Treceți la conținutul principal

Într-o bătălie karmică cu animația românească ai doar de pierdut!

Competiția românească 2018 Anim'est

Miercurea trecută ajung pe la opt și zece la Cinema Eforie să iau bilete pentru loteria anuală de tortură și încântare - Competiția Românească din cadrul festivalului de animație Anim'est. Tortură pentru că unele sunt de-a dreptul îngrozitoare și imposibil de privit fără să faci bulbuci la gură, iar încântare pentru că altele sunt de-a dreptul mici bijuterii care te conving să vii și la anul.

Iau două bilete și mă pun pe așteptat afară la o țigară. Suntem cam două duzini de oameni care așteptăm să vedem ce a mai produs industria românească de animație în ultimul an. Eu par să fac parte din minoritatea mai bătrână care a ales să își petreacă astfel seara de miercuri. Și aștept. Și sunt curios să văd care este programul așa că mă uit pe telefon. Bun! majoritatea sunt sub 5 minute. Chiar dacă sunt rele măcar sunt scurte.

Dar stai. Primul are 23 e minute. Of. Nu sunt eu o persoană credincioasă dar mă surprind zicându-mi în gând: Dă Doamne să nu fie rău! Sunt optimist. Iau o bere care costă aproape cât biletul de acces și mă așez undeva pe mijloc în spate. Sala se umple cu repeziciune și după un scurt speech îi dăm bătaie cu competiția românească.

Na niște karma pe pâine.

Este evident că prima animație nu este doar îngrozitoare, dar este făcută de același regizor (Ion Octavian Frecea) care periodic mă torturează în cadrul competiției naționale cu cele mai proaste animații pe care le-am văzut vreodată. Dacă aș face un top 3 rapid, ce a înscris în competiție în 20112015 și 2018 s-ar bate pentru acest podium.

Îmi este aproape imposibil să cred că nimeni nu i-a zis până acum că ceea ce produce este pur și simplu o tortură vizuală. Departe de orice înseamnă desen animat în 2018 și mai aproape de o prăjeală maximă pe droguri home made. Măcar de prăjeala asta era în doze suportabile, dar de fiecare dată se ambiționează să lungească cât mai mult chinul. 15, 30, 23 de minute!

Sper doar că cineva de la Anim'est o să îi interzică cândva participarea fix pe motivele enumerate mai sus. Momentan n-au avut curaj să facă asta, dar măcar i-au pus tortura prima ca măcar să fii odihnit cânt te lovește în plex umorul modern înțeles de un bătrân. Oricum, e ultima oară când îmi mai iau țeapa asta. Pentru 2019 promit să boicotez orice seară unde rulează o proiecție de-a lui.

Voi faceți ce vreți, dar să nu ziceți că n-ați fost avertizați. #boicotFrecea

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…