Treceți la conținutul principal

Ești român abia când ți-ai îngrădit metrul pătrat de verdeață din fața blocului


Nu contează cât de mic e peticul de verdeață din fața blocului, românii noștri l-au îngrădit ca să... ce? Ceva cu siguranță cu câinii e răspunsul, deși nu-mi dau seama ce vină are bietul animal. De fapt sunt îngrădite să țină alte animale departe de micro grădina aia cu câteva flori - dacă e cineva gospodar prin bloc. Animale ce în general sunt bipede și aruncă țigările, dozele de bere și sticlele de cola pe jos sau nu strâng după animalul de companie.

Abia de când am câine am început să realizez că accesul la orice petic de iarbă este în majoritatea cazurilor blocat. Poți să îl privești, dar nu îl poți atinge pentru că e acolo în spatele unui gard. Lucrul ăsta e de o tristețe monumentală și e bine întipărit în memoria colectivă. Mă gândesc doar cât ne-a luat să înțelegem că iarba din parc chiar se poate călca pentru că ăla e scopul ei.

Recent a fost o știre despre niște oameni care au învelit cireșul din fața blocului cu sârmă ghimpată pentru a opri copiii să se urce și să mănânce din cireșele la care oricum oamenii noștri nu ajungeau. Îți stă mintea în loc când citești așa ceva și trebuie să verifici de două ori că nu ești pe Times New Roman.

Ce mișto ar fi dacă gardurile alea ar dispărea și aș putea să fac ceva de-a dreptul inimaginabil: să întind o pătură și să mă tolănesc la umbră. Revoltător, nu? Am pe drumul spre birou vreo două exemple de așa da și așa nu.

Ăla pozitiv e cu o grădină de bloc unde locatarii au scos niște scaune, toate diferite și în variate stări de jerpelire, și le-au pus într-un fel de cerc unde se strâng seara să bea o bere, să joace table sau să vorbească. I-am văzut de multe ori și e un mix interesant și liniștit de copii, tineri și bătrâni.

La 40 de metri mai încolo, ceilalți au dus gardul la următorul nivel. Le-au scos pe astea de jumătate de metru din sârmă și l-au înlocuit cu unul de 2 metri de lemn. Ca să fie siguri că nu intră nimeni acolo, dar că nici nu se vede înauntru. Ba se vede că m-am uitat de curiozitate și nu e nimic în afară de iarbă neîngrijită. Atât.

Nebunie mare cu gardurile astea.

Cu mâna pe inimă spun că ștampila mea se duce pe următorul candidat care spune că vrea să scape de toate gardurile astea atât din părculețele blocurilor cât și din parcurile mari. Nu contează cine este sau culoarea politică. Gigelul sau Gigica aia are votul meu.

Comentarii

  1. Ai o gindire de taran retardat , fara pic de educatie . Sint pe lume si multi tarani cu bun simt care stiu ca spatiul verde de linga bloc nu este izlaz pentru vitele bipede . Vrei sa te intinzi pe patura , te duci la strand sau pe izlaz cu vacile . Spatiile verzi NU sint pentru NEeducatii de azi ca sa joace fotbal . Inainte se puneau placute educative pe care scria
    "Nu calcati pe iarba , Nu rupeti florile!" . Dar dupa 1990 astfel de lucruri care nu convin primatelor retardate SE FURA . La oras nu esti pe izlazul satului . Singur arati ca nu ai o educatie elementara . Iarba NU este acolo sa calce vitele bipede pe ele . Este chestie de amaritii aia de 6 ani de acasa . Dar unii ca tine chiar daca locuiesc acum la oras tot cu mentalitate de ciobani prosti au ramas . Fii atit de bun si cere parerea lui Beeeecali marele latifundiar . Sa ne comunici si noua raspunsul lui pe aceasta tema . Pe bune .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred cu tărie că iarba care se calcă e o dovadă de civilizație.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

O plimbare prin Bucuresti in 1993

Am dat întâmplător pe YouTube de video-ul de mai jos și m-am uitat captivat la cele 36 de minute de plimbat prin jumătate de București. Ceva ce azi, 26 de ani mai târziu, intră în zona legendelor urbane.

Dar să nu fiu absurd, un sfert de secol nu e o perioadă de timp neglijabilă. Cu siguranță optimiștii vor vedea bunăstarea așternută peste Capitala în tot acest timp, la fel cum pesimiștii vor spune ca de fapt nu prea s-au schimbat atât de multe lucruri încât să nu mai recunoști orașul.

Și cred că e un lucru care ține de vârstă. Pe YouTube ăi mai tineri tindeau să fie mai des în prima categorie, iar ăștia mai bătrâni în a doua.

Să ne întoarcem totuși la clip.



Ziceți și voi: s-a schimbat suficient de mult orașul în tot acest timp?

ps. Deși seamănă, în locul pasagerului nu e Florin Călinescu.

6 poze de la Haagen-Dazs Gallery!

Acum vreo 3 săptămâni s-a mai bifat o premieră în catalogul consumerismului: am cumpărat o cameră foto fix în ziua în care s-a lansat în România. Probabil ca aș fi făcut precomandă dacă exista opțiunea asta, dar așa m-am prezentat regulamentar la ora 9 dimineața la F64 să o testez, iar apoi seara am trecut să îmi iau tichetul de admitere în clubul GRist-ilor. Auzisem multe lucruri bune despre Ricoh GR II așa că mi-am zis că nu am cum să dau greș cu versiunea a 3-a.

De atunci o tot testez sau mai bine spus mă testează ea pe mine, nu cred că s-a convins din prima că am înțeles despre ce e vorba asta cu snapshot-urile. În weekend cu familia m-am înțeles bine cu ea, dar abia aseară la evenimentul celor de la Haagen-Dazs am căzut la pace.

Am tras vreo 36 de poze de zici că eram pe film, iar astea 6 mi-am zis că le dau și pe blog. Tot nu sunt ce trebuie pentru că am ținut timpul de expunere prea jos (1/30), dar rezultatul e unul care mă mulțumește mai ales că efortul de post-procesare a fos…

Reciclatul e pentru fraieri

Au trecut mai bine 3 ani de când mi-am propus să reciclez tot ce se poate recicla. Trei ani de reciclare selectivă și mers aproape lunar la pubele din cartier. Ani în care mi-am dat seama că trebuie să fii destul de fraier să faci asta în Sectorul 4 al Capitalei.

Pe la început aveam pubelele peste bulevard la vreo 450 de metri de bloc. După vreo trei-patru luni au dispărut și au apărut altele la vreo 600 de metri, tot pe partea ailaltă a bulevardului. Nicio problemă, am gamba frumoasă și pot să car sacul lui Moș Crăciun în spate. E mai greu cu sticlele de bere, dar fiecare viciu se plătește cumva.

Nu trece un an, iar REBU pierde contractul de curățenie în favoarea ADP-ului. Ce înseamnă asta pentru fraierică ăsta cu reciclatul? Păi timp de vreo jumătate de an nu mai există nicio pubelă de reciclare nicăieri în zonă/sector. Vreo două luni n-am avut nici coșuri de gunoi pentru că REBU a plecat ca o nevastă supărată din relația asta cu Sectorul 4, adică cu tot ce a avut și n-a avut.

Au f…