Treceți la conținutul principal

Am încercat două beri sibiene: Urban IPA & Marzen

Bere Sibiană: Urban IPA

Astea două beri le-am tot observat prin Mega Image și de vreo câteva ori le-am și luat acasă. Dar de aici până la un review pe blog a fost cale lungă. Prima oară când le-am încercat eram pe grabă și n-am mai stat să fac poze. A doua oară le-am făcut 2-3 poze, dar n-am scris punctele importante din review așa că a trebuit să mai bag o fisă.

Cândva acum două săptămâni s-au aliniat toate astrele și am pus pe hârtie câteva gânduri și le-am făcut și poze. Pe scurt, pentru cine n-are timp să citească prea mult, IPA-ul mi-a plăcut mai mult decât Marzen-ul. Chiar și așa, mai au ceva de învățat. Nu mult. Doar ceva.

Nume: Urban IPA / Urban Marzen
Stil: Ale / Lager
Alcool: 6% / 5.5%
Origine: Sibiu / Romania
Producător: Urban Brewery SIBIU
Preț: 6.99 lei la Mega Image

Încep cu Urban IPA pentru că are potențial. Primul lucru pe care l-am remarcat când am turnat berea a fost arămiul închis pe care îl avea. Un semn că ce urmează să beau o să fie destul de amar și tare. Pe zona de amăreală stă bine, dar nu este ceva va face pe neinițiați să strâmbe de nas. Ca să fiu sincer, speram să fie și mai amară decât este.

Iar despre tărie nici nu prea are loc să intru în prea multe detalii. Este o IPA cuminte și liniștită. Nimic rău în asta, doar că aș fi preferat să aibe o țâră de aromă. Un aftertaste ceva acolo de citrică cred că i-ar fi stat mai bine. Spuma a fost frumoasă și a rezistat până la final.

Lucru pe care nu îl pot spune și despre Urban Marzen. La nici un minut după ce am turnat-o în pahar, ia spuma de unde nu-i. Mi-ar fi plăcut să rămână acolo 1-2 mm de protecție. Întotdeauna e bine să ai niște protecție. În rest, ca prestanță vizuală, este o bere destul de chipeșă.

Bere sibiană: Urban Marzen

Deși aici trebuie să recunosc că nu mă așteptam să fie atât de roșiatică. Marzen-urile gustate la viața mea au fost mai deschise la culoare. Cu toate astea își păstrează destul de mult din stil: nu foarte amară, cu gust ușor de malț și aftertaste aproape inexistent. Bună de băut la festivalul berii în compania unui cârnat sau a unui ciolan.

Cum e n-aveam ciolan acasă și nici soția nu era într-o rochiță tradițională, nu prea am apreciat promisiunile șoptite la ureche de către Urban Marzen. E drept că și mie îmi plac berile mai temperamentale nițel, dar asta parcă a fost prea liniștită cu mine. În afară de acidul pe care îmi pișca puțin limba, nu prea a avut nimic care să o facă remarcată.

Cum ziceam și mai pe la începutul acestei monstruozități de review, între ele două eu aș alege de fiecare dată IPA-ul pentru că este mai mult pe gustul meu. Cât despre dacă își merită banii, e un preț măricel dacă te apuci de comparații cu alte beri de import cam pe la același preț, dar decent dacă te gândești ca ajuți niște tineri din Sibiu. Sper să mai lucreze la rețete și pe viitor să prezinte mai bine experiența acumulată.

Prost!

Comentarii

Populare pe blog în ultima săptămână

The Irishman: hai un opt din zece

Cuprins de o neașteptată mândrie națională, aseară m-am uitat la "The Irishman". Mai mult forțat pentru că m-am convins că nu sunt în target după ce am citit vreo câteva review-uri. Cu toate astea am cedat într-un moment temporar de slăbiciune. Patru ore jumătate mai târziu eram la fel de entuziasmat de film ca în momentul în care am apăsat play.

De ce?

Pentru că subiectul filmului nu e ceva ce m-a pasionat vreodată. Am văzut și eu ca tot omul seria The Godfather și ceva Sopranos, ba chiar am și jucat niște Mafia la viața mea, dar nu pot spune că am făcut vreo pasiune pe subiectul ăsta.

Poate și din cauza aceasta mi se pare că filmul a fost mai încet decât ar fi trebuit să fie sau mai bine spus că a durat semnificativ mai mult decât poate era necesar. Raportat la un film de cinematograf. Și asta mi se pare că toată lumea greșește prin review-uri: îl compară cu ceva ce ar vedea la cinema.

The Irishman mi s-a părut că a fost de la început gândit pentru Netflix. Pentru văzut ac…

Prăjeală românească

Am citit (link) despre producțiile record de ulei alimentar reciclat în supermarketurile Auchan și m-am crucit. Cred că s-au crucit și ei

10 000 litri de ulei alimentar colectat pentru reciclare în toate cele 33 de magazine. Prag pe care sperau să îl depășească la sfârșitul lui 2020!!!

De fapt le-a luat doar 5 săptămâni să treacă de 10k după ce au extins programul în toată țara și au avut o campanie care oferea produse pentru fiecare 0.5 litri de ulei adus pentru reciclat.

Vă dați seama câte șnițele cu cartofi prăjiți și-au dat viața pentru a atinge performanța asta?

Eu cred că mă chinui de 2-3 ani să umplu un borcan de 750 ml cu ulei alimentar și nu prea îmi iese treaba. Am ajuns la performanța de mi-a și expirat o sticlă de ulei de floarea soarelui după o chinuitoare vacanță prezidențială de vreo doi ani.

În rest, să trăiască tigăile anti-aderente cumpărate la Black Friday-uri. Două-trei-picături de ulei și mi-am făcut treaba. Când am chef să o ard arogant scot grill-ul electric ș…

Confort termic 2.0

Pentru că tot am trecut acum vreo lună jumătate prin chinurile unei schimbări de calorifere, mi-am zis că e momentul să fac un upgrade pe zona de confort cu niște robineți termostatați.

Ăsta a fost sfatul pe care l-am primit de la toată lumea, după cel să nu schimb caloriferele de fontă. Pentru că astea noi nu încălzesc la fel de bine și nu păstrează căldura la fel de mult timp.

Singurul care mi-a zis că nu or să fie probleme a fost meșterul.

„Dacă le dimensionezi puterea corect nu o să ai probleme”

Zis și făcut. Am aplicat formula de mai jos și am cumpărat în concordanță.

Până acum sunt mulțumit de rezultate și în casă e mai cald ca niciodată. Dar odată cu controlul ăsta sporit al temperaturii a venit involuntar următoarea problemă: care e temperatura ideală pe care ar trebui să am în casă?

Ochiometric am zis că e 24 de grade și am setat toți robineții în concordanță, iar acum temperatura prin zona unde are acces câinele (dormitor-hol-sufragerie) e undeva între 24 și 25 de grade. Și…