Treceți la conținutul principal

to think outside the box is really hard

Practic "thinking outside the box" implică ca tu să fii în afară cutiei ... nu? Această faimoasă cutie e un amărât de cub din care tu vrei să ieşi pentru a avea gândirea aia inovatoare / creativa adorată de atât de mulţi. Pentru a ieşi din cutia problematică trebuie să faci uz de cele 3 dimensiuni ale mişcării: sus-jos, înainte-înapoi şi stânga dreapta. De aici începe problema majoră ....

Dacă e să ne gândim niţel din perspectiva mişcării ... omul nu este făcut pentru cele 3 dimensiuni. Mai toată existenţa noastră o petrecem folosind 2 dimensiuni de deplasare - înainte înapoi şi stânga dreapta. Practic suntem conştienţi cu adevărat de mişcarea in a 3a dimensiune doar de 226 ani (primul zbor uman) ... comparând asta cu istoria speciei care se întinde pe mii de ani ... concluzia e destul de evidenta.

Omul nu a fost făcut să zboare ... de aici şi problema unora cu zburatul cu avioanele. Omul a evoluat de la căţăratul în pom ... şi de aici alte probleme cu înălţimea. Omul nu este făcut să gândească din afara cutiei ... de unde şi această atingere dificilă a acestui El Dorado al creativităţii.

Dar nu o să va las în pom cu această deducţie aberantă. Va voi ajută să gândiţi în afara cutiei. În primul şi în primul rând trebuie să faceţi uz de a 3a dimensiune.

Căţăraţi-vă pe balconul de la birou şi contemplaţi zarea ... fiţi unul/una cu norii. Dar nu va opriţi aici ... puteţi să şi săriţi pentru a experimenta cu adevărat zborul (de câteva secunde). Cu siguranţă inspiraţia ta îi va motiva şi pe cei de la etajele inferioare să fie mai productivi sau pur şi simplu să gândească şi ei din afarea cutiei.

O alternativă ar fi simularea zborului îmbrăcat fiind într-un costum reprezentând un pui mare galben. Cu siguranţă datul haotic din mâini vă va face să va analizaţi cum viaţa voastră a ajuns în acest găinaţ gigantic (puteam să scriu căcat dar cu aşa genialitate din partea mea fac o legătură subtilă cu costumul vostru *happy face*).

Următoarea variantă e mai de buget şi mai ales pentru cei care nu beneficiază de un birou cu balcon la muncă. Ridică-te din cubicle-ul tău frate lazar. Uită-te în jur că deja ai ieşit niţel din cutie. Desigur că şeful o să te someze să intri înapoi în cutie ... dar ce contează. Pentru câteva clipe ai fost dincolo de graniţele cutiei.

Cu aceste 3 simple sfaturi sunt sigur că am atins acolo unde trebuie (cum ar zice un preot catolic) pe mulţi dintre voi. Acesta e doar un prim post dintr-o întreagă serie motivaţională. Rămâneţi aproape fraţi cubişti.

Comentarii

  1. @aml ... neah .. eu oricum sunt un baiat de nota zece :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. aha...adica ce-ar mai fi de imbunatatit? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…