Experimente corporatiste: pe cât dai aerul condiționat în birou vara?
Răspuns: 25.5 grade celsius
Dar de unde până unde?
Pentru că tot ne-am mutat recent sediul și am ajuns corporatist, mi-am zis că n-ar strica puțină știință corporatistă pe blog. Să vin și să fac o favoare României răspunzând la probleme alea grave care au acaparat de mai multe ori discuția afară la țigară a posesorilor de badge-uri de acces.
În acest moment nu știu care sunt acestea, dar sunt ferm convins că le voi descoperi pe parcursul următoarelor luni de viață în Piperaland și le voi aborda pseudo-științific pentru că cine naiba are timp de trândăvit când îți sclipește falnic badge-ul la gât?
Primul lucru de care m-am izbit când ne-am mutat în acest sediu provizoriu a fost cum naiba setăm aerul condiționat. Știu că poate părea o non problemă pentru că orice om a setat cândva un aer condiționat la viața lui, dar logica și orânduirile societății civilizate cad în momentul în care ai dat cu badge-ul la turnicheții de intrare.
Dacă acasă n-ai pune niciodată la 18 grade aerul când afară sunt 40 pentru că îți e frică că îți va exploda capul când trebuie să ieși după bere, la birou parcă te simți invulnerabil și prima tentație e să dai aerul cât mai tare, cât mai jos.
Noi cumva am reușit să trecem repede peste aceste tentații și ne-am izbit de a doua problemă masivă a confortului termic la birou: bate prea tare și mă ia cu capul. Și într-o clădire modernă ce aproape zici că încă are plasticele pe geamuri, curentul este o problemă.
Cu asta ne-am mai jucat vreo 2 zile până cumva ne-am convins cu toții că pe auto este mai mult decât rezonabil. E ca și cum ăia care au făcut o instalație de aer condiționat pentru o clădire cu mii de oameni au avut niște studii și niște testare în spate. Cine naiba și-ar fi imaginat.
În a patra zi a trebuit să ne obișnuim cu ideea că aparatul de climă funcționează eficient dacă închidem ușa. Similar ca atunci când închizi geamurile la mașină când dai drumul la aer condiționat vara.
Un proces dificil de aprofundat, dar cu care pot spune că ne-am deprins extrem de ușor. Mai ales că luasem foarte bine la pașii anterior și înțelegeam că o să îi dea cu frig până când ajunge la temperatura aleasă, lucru mai greu cu ușa deschisă.
Dar cum am ajuns la temperatura asta?
Aș vrea să zic că ne-a trebuie doar vreo 2 zile de pornit/oprit aerul până cumva ne-am împiedicat din greșeală de 25 de grade. O temperatură bună, cu mult potențial aș putea spune, dar care era o țâră prea răcoare pentru noi mai ales că avem un procent generos de domnițe în birou. Între toate start/stop-urile care au urmat s-a ajuns la un compromis: hai 26. Prea cald. Hai 25.5. Perfect!
Vreau să zic că de când suntem pe 25.5 grade cu ventilatoarele pe auto n-au mai fost discuții despre temperatură în birou. Practic ce vă dau eu aici este hack prin care puteți să îi dați productivității să sară și să scurtații toți pașii enumerați mai sus.
Asta dacă nu se găsește cineva care să știe mai bine și să nu aibă încredere în această serie de experimente care a durat aproape 7 zile.
Dar de unde până unde?
Pentru că tot ne-am mutat recent sediul și am ajuns corporatist, mi-am zis că n-ar strica puțină știință corporatistă pe blog. Să vin și să fac o favoare României răspunzând la probleme alea grave care au acaparat de mai multe ori discuția afară la țigară a posesorilor de badge-uri de acces.
În acest moment nu știu care sunt acestea, dar sunt ferm convins că le voi descoperi pe parcursul următoarelor luni de viață în Piperaland și le voi aborda pseudo-științific pentru că cine naiba are timp de trândăvit când îți sclipește falnic badge-ul la gât?
Primul lucru de care m-am izbit când ne-am mutat în acest sediu provizoriu a fost cum naiba setăm aerul condiționat. Știu că poate părea o non problemă pentru că orice om a setat cândva un aer condiționat la viața lui, dar logica și orânduirile societății civilizate cad în momentul în care ai dat cu badge-ul la turnicheții de intrare.
Dacă acasă n-ai pune niciodată la 18 grade aerul când afară sunt 40 pentru că îți e frică că îți va exploda capul când trebuie să ieși după bere, la birou parcă te simți invulnerabil și prima tentație e să dai aerul cât mai tare, cât mai jos.
Noi cumva am reușit să trecem repede peste aceste tentații și ne-am izbit de a doua problemă masivă a confortului termic la birou: bate prea tare și mă ia cu capul. Și într-o clădire modernă ce aproape zici că încă are plasticele pe geamuri, curentul este o problemă.
Cu asta ne-am mai jucat vreo 2 zile până cumva ne-am convins cu toții că pe auto este mai mult decât rezonabil. E ca și cum ăia care au făcut o instalație de aer condiționat pentru o clădire cu mii de oameni au avut niște studii și niște testare în spate. Cine naiba și-ar fi imaginat.
În a patra zi a trebuit să ne obișnuim cu ideea că aparatul de climă funcționează eficient dacă închidem ușa. Similar ca atunci când închizi geamurile la mașină când dai drumul la aer condiționat vara.
Un proces dificil de aprofundat, dar cu care pot spune că ne-am deprins extrem de ușor. Mai ales că luasem foarte bine la pașii anterior și înțelegeam că o să îi dea cu frig până când ajunge la temperatura aleasă, lucru mai greu cu ușa deschisă.
Dar cum am ajuns la temperatura asta?
Aș vrea să zic că ne-a trebuie doar vreo 2 zile de pornit/oprit aerul până cumva ne-am împiedicat din greșeală de 25 de grade. O temperatură bună, cu mult potențial aș putea spune, dar care era o țâră prea răcoare pentru noi mai ales că avem un procent generos de domnițe în birou. Între toate start/stop-urile care au urmat s-a ajuns la un compromis: hai 26. Prea cald. Hai 25.5. Perfect!
Vreau să zic că de când suntem pe 25.5 grade cu ventilatoarele pe auto n-au mai fost discuții despre temperatură în birou. Practic ce vă dau eu aici este hack prin care puteți să îi dați productivității să sară și să scurtații toți pașii enumerați mai sus.
Asta dacă nu se găsește cineva care să știe mai bine și să nu aibă încredere în această serie de experimente care a durat aproape 7 zile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu