Treceți la conținutul principal

Review căști Sony WH-1000XM2B cu Noise canceling

Review căști Sony WH-1000XM2B cu Noise canceling

A trecut mai bine de o lună de când am fost forțat să îmi schimb vechile căști cu noise canceling după ce precedentele au decis că au nevoie de o vizită în service care s-a finalizat cu returnarea banilor. Moment în care m-am trezit în fața unei dileme: vreau să rămân pe fir sau trec pe wireless?

Chiar dacă prin primăvară mi-am schimbat telefonul cu unul care avea jack, acesta fiind principalul motiv pentru care l-am ales, acum am ales comoditatea. Am trecut pe wireless pentru că e mai distractiv să dai cu aspiratorul și să nu ai telefonul în buzunar.

Știu că audiofilii vor strâmba din nas, dar am un as în mânecă. Căștile astea de la Sony au LDAC, un codec o țâră până la trei țâre mai răsărit decât clasicul sbc. Oricum pentru ce le folosesc eu, 95% din timp ascult audio book-uri la ele, sunt mai mult decât ok.

În luna asta de când le am, estimez că am ascultat undeva în jur de 65-68 de ore de cărți audio și le-am încărcat de 2 ori, a doua oară chiar acum vreo câteva zile. Așa că e posibil să se apropie destul de mult de cele 30 de ore de funcționare specificate de producător. Nu m-a interesat să fac un test de anduranță pe bune pentru că rar am cărți care au peste 20 de ore și pentru mine e mai mult decât suficient dacă pot să termin cartea fără să le încarc.

Dacă e să le compar cu ce aveam înainte (Audio Technica ATH-AN9) pot spune că sunt mai comode de purtat și anularea zgomotului este mai bună spre mult mai bună. Nu de două ori mai bună precum ar sugera diferența de preț între cele două modele, dar suficient de mare încât să reduc volumul în metrou de la 50% la 35-40% și să nu fie nicio problemă în a urmări cartea. Am eu un fix cu a reduce pe cât e posibil volumul în căști pentru a nu avea probleme cu auzul în câțiva ani.

Oricum, tot internetul spune că noise canceling-ul de pe 1000XM2B este undeva acolo în top așa că nu mă apuc eu să îi contrazic. Din ce am testat pot spune că sunt extrem de mulțumit și n-aș avea ce să le reproșez. Fac față cu succes într-un metrou cu geamurile deschise ce se grăbește să ducă corporatiștii în Pipera.

Controalele touch sunt puțin ciudate și mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu ele, dar îndată ce s-a întâmplat asta touch-urile accidentale au dispărut. Cel mai util lucru cu care vin căștile mi s-a părut aplicația de pe telefon care mi-a permis să setez un mod special anti vânt fără de care altfel anularea zgomotului o lua puțin pe lângă.

Asta și faptul că prin aplicație poate detecta ceea ce faci (stai în cameră, mergi, alergi, stai în mijloace de transport) și adaptează în concordanță nivelul de anulare a zgomotului. Fix pentru siguranța mea ca să nu fiu total separat de realitatea cotidiană (taxiuri pe trotuar, gigei care nu văd treceri de pietoni și frânează disperați pe niște slick-uri de competiție, etc.).

Ca să fiu sincer, nu am prea multe lucruri să le reproșez. Cu siguranță prețul (variază între 1400 și 1600 la emag) e unul dintre ele, dar mi-am zis că în review-ul ăsta îmi voi suprima instinctul de a fi sărac. Totuși, celălalt lucru care nu merge cum ar trebui să meargă e funcția de hands free.

Sunt aproape inutilizabile ca niște căști de hands free. Inițial mi-am zis că sunetul e luat de pe microfonul telefonului din buzunar, dar după câteva situații penibile în care stăteam cu telefonul în mână aproape de gură am renunțat să le mai folosesc atunci când sunt sunat. Cu asta au dat-o grav de gard, dar noroc că oricum generația mea nu prea mai folosește telefonul pentru a vorbi la el.

Măcar au avantajul că sunt niște căști amuzante. Ha? Cum adică amuzante? Păi cu firmware-ul 2.0 sau ceva de genul ăsta, butonul de pornit/oprit anularea zgomotului s-a transformat în buton de Google Assistant care tot insistă să mă avertizeze când cineva îmi trimite un mesaj sau primesc o notificare. Dacă apăs butonul se încăpățâneze să o și citească, iar de aici vine amuzamentul. Română citită ca și cum ar fi engleză de către GA-ul meu setat pe english (US) este cel mai tare stand-up.

Stați fără grijă că funcționalitatea asta se poate opri din aplicație, dar eu într-un mod meschin o găsesc amuzantă așa că am lăsat-o pornită.

În loc de încheiere pot spune că sunt mulțumit de ele și îmi e greu de explicat de ce sunt atât de multe oferte de resigilate pe eMAG. Probabil e din cauză de confort (genul ăsta de căști e mai bine să îl probezi înainte) pentru că pe zona de anulare de zgomot și audio ( cel puțin din perspectiva cărților audio) nu văd ce ar putea reproșa cineva ceva.

Citește o manea, ascultă o carte!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…