Treceți la conținutul principal

E 2019 și încă se mai poartă tag-urile pe garduri și pereți


Dacă este un lucru pe care nu îl înțeleg în lumea asta oricât de mult m-aș strădui, atunci e rostul tag-urilor date pe toți pereții posibili. Înțeleg arta urbană, apreciez un stencil bun și râd ocazional la mesajele înțepătoare-filozofice pe care le văd pe garduri, dar n-aș ști ce să îți spun ce a dorit autorul unui tag.

Acum 15-20 de ani înțelegeam că e vorba de impresionat alți puștani sau în cazuri mai fericire o domnișoară, dar în 2019 nu văd cum ar putea să se întâmple asta. Ca să impresionezi, cineva ar trebui să se uite la mâzgălitura ta, lucru improbabil având în vedere că toată lumea e cu nasul în telefon.

Știu că la început era un mod da a îți semna creația artistică, dar 99% din tag-urile din București n-au nimic artistic în jur și sunt doar lângă alte tag-uri la fel de vomitive ca și ele. Ipoteza tag-urilor vechi pică rapid pentru că orice perete proaspăt vopsit atrage imediat o serie de semnături de doctori în graffiti.

Ar putea să mă lumineze și pe mine cineva care se pricepe de ce avem nevoie de aceste tag-uri și care e scopul lor în peisajul urban local? Nu de alta, dar am o senzație că generațiile actuale nu prea au treabă cu tot curentul ăsta de tagging. Pe ăștia tineri îi tot văd cu mesaje scrise cursiv și hashtag-uri aruncate pe unde se strâng frecvent, deci cumva au o logică și un scop destul de bine definit în dinamica locului.

Dar un tag este pur și simplu ceva ce nu pare să aibă nimic atașat.

Poate mă înșel și de asta am zis să întreb, cu toate că am așa o vagă senzație că nimeni nu poate să le justifice rostul mai departe de „cineva pus un tag pe peretele ăsta așa că altcineva a mai pus unul și așa mai departe”.

Comentarii

  1. Mai, daca oamenii continua sa faca o chestie in ciuda "evidentei" ca nu are sens, este posibil ca observatorul sa greseasca. In special in fata unor intrebari de antropologie culturala, unde cauti sa pricepi un subgrup ale carui reguli nu le cunosti/intelegi in totalitate.

    Desigur, exista si unele exceptii exceptionale, cind intreg grupul sufera de psihoza colectiva, si tot ce trebuie este un om care sa zbiere "STOP!" suficient de puternic. Iar odata opriti din actiune, isi dau seama ca ... hey, e stupid ce facem noi aici.

    In cazul de fata, uite, eu as propune urmatoarele doua idei:

    - Artistii semneaza astfel din laudarosenie, ca sa zicem asa. Pe linga faptul ca fac un stencil sau alte chestii complexe, isi mai si lasa numele prin diverse locuri. Nu pentru ca ii intereseaza sa-i recunoasca oamenii simpli de pe strada, ci ... alti oameni din aceeasi subcultura (alti grafferi).

    - Teoria ta ca "toata lumea merge cu nasul in telefon" este generalizanta, si o stii foarte bine. Nu toti merg astfel, sunt destui care se mai uita in jur. Prin urmare, aceeasi laudarosenie se poate adresa in continuare, partial, si oamenilor normali care vad tagurile respective.

    Cam asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înțeleg ce spui și în mare parte sunt de acord, mai ales partea cu generalizarea, dar speram să fie ceva mai complex decât "super, am trecut și eu pe aici pe unde trec zeci de mii de oameni pe zi".

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…