Treceți la conținutul principal

Experimente corporatiste: pe cât dai aerul condiționat în birou vara?

Răspuns: 25.5 grade celsius

Dar de unde până unde?

Pentru că tot ne-am mutat recent sediul și am ajuns corporatist, mi-am zis că n-ar strica puțină știință corporatistă pe blog. Să vin și să fac o favoare României răspunzând la probleme alea grave care au acaparat de mai multe ori discuția afară la țigară a posesorilor de badge-uri de acces.

În acest moment nu știu care sunt acestea, dar sunt ferm convins că le voi descoperi pe parcursul următoarelor luni de viață în Piperaland și le voi aborda pseudo-științific pentru că cine naiba are timp de trândăvit când îți sclipește falnic badge-ul la gât?

Primul lucru de care m-am izbit când ne-am mutat în acest sediu provizoriu a fost cum naiba setăm aerul condiționat. Știu că poate părea o non problemă pentru că orice om a setat cândva un aer condiționat la viața lui, dar logica și orânduirile societății civilizate cad în momentul în care ai dat cu badge-ul la turnicheții de intrare.

Dacă acasă n-ai pune niciodată la 18 grade aerul când afară sunt 40 pentru că îți e frică că îți va exploda capul când trebuie să ieși după bere, la birou parcă te simți invulnerabil și prima tentație e să dai aerul cât mai tare, cât mai jos.

Noi cumva am reușit să trecem repede peste aceste tentații și ne-am izbit de a doua problemă masivă a confortului termic la birou: bate prea tare și mă ia cu capul. Și într-o clădire modernă ce aproape zici că încă are plasticele pe geamuri, curentul este o problemă.

Cu asta ne-am mai jucat vreo 2 zile până cumva ne-am convins cu toții că pe auto este mai mult decât rezonabil. E ca și cum ăia care au făcut o instalație de aer condiționat pentru o clădire cu mii de oameni au avut niște studii și niște testare în spate. Cine naiba și-ar fi imaginat.

În a patra zi a trebuit să ne obișnuim cu ideea că aparatul de climă funcționează eficient dacă închidem ușa. Similar ca atunci când închizi geamurile la mașină când dai drumul la aer condiționat vara.

Un proces dificil de aprofundat, dar cu care pot spune că ne-am deprins extrem de ușor. Mai ales că luasem foarte bine la pașii anterior și înțelegeam că o să îi dea cu frig până când ajunge la temperatura aleasă, lucru mai greu cu ușa deschisă.

Dar cum am ajuns la temperatura asta?

Aș vrea să zic că ne-a trebuie doar vreo 2 zile de pornit/oprit aerul până cumva ne-am împiedicat din greșeală de 25 de grade. O temperatură bună, cu mult potențial aș putea spune, dar care era o țâră prea răcoare pentru noi mai ales că avem un procent generos de domnițe în birou. Între toate start/stop-urile care au urmat s-a ajuns la un compromis: hai 26. Prea cald. Hai 25.5. Perfect!

Vreau să zic că de când suntem pe 25.5 grade cu ventilatoarele pe auto n-au mai fost discuții despre temperatură în birou. Practic ce vă dau eu aici este hack prin care puteți să îi dați productivității să sară și să scurtații toți pașii enumerați mai sus.

Asta dacă nu se găsește cineva care să știe mai bine și să nu aibă încredere în această serie de experimente care a durat aproape 7 zile.

Comentarii

Populare în ultima săptămână

Cele 10 lucruri care îți vor distruge restaurantul

Pe la începutul anului s-a deschis pe lângă mine un loc care avea potențial să devină destinația favorită de ieșit la bere pe vreme rea sau friguroasă. Începuseră bine și cred că nu era săptămână în care să merg pe acolo de cel puțin două ori.

Lucrurile au mers așa o perioadă și păreau că vor rezista primului an în probabil cea mai saturată zona de going out a Bucureștiului. Asta până când n-a mai mers. Nu s-au curățat, dar am fost acum vreo două zile p-acolo și cam bătea vântul. Aveau doar două mese ocupate din 25 cât cred că are pe două etaje. 
Și probabil că patronul nu înțelege cum a ajuns în situația asta în nici măcar jumătate de an de la lansare așa că m-am gândit să îl ajut cu niște răspunsuri. Nu exact despre pub-ul lui restaurant, dar prin listă probabil că va regăsi câteva greșeli pe care le-a făcut și el.

1. Muzica care este mult prea tare. Ăsta e un blestem al nostru ca specie pentru că nu reușim să înțelegem că omul nu prea are chef de țipat peste masă atunci când mănân…

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

În marketing există prezumția de nevinovăție?

Adică dacă eu am impresia că tu ai făcut ceva ilegal pentru a îți promova afacerea, dar este destul de improbabil ca cineva să poată demonstra asta, pot să te consider din prima vinovat sau chiar trebuie dovezi palpabile? Vorba aia, nu se apucă nimeni să îți facă campanie de awareness pentru că te urăște.

Asta e dilema mea de azi și am un exemplu concret cunoscut bucureștenilor.

Pe de-o parte Capitala s-a umplut în ultimele două luni de graffiti-uri cu "I ❤️ Buchetino", pe de alta florăria de luxBuchetino zice că nu are nicio legătură sau că ești cont fals vechi de 10 ani dacă le zici ceva de presupusul vandalism.

Chit că are sediul la nici 350 de metri de graffiti-ul de pe Biblioteca Națională a României și că e singurul brand cu numele asta din țară. Chit că formularea asta a mai folosit-o anul trecut magazinul din Londra sau tatăl antreprenoarei acum vreo două zile. N-au fost ei.

Și chiar dacă există o urmă de îndoială, n-ai cum să fii sigur fără dovezi.

Acum între noi f…