Treceți la conținutul principal

internetul social si povara celebritatii - Buzz Twitter Facebook

Cu cati oameni poti sa fii prieten online? Cati poti urmari? Incet incet internetul asta social ajunge sa fie o povara. O gaura neagra ce suge din ce in ce mai mult timp. Ma chinui cu twitter sa fac fata la cei 90 de oameni pe care ii urmaresc. Citesc cu sfintenie fiecare cuvant pe care il scriu acolo. Asta a fost legamantul facut atunci cand am ales sa ii urmaresc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata numarul ala dublat sau triplat! De unde atata timp si rabdare?

Pe facebook situatia este si mai neagra. 900+ prieteni. Acolo nici macar nu ma chinui. Viitura de informatii pe care o primesc este pur si simplu apocaliptica. E intr-o relatie noua, a pus niste poze, a fost taguit in niste poze, ma invita la un eveniment, are statusul nu stiu care, s-a imprietenic cu X-ulescu, sunt fanii cauzei implicarii active din fotoliu, ii place poza Y-uleascai, a comentat la statutul unui prieten de al tau, iti recomanda niste prieteni, a adaugat la favorite un filmulet de pe youtube, tocmai ce a publicat ceva nou pe blog, este prieten cu nu stiu cine, chat-uieste cu tine, este participant activ intr-un grup sau pur si simplu mi-a trimist nu stiu ce testulet slash joculet amuzant.

Asta poate sa faca unul singur. As vrea sa zic ca e doar o crestere liniara care vine cu adaugarea de prieteni dar e foarte posibil sa fie exponentiala. Parca fiecare nou prieten e mai productiv in informatie inutila ca cel dinainte. Nici nu vreau sa stiu cat timp poate sa iti manance facebook daca nu as arde-o asa pasivo-interesant.

Eh si acum ajungem la google buzz - care mi se pare mie ca e cel mai mandru dintre traci ... errr stiti voi. E un fel de twitter, facebook, friendsfeed & foursquare si probabil multe altele. Imi place ca cei ce te urmaresc sau cei pe care alegi sa ii uramaresti sunt luati din lista ta de contacte. Ii uramaresti automat pe cei cu care ai schimbat cele mai multe email-uri. Dintr-o data oamenii astia nu mai sunt niste anonimi de pe internet ce vin sa iti priveasca *pe ascuns* viata.

Chestia care imi place cel mai mult e accentul pe centralizarea schimbului de informatie. Share-uiesc articole, filmulete, poze, statusuri si locatii. Este fix ce doresc si de care am nevoie. Mai mult e deja prea mult. Mi-ar placea sa puna mai mult accent pe informatia *fierbinte* cea mai dezbatuta si as renunta cu bucurile la twitter si facebook.

Posibilitatea de mancat timpul depinde exclusiv de cat de bogata ai lista de contacte. Pare sa fie o retea sociala a saracului - a celor ce nu au timp atat de mult pentru construirea si intretinerea unor relatii online de prietenie. Nu e pentru cei 10% din membri unei retele sociale ce genereaza mai mult de 90% din contentul acelei retele. Si asta pare sa imi placa cel mai mult. Intoarcerea la simplitate.

Simplificarea a ajuns mana cereasca acum!

Comentarii

  1. Cred ca exagerezi. Nu trebuie sa ii urmaresti in adevaratul inteles al cuvantului. Selectezi ce ti se pare interesant si gata. Buzz-ul a luat-o tare si multi useri nu doresc o astfel de abordare. In timp se va vedea eventualul succes sau insucces.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Emil - cum se face selectia a ceea ce pare interesant? Daca sunt useri - e destul de usor sa gasesti persoane interesante iar daca e vorba de continut ... trebuie sa il citesti pe tot sa iti dau seama ce e interesant sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, eu n-am nici Twitter, nici FaceBook, nici alta chestie dintr-asta de socializare. Si zau ca nu cred ca am pierdut ceva...
    ps: acum vreo 1 an cand mi-a zis cineva epurica (ca o varianta la userul meu pe un forum, si anume iepurica), s-a aprins un beculet in capul meu. Hm, where have I heard this before? Si mi-am adus aminte zilele trecute gasind link-ul la blogul tau pe un alt blog :) Nice to see you're still the same. Sunt curioasa daca (mai) stii cine sunt.
    Cheers! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @epurica parca ne-am vazut in expirat la un moment dat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…

Povești adevărate: cum am m-am transformat din impostor în expert... de multifuncționale

Povestea este destul de amuzantă și cumva pleacă de la zicala corporatistă "Spune-mi câți oameni se pot uita în ecranul tău de la muncă ca să îți spun cât de nou ești în firmă". Ghinionul de neșansă a făcut ca vreo 2 ani să fiu poziționat fix în punctul cel mai traficat din open space: lângă multifuncționala ce deservea 60+ oameni.

Vrând, nevrând, toată lumea ajungea cel puțin odată pe săptămână la monstruozitatea mecanică de un metru jumătate înălțime ce ocazional mai dădea și gherle. Se uitau lung la ea, apăsau niște butoane cu vizibilă disperare și apoi se întorceau spre mine să mă întrebe dacă știu ce are de nu merge.

Acum ca să înțelegeți puțin nivelul meu expertiză în multifuncționale, trebuie să spun că până să ajung la jobul ăsta aveam o medie de o foaie printată pe an, iar asta nu este exagerare. De scanat nici nu are rost să zic ceva pentru că nu cred că am avut ocazia să fac asta înainte. Practic am putea spune că aveam atât de multă experiență în subiectul acest…