apoi așterneam două-trei rânduri pe blog. Evenimente de tot felul: proiecții de filme subversive (sună mai spectaculos decât era), teatru în locuri neobișnuite, cenacluri de poezie, workshop-uri de graffiti, photowalk, tururi de artă stradală și o grămadă de alte lucruri de gen cool pentru tineri.

Tot ce s-a întâmplat atunci a fost o experiență care nu doar a fost cool, dar care mi-a lărgit vocabularul conversațional. E bine când poți să completezi experiența culturală împărtășită de cineva cu un lucru la care ai participat și tu. Să poți să îți dai cu părerea pertinent pe un subiect la care probabil nu aveai acces altfel dacă petreceai toată ziua prin terase cu prietenii. Nu zic că asta e rău, dar moderație trebuie să existe.

Tocmai de asta m-am bucurat când cei de la Lay's mi-au dat un email să mă întrebe dacă am auzit ce fac cu proiectul lor #CulturaZambeste. Evident că nu auzisem așa că am intrat pe culturazambeste.ro să văd cu ce se laudă.

Susțin 26 de evenimente din 4 orașe din țară (București, Timișoara, Cluj și Iași) pentru a promova cultura și artiștii la început de drum prin rândul tinerilor. Evenimentele sunt un mix de mainstream cu lucruri mai nișate și mai pe coolness-ul ăla de care scriam mai devreme.

Au făcut și niște spații urbane, dau și invitații tinerilor, e un proiect destul de mare la care s-au înhămat și care nu se oprește aici. Vor să aibă o colaborare pe termen lung cu Teatrul Apollo111, Unteatru, Teatrul Luni de la Green Hours, Centrul Național al Dansului, Replika, Cinema Govora, MOTZArt in the school.

Implicarea asta a tinerilor din ce în ce mai mult în zona aceasta culturalo-artistică e o gură de aer proaspăt. Vin cu o energie teribilă și o doză de entuziasm aproape molipsitor.

Oricum, felicitări pentru inițiativă și sper că însemnarea asta m-a rușinat suficient și mă va motiva să mă întorc la exploratul ăla culturalo-artistic de altă dată. Pot doar să sper.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…