Treceți la conținutul principal

În momentul în care renunți să te mai zbați, te-ai înecat


Pe Internetul meu, orice discuție cu o tentă cât de cât politică ajunge automat în zona elitistă de noi-ăia-mai-buni vs ei-ăia-care-își-vând-votul-pe-o-sticlă-de-ulei. Moment în care nu prea mai ai ce să comunici cu omul respectiv pentru că percepția de superioritate e cel mai greu de combătut. Dezbaterea ta constructivă tocmai a ajuns un cazan plin cu hate pe care mai bine îl îngropi decât să îl lași să fiarbă scăpat de sub control.

Și mă întristează lucrul ăsta pentru că oamenii care otrăvesc dialogul sunt niște oameni ok care acum ceva vreme au încetat să se mai zbată. Au pus punct. Au închis capitolul și au zis stop, iar acum ca să se auto convingă că alegerea făcută a fost cea corectă trebuie să combată orice inițiativă care poate în trecut le făcea cu ochiul.

Asta văzut destul de mult asta în ultimile două zile referitor la inițiativa asta #FărăPenali la care particip și eu. Că ce rost mai are, că cine ne-a plătit, că toți suntem afiliați politic, că oricum nu este constituțional, că oricum nu se rezolvă nimic și câte și mai câte.

Băi, poate au dreptate cu unele lucruri, nu am pregătirea necesară să îmi dau cu părerea pe propuneri legislative, dar ceea ce știu sigur e că pentru schimbare trebuie să depui puțin efort și să încerci. De asta mă duc azi câteva ore să strâng niște semnături la fântâna Universitate (17:00-20:00). De asta fac asta fără să fiu plătit de cineva sau mânat din urmă de vreun partid politic. De asta o fac în timpul meu liber. Pentru că lucrurile bune nu pică random din cer, iar lipsa penalilor din funcțiile publice e o idee care îmi surâde.

Dacă și vouă vă surâde, lăsați un nume, o un CNP și o semnătură la unul dintre centrele de colectare. Pentru că parcă e mai bine când muncești puțin pentru viitorul tău decât atunci când îți este servit pe o tavă. Mai ales că așa are și gustul pe care îl dorești. #măcevacevapeeldevot

Comentarii

Postări Populare

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

Cum mă împac cu Google Home după 3 săptămâni de la achiziție

Răspunsul super scurt este că mă împac destul de bine.

A fost genul ăla de achiziție pe care nu mi-am dorit-o neapărat, dar acum o lună am prins o ofertă bună la doar 560 de lei sau ceva de genul ăsta pe emag și am zis why not? Chiar și pentru un moft, reducerea de la 720 cât e acum era una semnificativă.

Prima bilă neagră a venit când am vrut să îl bag în priză că am descoperit că e versiunea de UK/US, iar eu nu aveam adaptor de priză. Am la metrou o gheretă cu tot felul de electronice și am rezolvat rapid problema cu 10 lei, dar rezultatul este unul total inestetic pentru cineva care dă mai mult de doi bani de estetică.

Setarea inițială a fost putin problematică pentru că nu reușeam sub nicio formă să setez multi-user voice matching-ul, dar până la urmă soluția s-a dovedit a fi destul de simplă, chit ca am pierdut vreo 2 ore să o găsesc: trebuia să reseteze voice recognition-ul din Google Assistant-ul de pe telefon. Poate ajută pe cineva pe viitor informația asta.

După ce l-am seta…