Treceți la conținutul principal

internetul social si povara celebritatii - Buzz Twitter Facebook

Cu cati oameni poti sa fii prieten online? Cati poti urmari? Incet incet internetul asta social ajunge sa fie o povara. O gaura neagra ce suge din ce in ce mai mult timp. Ma chinui cu twitter sa fac fata la cei 90 de oameni pe care ii urmaresc. Citesc cu sfintenie fiecare cuvant pe care il scriu acolo. Asta a fost legamantul facut atunci cand am ales sa ii urmaresc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata numarul ala dublat sau triplat! De unde atata timp si rabdare?

Pe facebook situatia este si mai neagra. 900+ prieteni. Acolo nici macar nu ma chinui. Viitura de informatii pe care o primesc este pur si simplu apocaliptica. E intr-o relatie noua, a pus niste poze, a fost taguit in niste poze, ma invita la un eveniment, are statusul nu stiu care, s-a imprietenic cu X-ulescu, sunt fanii cauzei implicarii active din fotoliu, ii place poza Y-uleascai, a comentat la statutul unui prieten de al tau, iti recomanda niste prieteni, a adaugat la favorite un filmulet de pe youtube, tocmai ce a publicat ceva nou pe blog, este prieten cu nu stiu cine, chat-uieste cu tine, este participant activ intr-un grup sau pur si simplu mi-a trimist nu stiu ce testulet slash joculet amuzant.

Asta poate sa faca unul singur. As vrea sa zic ca e doar o crestere liniara care vine cu adaugarea de prieteni dar e foarte posibil sa fie exponentiala. Parca fiecare nou prieten e mai productiv in informatie inutila ca cel dinainte. Nici nu vreau sa stiu cat timp poate sa iti manance facebook daca nu as arde-o asa pasivo-interesant.

Eh si acum ajungem la google buzz - care mi se pare mie ca e cel mai mandru dintre traci ... errr stiti voi. E un fel de twitter, facebook, friendsfeed & foursquare si probabil multe altele. Imi place ca cei ce te urmaresc sau cei pe care alegi sa ii uramaresti sunt luati din lista ta de contacte. Ii uramaresti automat pe cei cu care ai schimbat cele mai multe email-uri. Dintr-o data oamenii astia nu mai sunt niste anonimi de pe internet ce vin sa iti priveasca *pe ascuns* viata.

Chestia care imi place cel mai mult e accentul pe centralizarea schimbului de informatie. Share-uiesc articole, filmulete, poze, statusuri si locatii. Este fix ce doresc si de care am nevoie. Mai mult e deja prea mult. Mi-ar placea sa puna mai mult accent pe informatia *fierbinte* cea mai dezbatuta si as renunta cu bucurile la twitter si facebook.

Posibilitatea de mancat timpul depinde exclusiv de cat de bogata ai lista de contacte. Pare sa fie o retea sociala a saracului - a celor ce nu au timp atat de mult pentru construirea si intretinerea unor relatii online de prietenie. Nu e pentru cei 10% din membri unei retele sociale ce genereaza mai mult de 90% din contentul acelei retele. Si asta pare sa imi placa cel mai mult. Intoarcerea la simplitate.

Simplificarea a ajuns mana cereasca acum!

Comentarii

  1. Cred ca exagerezi. Nu trebuie sa ii urmaresti in adevaratul inteles al cuvantului. Selectezi ce ti se pare interesant si gata. Buzz-ul a luat-o tare si multi useri nu doresc o astfel de abordare. In timp se va vedea eventualul succes sau insucces.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Emil - cum se face selectia a ceea ce pare interesant? Daca sunt useri - e destul de usor sa gasesti persoane interesante iar daca e vorba de continut ... trebuie sa il citesti pe tot sa iti dau seama ce e interesant sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, eu n-am nici Twitter, nici FaceBook, nici alta chestie dintr-asta de socializare. Si zau ca nu cred ca am pierdut ceva...
    ps: acum vreo 1 an cand mi-a zis cineva epurica (ca o varianta la userul meu pe un forum, si anume iepurica), s-a aprins un beculet in capul meu. Hm, where have I heard this before? Si mi-am adus aminte zilele trecute gasind link-ul la blogul tau pe un alt blog :) Nice to see you're still the same. Sunt curioasa daca (mai) stii cine sunt.
    Cheers! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @epurica parca ne-am vazut in expirat la un moment dat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…