Treceți la conținutul principal

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 

Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. În plus, aveam și pretenții noi de data asta: să arate suficient de bine pentru că oricum intenționam să îl port 24/7.

N-am găsit. Câte doua mai găsești, 3 dacă mă uitam la ceva similar cu ce aveam înainte, dar nu ceva care să bifeze toate cele 4 cerințe. Până la urmă am mai crescut zona de cost și am renunțat la autonomie. Mi-am zis că merge și mai puțin pentru că oricum nu intenționam să îl folosesc pentru a mă încătușa cu notificări.

Nu îmi aduc aminte cum am aflat de Garmin Instinct, s-a întâmplat cu siguranță cândva pe la 6 dimineața, dar a doua zi deja îl aveam deja la încheietură. Mai aproape de un G-shock decât de un Fenix atât ca aspect cât și ca construcție, cu o autonomie de cel puțin 2 săptămâni în modul smartwatch, mai mult am stat să mă gândesc în ce culoare îl vreau decât dacă e potrivit pentru mine sau nu. 

Acum după o lună de utilizare pot spune că am făcut alegerea corectă. Îmi place și, chiar dacă îl folosesc la 30% din capacitate, intenționez anul ăsta să îl pun la niște muncă mai ales acum că nu mai am scuze pentru care n-am pus și eu vreodată o poză cu o medalie ceva. 

Instinct-ul e mai mic ca volum ca G-shock-ul precedent (GA-150A), dar tot e suficient de mare încât să nu fie cu adevărat unisex. Se mai laudă cu rezistență la standarde militare la șoc, apă și foc, lucru pe care cel mai probabil nu îl voi testa vreodată, dar e un lucru mișto pe care îl poți arunca într-o conversație despre el. 

La fel ca toate celelalte funcționalități gândite pentru drumeții în sălbăticie: altimetru, barometru cu avertizare de furtună, busolă pe 3 axe, termometru, accelerometru sau multiple sisteme globale de poziționare prin satelit. Știți, lucrurile alea de care am neapărat nevoie atunci când îmi plimb câinele pe malul Dâmboviței. 

Dar ce vrea inima, e ce vrea inima.

Garmin Instinct
Graficul cu pulsul meu me durata Avengers Endgame 
În cazul meu a vrut culoarea asta roșie despre care credeam că o să fie prea mult pentru ținuta mea de zi de zi, dar care s-a dovedit o pată de culoare de care chiar aveam nevoie. Până acum l-am încărcat doar de două ori în modul de notificări pornite doar pentru telefoane și mesaje (sms, hangouts, whatsapp). 

După prima încărcare eram surprins că după o săptămână bateria pierduse doar o liniuță din cinci, dar în următoarea a pierdut 3 așa că m-am panicat și l-am încărcat când a trebuit să plec din București și mai aveam doar o liniuță. 

Acum după 8 zile de la încărcare am 4/5 liniuțe și sunt curios dacă în modul meu de utilizare pot să ajung la aproape 3 săptămâni de folosire cu o încărcare full. Testez și revin cu un update. [12.06.2019 21 de zile m-a ținut până mi-a zis să îl încarc] Nu e chiar anul și jumătate cu care m-am obișnuit, dar e decent. Partea bună e că se încarcă destul de repede în doar 2 ore.

Mersul, alergatul și somnul le contorizează corect, dar la etajele urcate îi dă cu virgulă pentru că presupun că ar vrea să contorizeze etaje americane care sunt mai speciale ca cele autohtone. În luna asta l-am purtat în permanență pe mână și pot spune ca m-am obișnuit repede cu el atât ca dimensiune și ca greutate.

Din testele mele cu un alt senzor de puls, rezultatele sunt identice pentru efortul de anduranță/lungă durată, dar cred că exercițiile de sală cu repetări și pauze multiple ar putea să îi dea puțin de furcă având în vedere cât de frecvent actualizează pulsul. O altă anomalie observată e că îmi monitorizează mai bine pulsul pe mână stângă, mâna dominantă, chiar dacă atunci când îl pun pe dreapta îi specific în setări asta. E nițel ciudat să port ceas pe mâna corectă după atât de mult timp.

