Treceți la conținutul principal

Burgerii Maestro de la McDonald’s: chiflele interzise de care dacii se fereau în zilele de post

Burgerii Maestro de la McDonald’s: Epic Beef

Am văzut la Radu și la Alex că au fost lansați acum 12 zile, dar până vinerea trecută n-am avut ocazia să apuc să împușc unul. Trebuie să recunosc că mi-a fost și frică când am văzut vehemența din comentariile lui Radu unde oamenii scriau și stropeau cu aghiazmă peste umărul stâng despre cât de rău e diavolul McDonald's și cât de urât arată ultimele lui progenituri.

Dar cum vineri seara eram puțin mai relaxat și mai euforic, mi-am zis că e momentul să văd despre ce e vorba cu acești burgeri de palmares: Epic Beef și Glorious Chicken. Primul este în imaginea de mai sus, al doilea urmează în poza de mai jos.

Burgerii Maestro de la McDonald’s: Glorious Chicken


Ca să fiu sincer, nu m-ar deranja să ma închin mai des la necuratu' dacă toți burgerii lor ar fi ca cei din imaginile astea. Suficienți de chipeși încât să strângă cam același număr de like-uri pe Instagram ca cei cu pedigree de foodtruck, destul de scumpi încât să văd analize tip first impressions de la oameni ce n-au apucat încă să îi guste.

Adevărul e ca cel puțin pe zona de pricing au ridicat ștacheta. 18 lei burgerul/ 24 de lei meniul e în zona premium a McDonald's-ului. Aproape la același preț ca la un foodtruck mai la început de drum, dar în continuare departe de orice înseamnă burger bar cu valențe de cei mai buni burgeri din oraș.

Mixul de ingrediente mi se pare unul destul de inspirat: chiflă cu susan și mac, vită/pui, 2x felie bacon, brânză cheddar, 2-3 x rondea de ceapă roșie, salată + sos de muștar, ketchup și ceva pe nume butter drizzle, iar cel de pui are în plus și sosul McChicken. Nu sunt cine știe ce fiță hipstărească, dar sunt o combinație destul de reușită.

Secțiune Burgerii Maestro de la McDonald’s

Nu sunt multe lucruri de reproșat având în vedere că sunt niște burgers cinstiți și relativ suculenți, doar că dacă aș avea de ales aș merge pe cel de vită. #atât

Puiul ăla niciodată nu prea a avut vreun rost în burgeri și mă întristează tentativele astea repetate de a face din burgerul de pui un produs popular. Nu merge nene. E prea uscat, orice i-ai face. De exemplu, la Glorious Chicken mi s-a părut că am mestecat la chiflă de m-am plictisit, deși se vede destul de clar în poza de mai sus că raportul chiflă ingrediente cam același.

De fapt ăsta e călcâiul lor al lui Ahile - chifla - care pe mine nu prea mă încântă nici ca dimensiune și nici ca gust. Este, și zic asta cu vizibil regret pentru că restul e de un lejer 7.5/10 vs orice alt burger vreți voi în zona până în 30 de lei, cam banală. Mi-ar fi plăcut să văd și aici o tentativă de upgrade la clasa maestro.

În același timp apreciez că am putut să îl mănânc lejer cu o singură mână, că nu m-am mozolit tot în barbă și că mi-a ținut de foame până bine de tot a doua zi - lucru surprinzător pentru metabolismul meu.

Oricum, dacă nu iei foc imediat ce intri într-un lanț din ăsta internațional de fast-food, ai timp până pe 24 mai să testezi cele scrise în această însemnare. Eu mai aștept 2-3 zile să se uite ce am scris aici și apoi testez să văd câte like-uri obțin pe Instagram pozele de mai sus cu niște tag-uri #gourmet

Comentarii

  1. Eu aștept ziua când Kaufland va vinde și burgeri la toneta unde de obicei au mici, ceafa și ciolan.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…