Treceți la conținutul principal

Jameson Caskmates - prietenie între niște butoaie de bere și un whiskey irlandez

Lansare Jameson Caskmates

Legenda spune că atunci când economia Ciprului s-a pus în cap și n-a vrut să mai plece de acolo până când Uniunea Europeană nu i-a fluturat 10 miliarde de euro pe la bot, anul 2013 pentru ăștia mai tineri care citesc însemnarea asta, s-au întâlnit în secret un head brewer și un master distiller și au copt un proiect interesant: bere făcută în butoaiele în care Jameson învechea whiskey-ul.

După ce au cinstit bine năzbâtia asta și berea rezultată a câștigat câteva premii, au decis să facă experimentul și invers: whiskey maturat timp de 6 luni în butoaie de bere stout. Le-a ieșit ceva ce au numit ei Sine Metu - Fear a bit less, live a bit more!  pe care l-au îmbuteliat și trimis în viitor în anul 2017, într-o joi random de octombrie. Zi în care eu m-am intersectat cu acest nou sortiment numit Jameson Caskmates.

Rezultatul nu este o premieră din acest punct de vedere, au mai făcut și alții experimente de gen, dar pot spune cu mâna pe inimă că este în zona aia de reușite pe acest subiect. Joi am degustat câteva bune pahare de whiskey Jameson, de progenitură Caskmates și chiar și de bere nefiltrată - pentru că nu-i așa, trebuie să faci cunoștință și cu părinții înainte să îi ceri mâna whiskey-ului ăsta.

Excesul de zel de care am dat dovadă în seara respectivă s-a resimțit bine de tot a doua zi dimineață, dar a meritat. Caskmates este un whiskey aromat și versatil. Merge bine clasic cu unul-două cuburi de gheață, shot stins cu bere sau chiar în cocktailuri cu bere. Ca să fiu sincer, pe mine m-a impresionat cel mai mult răcit de un cubuleț de gheață.

Așa am putut să îl descopăr mai bine și mai bine, până când la un moment-dat a trebuit să zic stop joc și să mă duc acasă că se făcuse târziu pentru trezitul mei odată cu găinile. A doua zi, tot așa pe seară, l-am încercat din nou și iar m-a impresionat de cât de pregnantă este aroma butoaielor de bere - lucru care unor s-ar putea să nu fie pe gustul lor, dar care pe mine ca junior în ale irlandezelor m-a gâdilat la un pahar de vorbă.

Nu știu unde vreau să ajung cu însemnarea asta, dar zic că merită încercat dacă se ivește ocazia. Dacă nu se ivește, am eu două sticle p-acasă care se agită nițel în barul din sufragerie și parcă ar vrea să răcorească nițel - dați doar un semn dacă e cazul. Prețul online este de 76 de lei pentru o sticlă de pe worldofdrinks, cam p-acolo prin zona asta de budget friendly whiskey. #notbad

Hai noroc!

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Ricoh GR III: 5 luni cu o cameră foto compactă în buzunar

Dacă îi spui cuiva în 2019 că ai dat o căruță de bani o cameră foto compactă, îți va râde în față. Cumva pe bună dreptate pentru că majoritatea compactelor ieftine sunt niște glume proaste.

Îți mai speli din păcate cu un DSLR sau un mirror-less, dar nu cu o săpunieră. Cum să dai bani pe ceva ce a fost omorât iar și iar de telefoanele mobile? Păi de banii ăia îți luai ultimul model de telefon și nu mai aveai ceva în plus de cărat.

Sigur, eu aș putea să zic că e vorba de cum te simți când folosești camera, dar mai bine nu cădem pradă nevoii universale de a îi dovedi celuilalt de pe internet că doar tu ai dreptate.

După cum spuneam mai devreme, de vreo 5 luni camera asta în permanență în buzunar și am ajuns să îi apreciez și cele bune și cele rele.

Cele rele nu prea sunt multe, dar pot să fie ușor supărătoare. Surprinzător, cât de slabă e bateria nu este unul dintre ele. Chiar dacă se pune în cap după 150-200 de poze, se încarcă ușor de la bateria externă prin USB-C așa că n-am avut pro…

Primul pas spre o putere nucleară e să faci o mașină decentă!

Poți să o arzi pe super îndoctrinare și să fii super adorat de supușii tăi, dar în adâncul sufletului tău știi că economia e pe butuci și totalitarismul ăsta afișat cu parade și panglici colorate e pe super depresie. Internațional o arzi cu aroganță și tupeu, dar la final tot trebuie să recunoști că ai o economie care nu funcționează.

Din vina ta evident pentru că doar tu ești mărețul lider.

Dacă funcționa, era în stare să facă măcar o mașină care să fie pe gustul tău.

Pe bune.

Imaginați-vă următoarea situație:

E frig afară. Stau deja de 3 ore cu o pancartă pe care aproape mi-au înghețat degetele prin mănușile peticite. Aștept cuminte pe locul desemnat pentru mărețul sincron când trece alesul lui Dumnezeu. Îmi e puțin mai mult foame, dar oricum nu aveam de mâncare acasă.

Nici căldură. Măcar aici mai stau de vorbă cu vecinii care au venit și ei "voluntar" pentru întâmpinarea liderului suprem. Râdem printre aburi și d-odată începe forfota. Vine! se aude de unde din stânga. Mă…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…