Treceți la conținutul principal

Review de nooblet: Call of Duty Black Ops IV

Call of Duty Black Ops IV

Pe la începutul lunii primesc un mail de la Activision care mă întreaba dacă nu mă interesează să fac un review noului Call of Duty care urma să apară pe 12 octombrie. Am zăbovit ceva timp pentru că de la o vârstă nu mai e la fel de amuzant să îți iei omorul de la copii fără buletin. Cu toate astea, într-un moment de slăbiciune am răspuns că mi-aș dori o cheie de acces.

La vreo două zile după lansare am downloadat cei 60 GB necesari și am deschis o bere ca să mă pregătesc pentru ce măcel urma să vină de la cei care deja probabil aveau câteva zeci de ore de joc. Măcel care n-a fost pe măsura așteptărilor.

Ok, primul meci l-am pierdut și n-am reușit să ridic scorul de la zero. Am murit de 10 ori și n-am înțeles nimic, dar pe al doilea l-am câștigat. Chit că tot pe ultimul loc eram, de data asta omorâsem pe cineva, jucasem obiectivul și primisem o țâră peste 1000 de puncte.

O oră mai târziu deja avusesem un play of the match și mă clasam pe locul doi în echipă. Ulterior au venit alte înfrângeri și alte victorii, dar toate au fost destul de bine disputate. Am fost atât în tabăra celor cu kill streak-uri cât și în cea a celor care care îi ajutau pe băieții ăștia să facă combo-uri.

Cum zice și print screen-ul de mai sus, puțin peste 2 ore am jucat și simt că am avut parte de cel mai frumos onboarding într-un shooter ce are exclusiv multiplayer. Păi în tinerețea mea, la Battlefield îmi trebuiau vreo 12-14 ore ca să încep să mă simt bine în joc. În Call of Duty Black Ops 4 am bifat asta în mai puțin de două ore. [later edit: am apucat să joc doar multiplayer-ul clasic, în weekend sper să bifez Blackout și Zombies]

Știu că asta nu impresionează pe nimeni care are timp să verse zeci de ore pe săptămână în jocuri, dar pentru un gamer bătrân cu timp extrem de limitat e mană cerească. Abia aștept să vină weekend-ul să bag încă o sesiune de 2 ore.

Și ca să dau totuși o tentă de review acestei postări, grafic arată bine și e ce te-ai aștepta pentru 2018. Specialiștii mi se par suficient de diverși încât am găsit cu ușurință doi preferați. Armele se simt bine și majoritatea sunt echilibrate. Jocul stimulează și răsplătește jocul în echipă - assist-urile sunt considerate tot kill-uri.

Overall este un shooter reușit. Haterii de pe Reddit zic că e cel mai reușit COD de la BO2 încoace. Poate așa este, mie cu siguranță mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam să se întâmple.

Notă finală 8.5/10 - din perspectiva unui om care apreciază genul ăsta de jocuri doar pentru multiplayer.

I-aș fi dat 9, dar pentru că l-am primit gratuit am zis să mai scad puțin din punctaj.

Comentarii

  1. Am apucat sa joc beta si nu mi-a placut deloc. Au copiat prea mult din PUBG, single player nu mai exista (probabil ca sa elimine pirateria) - aici un mare minus, pentru ca in SP te antrenai pentru multiplayer. Pentru carcotasi, am in contul Steam toate COD de la MW din 2007 incoace, pana la WW2, cand au inceput sa le strice (un remake cerut de fani, facut pe repede inante, plin de cheateri in multiplayer, parca mai multi ca cei din BO). Am hotarat sa le sar de la achizitie pe ultimele doua, deocamdata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu personal sunt multiplayer only de câțiva ani, dar te înțeleg. Dacă nu te coafează, nu are rost să dai niște bani ca să te enervezi aiurea.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…