Treceți la conținutul principal

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Burgerii Maestro de la McDonald’s: Epic Beef

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.

Burgerii Maestro de la McDonald’s: Glorious Chicken


Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zona de pricing au ridicat ștacheta. 18 lei burgerul/ 24 de lei meniul e în zona premium a McDonald's-ului. Aproape la același preț ca la un foodtruck mai la început de drum, dar în continuare departe de orice înseamnă burger bar cu valențe de cei mai buni burgeri din oraș.

Mixul de ingrediente mi se pare unul destul de inspirat: chiflă cu susan și mac, vită/pui, 2x felie bacon, brânză cheddar, 2-3 x rondea de ceapă roșie, salată + sos de muștar, ketchup și ceva pe nume butter drizzle, iar cel de pui are în plus și sosul McChicken. Nu sunt cine știe ce fiță hipstărească, dar sunt o combinație destul de reușită.

Secțiune Burgerii Maestro de la McDonald’s

Nu sunt multe lucruri de reproșat având în vedere că sunt niște burgers cinstiți și relativ suculenți, doar că dacă aș avea de ales aș merge pe cel de vită. #atât

Puiul ăla niciodată nu prea a avut vreun rost în burgeri și mă întristează tentativele astea repetate de a face din burgerul de pui un produs popular. Nu merge nene. E prea uscat, orice i-ai face. De exemplu, la Glorious Chicken mi s-a părut că am mestecat la chiflă de m-am plictisit, deși se vede destul de clar în poza de mai sus că raportul chiflă ingrediente cam același.

De fapt ăsta e călcâiul lor al lui Ahile - chifla - care pe mine nu prea mă încântă nici ca dimensiune și nici ca gust. Este, și zic asta cu vizibil regret pentru că restul e de un lejer 7.5/10 vs orice alt burger vreți voi în zona până în 30 de lei, cam banală. Mi-ar fi plăcut să văd și aici o tentativă de upgrade la clasa maestro.

În același timp apreciez că am putut să îl mănânc lejer cu o singură mână, că nu m-am mozolit tot în barbă și că mi-a ținut de foame până bine de tot a doua zi - lucru surprinzător pentru metabolismul meu.

Oricum, dacă nu iei foc imediat ce intri într-un lanț din ăsta internațional de fast-food, ai timp până pe 24 mai să testezi cele scrise în această însemnare. Eu mai aștept 2-3 zile să se uite ce am scris aici și apoi testez să văd câte like-uri obțin pe Instagram pozele de mai sus cu niște tag-uri #gourmet

Comentarii

  1. Eu aștept ziua când Kaufland va vinde și burgeri la toneta unde de obicei au mici, ceafa și ciolan.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…