Punând toate la cap, este un ceas interesant care reușește să te facă să te simți mai aventuros decât ești în realitate sau care măcar deschide niște conversații interesante în zona asta a tipilor peste 30 care și-ar dori să fie mai aventuroși. Toate astea pentru 280 de euro sau 1350 de lei.

L-am luat de la WatchShop.ro care în momentul ăla erau singurii care aveau ceasul pe stoc. Inițial am crezut că nu este încă lansat în România pentru că fusese prezentat abia în octombrie 2018, dar la o căutare pe Google i-am găsit undeva prin al 7-8-lea rezultat - practic în zona aia unde nu se uită nimeni niciodată.

Și cu asta am încheiat postarea asta de prime impresii.

Cine are curiozități legate de ceas să o facă mai jos în comentarii. 

Comentarii

  1. Instinct e de fapt un Fenix 5 low cost (materiale , ceva functii in minus) , orientat mai mult spre pietele care ar vrea un ceas Garmin Fenix dar nu la pretul de Fenix 5.

    1. Legat de etaje , nu are nicio legatura etajul american sau european. Are cu faptul ca el iti inregistreaza orice schimbare de presiune (urci sau cobori). Cu alte cuvinte daca misti mana(deci te misti) si cresti X in altitudine (deci implicit presiunea) iti pune un etaj.
    2. Senzorul HR este exact , chiar foarte exact exceptand momentele cand ai schimbari bruste in puls. E mai complicat de explicat de ce, sunt niste ratiuni de battery optimization acolo. Nu are nicio legatura mana pe care il pui. Asta daca nu cumva esti defect si pielea pe dreapta nu iti "sare" odata cu pulsul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e 3 metri de altitudine fără opriri, ceea ce e cam atipic pentru casele românești sau scările de la metrou.

      Referitor la mână, cu siguranță e ceva ce nu-i place la mâna mea dreaptă. Asta e. N-am o problemă să îl port pe stânga.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Populare pe blog în ultima săptămână

Cele mai bune merdenele Facebook meetup

Ca un veritabil explorator culinar, sâmbătă dimineața îmi dădeam întâlnire cu niște prieteni în fața patiseriei cu cele mai bune merdenele din București.

Pontul îl primisem de la cineva de încredere pe zona asta de mâncare așa că tot ce a trebuit pentru a îmi convinge o prietenă însărcinată să vină a fost să zic „cea mai bună merdenea”.  Atât și deja aveam un plan ca a doua zi să ne vedem la 11 undeva pe la Piața Amzei.

Pe hârtie ne anunțaseră 6-7 temerari pentru acest merdenea-facebook-meet, dar până la urmă ne-am strâns doar vreo 4 temerari. Chiar și așa, pentru mine a fost o premieră aceasta degustare semi ad-hoc a street food-ului original: sfânta merdenea.



Patiseria cu pricina se numește Comteia și de fapt este un combo de patiserie cu magazin mixt specializat pe băutură modestă și țigări la bucată.

Pe cei mai slabi de înger probabil că bețivii pașnici din jur îi vor speria și vor traversa pe trotuarul de vis-a-vis, dar exploratorii adevărați sunt răsplătiți cu merdenele excelen…

Brunch în București: RePlace din Cotroceni

Pentru că de când avem bestia mică simțeam că ne-am cam auto-izolat în proximitatea casei, împreună cu mândra am decis să facem ce fac toți oamenii de 30ish de ani prin seriale: să pună bazele unei tradiții în jurul brunchului de duminică cu prietenii.

Zis și făcut, iar duminica trecută ne-am strâns pe la 11:30 la RePlace în Cotroceni (maps) să punem bazele acestei tradiții culinaro-hipstărești. Cred că eram primii lor clienți pe ziua respectivă așa că ne-am putut alege cea mai bună masă din cele 5 pe care mica terasă din spate o are.

Locul e de un chillax contagios și e lesne de înțeles de ce oamenii l-au votat pe pagina celor de la Guerrilla ca fiind cea mai frumoasă terasă din București. În plus, se poate vedea și în poză liga înaltă de hipsterism în care joacă: nici nu au pahare de bere pentru berea la doză pe care o servesc.

Cumva n-ar trebui să nu fiu prea critic cu ei pentru că la origini sunt o cafenea, dar le-am trecut de două ori pragul și de fiecare dată nu aveau fix berea…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…