Treceți la conținutul principal

În momentul în care renunți să te mai zbați, te-ai înecat


Pe Internetul meu, orice discuție cu o tentă cât de cât politică ajunge automat în zona elitistă de noi-ăia-mai-buni vs ei-ăia-care-își-vând-votul-pe-o-sticlă-de-ulei. Moment în care nu prea mai ai ce să comunici cu omul respectiv pentru că percepția de superioritate e cel mai greu de combătut. Dezbaterea ta constructivă tocmai a ajuns un cazan plin cu hate pe care mai bine îl îngropi decât să îl lași să fiarbă scăpat de sub control.

Și mă întristează lucrul ăsta pentru că oamenii care otrăvesc dialogul sunt niște oameni ok care acum ceva vreme au încetat să se mai zbată. Au pus punct. Au închis capitolul și au zis stop, iar acum ca să se auto convingă că alegerea făcută a fost cea corectă trebuie să combată orice inițiativă care poate în trecut le făcea cu ochiul.

Asta văzut destul de mult asta în ultimile două zile referitor la inițiativa asta #FărăPenali la care particip și eu. Că ce rost mai are, că cine ne-a plătit, că toți suntem afiliați politic, că oricum nu este constituțional, că oricum nu se rezolvă nimic și câte și mai câte.

Băi, poate au dreptate cu unele lucruri, nu am pregătirea necesară să îmi dau cu părerea pe propuneri legislative, dar ceea ce știu sigur e că pentru schimbare trebuie să depui puțin efort și să încerci. De asta mă duc azi câteva ore să strâng niște semnături la fântâna Universitate (17:00-20:00). De asta fac asta fără să fiu plătit de cineva sau mânat din urmă de vreun partid politic. De asta o fac în timpul meu liber. Pentru că lucrurile bune nu pică random din cer, iar lipsa penalilor din funcțiile publice e o idee care îmi surâde.

Dacă și vouă vă surâde, lăsați un nume, o un CNP și o semnătură la unul dintre centrele de colectare. Pentru că parcă e mai bine când muncești puțin pentru viitorul tău decât atunci când îți este servit pe o tavă. Mai ales că așa are și gustul pe care îl dorești. #măcevacevapeeldevot

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…