Treceți la conținutul principal

to think outside the box is really hard

Practic "thinking outside the box" implică ca tu să fii în afară cutiei ... nu? Această faimoasă cutie e un amărât de cub din care tu vrei să ieşi pentru a avea gândirea aia inovatoare / creativa adorată de atât de mulţi. Pentru a ieşi din cutia problematică trebuie să faci uz de cele 3 dimensiuni ale mişcării: sus-jos, înainte-înapoi şi stânga dreapta. De aici începe problema majoră ....

Dacă e să ne gândim niţel din perspectiva mişcării ... omul nu este făcut pentru cele 3 dimensiuni. Mai toată existenţa noastră o petrecem folosind 2 dimensiuni de deplasare - înainte înapoi şi stânga dreapta. Practic suntem conştienţi cu adevărat de mişcarea in a 3a dimensiune doar de 226 ani (primul zbor uman) ... comparând asta cu istoria speciei care se întinde pe mii de ani ... concluzia e destul de evidenta.

Omul nu a fost făcut să zboare ... de aici şi problema unora cu zburatul cu avioanele. Omul a evoluat de la căţăratul în pom ... şi de aici alte probleme cu înălţimea. Omul nu este făcut să gândească din afara cutiei ... de unde şi această atingere dificilă a acestui El Dorado al creativităţii.

Dar nu o să va las în pom cu această deducţie aberantă. Va voi ajută să gândiţi în afara cutiei. În primul şi în primul rând trebuie să faceţi uz de a 3a dimensiune.

Căţăraţi-vă pe balconul de la birou şi contemplaţi zarea ... fiţi unul/una cu norii. Dar nu va opriţi aici ... puteţi să şi săriţi pentru a experimenta cu adevărat zborul (de câteva secunde). Cu siguranţă inspiraţia ta îi va motiva şi pe cei de la etajele inferioare să fie mai productivi sau pur şi simplu să gândească şi ei din afarea cutiei.

O alternativă ar fi simularea zborului îmbrăcat fiind într-un costum reprezentând un pui mare galben. Cu siguranţă datul haotic din mâini vă va face să va analizaţi cum viaţa voastră a ajuns în acest găinaţ gigantic (puteam să scriu căcat dar cu aşa genialitate din partea mea fac o legătură subtilă cu costumul vostru *happy face*).

Următoarea variantă e mai de buget şi mai ales pentru cei care nu beneficiază de un birou cu balcon la muncă. Ridică-te din cubicle-ul tău frate lazar. Uită-te în jur că deja ai ieşit niţel din cutie. Desigur că şeful o să te someze să intri înapoi în cutie ... dar ce contează. Pentru câteva clipe ai fost dincolo de graniţele cutiei.

Cu aceste 3 simple sfaturi sunt sigur că am atins acolo unde trebuie (cum ar zice un preot catolic) pe mulţi dintre voi. Acesta e doar un prim post dintr-o întreagă serie motivaţională. Rămâneţi aproape fraţi cubişti.

Comentarii

  1. @aml ... neah .. eu oricum sunt un baiat de nota zece :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. aha...adica ce-ar mai fi de imbunatatit? :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

Gânduri despre Netflix la început de 2018

Dacă acum 2 ani îmi anulam abonamentul la Netflix pe motiv că în decurs de o lună îl deschisesem doar o dată, acum lucrurile stau total diferit. Nu cred că există seară în care să nu deschid Netflix-ul pentru un episod-două. Asta dacă mai am loc de bătrâni.

Ce?

Să explic.

Prin vacanța de iarnă am dat contul meu părinților unor prieteni  în ideea că poate se plictisesc de Singur Acasă 14 și Die Hard 8. Contul meu era unul standard de 2 ecrane în același timp și cum tot timpul mă uitam doar pe televizor, am zis că nu e problemă să ne suprapunem unii peste alții.

În esență cât Netflix pot să consume niște oameni ieșiți la pensie?

Răspunsul este extrem de mult.

Să zicem că în mai puțin de 48 de ore cineva a isprăvit aproape 3 sezoane full de Narcos, ca apoi în următoarele 2-3 săptămâni să vadă complet: Designated Survivor, Punisher, Frontier, Shooter, Marco Polo și Godless. Ceilalți pensionari au băgat maratoane de Grand Hotel - un serial cu doar 66 de episoade de câte 45 de minute, Moro…