Treceți la conținutul principal

internetul social si povara celebritatii - Buzz Twitter Facebook

Cu cati oameni poti sa fii prieten online? Cati poti urmari? Incet incet internetul asta social ajunge sa fie o povara. O gaura neagra ce suge din ce in ce mai mult timp. Ma chinui cu twitter sa fac fata la cei 90 de oameni pe care ii urmaresc. Citesc cu sfintenie fiecare cuvant pe care il scriu acolo. Asta a fost legamantul facut atunci cand am ales sa ii urmaresc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata numarul ala dublat sau triplat! De unde atata timp si rabdare?

Pe facebook situatia este si mai neagra. 900+ prieteni. Acolo nici macar nu ma chinui. Viitura de informatii pe care o primesc este pur si simplu apocaliptica. E intr-o relatie noua, a pus niste poze, a fost taguit in niste poze, ma invita la un eveniment, are statusul nu stiu care, s-a imprietenic cu X-ulescu, sunt fanii cauzei implicarii active din fotoliu, ii place poza Y-uleascai, a comentat la statutul unui prieten de al tau, iti recomanda niste prieteni, a adaugat la favorite un filmulet de pe youtube, tocmai ce a publicat ceva nou pe blog, este prieten cu nu stiu cine, chat-uieste cu tine, este participant activ intr-un grup sau pur si simplu mi-a trimist nu stiu ce testulet slash joculet amuzant.

Asta poate sa faca unul singur. As vrea sa zic ca e doar o crestere liniara care vine cu adaugarea de prieteni dar e foarte posibil sa fie exponentiala. Parca fiecare nou prieten e mai productiv in informatie inutila ca cel dinainte. Nici nu vreau sa stiu cat timp poate sa iti manance facebook daca nu as arde-o asa pasivo-interesant.

Eh si acum ajungem la google buzz - care mi se pare mie ca e cel mai mandru dintre traci ... errr stiti voi. E un fel de twitter, facebook, friendsfeed & foursquare si probabil multe altele. Imi place ca cei ce te urmaresc sau cei pe care alegi sa ii uramaresti sunt luati din lista ta de contacte. Ii uramaresti automat pe cei cu care ai schimbat cele mai multe email-uri. Dintr-o data oamenii astia nu mai sunt niste anonimi de pe internet ce vin sa iti priveasca *pe ascuns* viata.

Chestia care imi place cel mai mult e accentul pe centralizarea schimbului de informatie. Share-uiesc articole, filmulete, poze, statusuri si locatii. Este fix ce doresc si de care am nevoie. Mai mult e deja prea mult. Mi-ar placea sa puna mai mult accent pe informatia *fierbinte* cea mai dezbatuta si as renunta cu bucurile la twitter si facebook.

Posibilitatea de mancat timpul depinde exclusiv de cat de bogata ai lista de contacte. Pare sa fie o retea sociala a saracului - a celor ce nu au timp atat de mult pentru construirea si intretinerea unor relatii online de prietenie. Nu e pentru cei 10% din membri unei retele sociale ce genereaza mai mult de 90% din contentul acelei retele. Si asta pare sa imi placa cel mai mult. Intoarcerea la simplitate.

Simplificarea a ajuns mana cereasca acum!

Comentarii

  1. Cred ca exagerezi. Nu trebuie sa ii urmaresti in adevaratul inteles al cuvantului. Selectezi ce ti se pare interesant si gata. Buzz-ul a luat-o tare si multi useri nu doresc o astfel de abordare. In timp se va vedea eventualul succes sau insucces.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Emil - cum se face selectia a ceea ce pare interesant? Daca sunt useri - e destul de usor sa gasesti persoane interesante iar daca e vorba de continut ... trebuie sa il citesti pe tot sa iti dau seama ce e interesant sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, eu n-am nici Twitter, nici FaceBook, nici alta chestie dintr-asta de socializare. Si zau ca nu cred ca am pierdut ceva...
    ps: acum vreo 1 an cand mi-a zis cineva epurica (ca o varianta la userul meu pe un forum, si anume iepurica), s-a aprins un beculet in capul meu. Hm, where have I heard this before? Si mi-am adus aminte zilele trecute gasind link-ul la blogul tau pe un alt blog :) Nice to see you're still the same. Sunt curioasa daca (mai) stii cine sunt.
    Cheers! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @epurica parca ne-am vazut in expirat la un moment dat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…