Treceți la conținutul principal

Vrem inovație, dar suntem dispuși să punem umărul la treabă?


Acum 3 ani jumătate mă angajam la Oxygen și după un induction făcut pe repede înainte mergeam în a doua zi de muncă să realizez un interviu cu băieții și fetele de la EFdeN (link pentru curioși). Habar n-aveam cine erau și ce făceau, ceva cu o casă sustenabilă premiată la competiție internațională, dar ne-am împrietenit imediat.

Ulterior a început să se audă din ce în ce mai des despre ei, i-am mai prins pe la diferite conferințe și au mai apărut pe niște coperte de reviste, iar mie de fiecare dată îmi creștea inima când îi vedeam pentru că practic îi știam de mici.

Anul ăsta, gașca asta de studenți și tineri arhitecți, ingineri și urbaniști au făcut o nouă casă a viitorului, cea din imaginea de mai sus. Casă ce este sustenabilă, inteligentă și verde. O nebunie ce ar face orice ecologist să zburde de fericire. Casă ce i-a calificat la cea mai prestigioasă competiție de gen din Dubai unde concurează la sfârșitul anului împotriva altor 15 echipe pentru locul întâi.


Peste 100 de companii i-au ajutat până acum să ridice casa asta în parcarea Băneasa Shopping City, casă pe care ulterior au dezmembrat-o, împachetat-o și trimis-o parțial spre Dubai. Dar planurile se mai strică pe parcurs și relativ recent au descoperit că sunt în pom cu cheltuielile de cazare și mâncare a voluntarilor care ar trebui să asambleze casa acolo și să aibă grijă de ea pe toată durata competiției (vreo 45 de zile parcă). Iar Dubai nu este cel mai ieftin loc din lume. Nici nu vreți să știți cât au calculat că îi costă doar apa pe toată această perioadă.

Așa că s-au trezit într-o situație puțin cam nasoală. Casa e pe drum, dar echipa nu. Și aici au cerut ajutor pe unde au putut ei mai bine: atât pe la brand-uri cât și de la oameni obișnuiți. De vreo câteva săptămâni au lansat și o pagină de donații unde am lăsat și eu niște bani de bere. Cam puțini dacă mă gândesc acum mai bine, dar măcar am făcut asta. Azi văd că suntem doar 22 care am apreciat și altfel decât cu like-ul. Pe bune că mi se rupe inima să văd asta.

Ăsta e și unul din motivele pentru am zis da imediat ce m-au întrebat dacă aș fi dispus alături de alți bloggeri să îmi donez un articol și spațiul publicitar de pe blog timp de o lună pentru un brand care ar fi dispus să doneze 10 000 euro transportului de voluntari. Mă bucur că n-am fost singurul care a răspuns afirmativ. Suntem în acest moment 48 de bloggeri care am pus umărul la treabă și ne așteptăm să mai găsim doritori odată ce această inițiativă devine publică. Acum mai rămâne doar să găsim și brandul doritor să se implice.

Și aici doream să ajung. E ușor să sari cu like-ul și cu share-ul, chiar și cu scrisul pe blog, dar câteodată e necesar să pui și cardul la treabă. Acolo cât te lasă inima. Pentru inovație și pentru o gașcă de tineri care n-au încetat să viseze într-o lume mai bună. Cam ca și mine așa.

Hai! Dacă tot ai ajuns până aici poți să scoți și cardul ăla din portofel. #sustineinovatia

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

Cel mai bun covrig din București

Este..

*drumroll*

covrigul cu multicereale de la simigeria Matei! /detaliu mai sus

În mod normal dacă eram pe Facebook aici s-ar fi oprit postarea, dar voi explica puțin dacă tot m-am încăpățânat să pun pe blog.

Recent am început să dau iama cu regularitate prin simigerii pentru că avem vreo 2 apostoli la o aruncătură de noul birou. Săptămâna asta n-a fost zi fără covrigi așa că am căpătat expertiza și autoritatea necesară să emit afirmații ca cea din titlu.

Repetați după mine.

Multi-motherfucka-cereale.

De cel puțin două ori mai bun ca cel cu semințe și e zece ori peste cel cu mac. De susan nici nu vorbesc pentru că ăla n-a fost niciodată altceva decât un compromis pentru cei care se sperie ușor de niște mac între dinți.

Pe bune! ăsta cu multicereale este suspect de bun pentru ceva e făcut industrial la fiecare colț de gură de metrou.

Sigur, am mâncat covrigi mai buni. Mai germani. Mai unși cu toate alifiile. Dar nici unul nu era făcut într-o simigerie de pe stradă. Și cu siguranță n…

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…