Treceți la conținutul principal

Destiny 2 - ultimul cui în coșciugul RPG-urilor clasice


Pentru mine, un RPG este ce făceau cei de la Bioware acum vreo 10-12 ani. Cu alea am trăit și la aia mă raportez când zic role playing game. Ei bine, de ceva vreme încoace RPG-urile nu mai sunt așa și dacă aș fi un nostalgic incurabil aș spune că nu e bine pentru că acolo aveam reguli, aveam zaruri și aveam acel feeling.

Multă vreme am fost am fost genul ăsta de om și m-am ferit de Witcher sau Mass Effect. Prea concentrate pe zona asta de action pentru mine. Așa am zis și de Destiny când a apărut acum câțiva ani, doi?

Recent, cei de la Activision mi-au dat o cheie de Destiny 2 pentru a îmi da cu părerea într-un review pe blog. Inițial am vrut să o dau pe la prieteni, dar toți au strâmbat din nas ca nu prea mai au timp de jocuri. A trebuit să iau problema în mâinile mele, iar săptămâna trecută am purces la a instala versiunea nou apărută pe PC.

Jocul a mers fără nicio problemă și în timp ce se instala m-am pus să mă familiarizez cu povestea de până acum. A fost suficient de interesantă încât aștept cu nerăbdare ultimele minute de instalare și am băgat vreo 2 ore într-o seară prea târziu de marți.

De la început pot spune că povestea pare să fie suficient de închegata încât să fie mulțumitoare, AI-ul inamicilor este destul de simplist încât să fie abordabil fără prea mare efort, iar zona de level up și loot extrem de atractivă încât să te bucuri cu adevărat când se întâmplă. Pe zona asta nu am ce să îi reproșez în afară de faptul ca pare să fie puțin cam grindy pentru mine. Că și eu sufăr de această lipsă de timp menționată anterior.

În schimb, jocul m-a convins că nu o să mai văd prea curând un RPG clasic făcut de o companie mare. Nu cât timp nu vin cu ceva revoluționar care să contracareze doza asta de adrenalină și acțiune pe care o iei într-un joc precum Destiny. Știu că unii vor zice că nu prea are legătură cu RPG-uri, că de fapt e un online shooter, dar să fim serioși. E mai mult RPG decât shooter. Într-un shooter n-ai side quests sau auto aim.

Singurul regret pe care îl am în Destiny 2 este că nu prea am avut cu cine să îl joc. Din experiența mea limitată cu tot felul de gigei random din joc, pare distractiv când îl joci cu prietenii. Dar asta nu cred că o să aflu prea curând.

Întrebarea de o mie de puncte este dacă jocul merită cei 230 de RON cât e varianta pentru PC. Eu zic că da, dacă ai niște prieteni cu care să joci, nu te deranjează nițel grind sau îți place să împuști valuri întregi de inamici. Pe zona asta punctează bine și cred că poate să țină pe cineva ocupat câteva zeci sau chiar sute de ore. Hardcoriștii vor băga mii de ore fără probleme, dar ei sunt niște cazuri speciale.

Eu dacă nu îl primeam pentru review, nu cred că îl luam și motivele le-am tot înșirat prin însemnarea asta: n-am cu cine să joc, tipul meu e limitat și nici nu sunt mare expert în dat headshot-uri. Asta e. Nu e o rușine.

Comentarii

Recent populare pe blog

A întors-o la Tineretului - hack în jocul Metrorex 2018

Dacă e un lucru care aproape mi-a făcut capul să explodeze în 2018, atunci cu siguranță e vorba de momentul în care am aflat de hack-ul Unirii-Tineretului pentru atunci când serverele Metrorex dau p-afară. Pentru atunci când tot felul de amatori se opresc pe scara rulantă să facă poze pentru social media la aglomerația deja cotidiană.

Ei bine, atunci când tu strângi like-uri pe Facebook, veteranii fac uz de hack-ul ăsta și îți râd în nas când nici în al 4-lea metrou spre Pipera n-ai fost în stare să urci. Și tot ce trebuia să faci era atât de simplu: să iei metroul o stație invers, spre Tineretului, ca apoi să te urci în metroul spre Pipera de acolo fără îmbulzeală și nervi. Bum!! Mindfuck total.

Hai că vă las câteva clipe să vă reveniți de la aceasta incursiune în afara cubului...

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…

Strongbow - de ceva vreme lansata si la noi in 3 sortimente

Lansarea efectiva a fost acum vreo 3-4 saptamani, dar am evitat sa scriu despre asta inainte sa o localizez offline intr-un supermarket. Oho si cat de greu a fost sa fac asta. Am vanat in Carrefour-ul si Mega Image-ul de la Piata Unirii de parca viata mea depindea de asta.

Cred ca m-ati vazut p-acolo. Cu ochii mijiti, eram cel nehotarat la raionul de beri de import. Ocazional faceam 13-14 si pe la cele cu arome si chiar pe la sucuri - de unde sa stiu unde naiba ar pune ei cidrul (mai are rost sa zic si de mere?).

Gata cu panica! intr-un tarziu au bagat si la mine in cartier cidru Strongbow.


Ce as putea sa zic despre Strongbow? Este un hard cider (4.5% alcool) si la noi in tara vine in trei variante: gold apple, red berries si elderflower. Gold e cel clasic de care probabil ai mai baut prin irish pub-uri, cel de soc nu este pentru toata lumea datorita aromei puternice, iar cel de fructe de padure pare o varianta mai domolita a unui Framboise.

Dupa ce am testat intensiv toate variantele…