Treceți la conținutul principal

internetul social si povara celebritatii - Buzz Twitter Facebook

Cu cati oameni poti sa fii prieten online? Cati poti urmari? Incet incet internetul asta social ajunge sa fie o povara. O gaura neagra ce suge din ce in ce mai mult timp. Ma chinui cu twitter sa fac fata la cei 90 de oameni pe care ii urmaresc. Citesc cu sfintenie fiecare cuvant pe care il scriu acolo. Asta a fost legamantul facut atunci cand am ales sa ii urmaresc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata numarul ala dublat sau triplat! De unde atata timp si rabdare?

Pe facebook situatia este si mai neagra. 900+ prieteni. Acolo nici macar nu ma chinui. Viitura de informatii pe care o primesc este pur si simplu apocaliptica. E intr-o relatie noua, a pus niste poze, a fost taguit in niste poze, ma invita la un eveniment, are statusul nu stiu care, s-a imprietenic cu X-ulescu, sunt fanii cauzei implicarii active din fotoliu, ii place poza Y-uleascai, a comentat la statutul unui prieten de al tau, iti recomanda niste prieteni, a adaugat la favorite un filmulet de pe youtube, tocmai ce a publicat ceva nou pe blog, este prieten cu nu stiu cine, chat-uieste cu tine, este participant activ intr-un grup sau pur si simplu mi-a trimist nu stiu ce testulet slash joculet amuzant.

Asta poate sa faca unul singur. As vrea sa zic ca e doar o crestere liniara care vine cu adaugarea de prieteni dar e foarte posibil sa fie exponentiala. Parca fiecare nou prieten e mai productiv in informatie inutila ca cel dinainte. Nici nu vreau sa stiu cat timp poate sa iti manance facebook daca nu as arde-o asa pasivo-interesant.

Eh si acum ajungem la google buzz - care mi se pare mie ca e cel mai mandru dintre traci ... errr stiti voi. E un fel de twitter, facebook, friendsfeed & foursquare si probabil multe altele. Imi place ca cei ce te urmaresc sau cei pe care alegi sa ii uramaresti sunt luati din lista ta de contacte. Ii uramaresti automat pe cei cu care ai schimbat cele mai multe email-uri. Dintr-o data oamenii astia nu mai sunt niste anonimi de pe internet ce vin sa iti priveasca *pe ascuns* viata.

Chestia care imi place cel mai mult e accentul pe centralizarea schimbului de informatie. Share-uiesc articole, filmulete, poze, statusuri si locatii. Este fix ce doresc si de care am nevoie. Mai mult e deja prea mult. Mi-ar placea sa puna mai mult accent pe informatia *fierbinte* cea mai dezbatuta si as renunta cu bucurile la twitter si facebook.

Posibilitatea de mancat timpul depinde exclusiv de cat de bogata ai lista de contacte. Pare sa fie o retea sociala a saracului - a celor ce nu au timp atat de mult pentru construirea si intretinerea unor relatii online de prietenie. Nu e pentru cei 10% din membri unei retele sociale ce genereaza mai mult de 90% din contentul acelei retele. Si asta pare sa imi placa cel mai mult. Intoarcerea la simplitate.

Simplificarea a ajuns mana cereasca acum!

Comentarii

  1. Cred ca exagerezi. Nu trebuie sa ii urmaresti in adevaratul inteles al cuvantului. Selectezi ce ti se pare interesant si gata. Buzz-ul a luat-o tare si multi useri nu doresc o astfel de abordare. In timp se va vedea eventualul succes sau insucces.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Emil - cum se face selectia a ceea ce pare interesant? Daca sunt useri - e destul de usor sa gasesti persoane interesante iar daca e vorba de continut ... trebuie sa il citesti pe tot sa iti dau seama ce e interesant sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, eu n-am nici Twitter, nici FaceBook, nici alta chestie dintr-asta de socializare. Si zau ca nu cred ca am pierdut ceva...
    ps: acum vreo 1 an cand mi-a zis cineva epurica (ca o varianta la userul meu pe un forum, si anume iepurica), s-a aprins un beculet in capul meu. Hm, where have I heard this before? Si mi-am adus aminte zilele trecute gasind link-ul la blogul tau pe un alt blog :) Nice to see you're still the same. Sunt curioasa daca (mai) stii cine sunt.
    Cheers! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @epurica parca ne-am vazut in expirat la un moment dat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Populare în ultima săptămână

Nu mai donați căcaturi!

Pe bune.

Dacă nu puteți să îl mai puteți purta voi nu înseamnă că cineva mai sărac îl va purta cu mândrie.

Nu mai umiliți săracii cu haine rupte care au trecut de mult de vremea în care puteau să devină cu mândrie cârpe de șters pe jos.

Donatul e despre lucruri de care nu mai ai nevoie nu despre lucruri pe care ai vrea să le arunci.

Destul de rezonabil, nu?

Acum vreo săptămână eram la deschiderea The Empty Shop, un magazin temporar din Promenada unde poți dona hainele de care nu mai nevoie, și printre discursurile interminabile și opulența gratuită pentru un astfel de eveniment, cineva de la Crucea Roși a amintit așa în treacăt că lucrurile pe care le donăm ar trebui să fie cât de cât de calitate.

Vă dați seama cât de gravă este situația dacă la un eveniment privat cineva a simțit să zică asta pe scenă?

În altă ordine de idei, mai poți până pe 19 mai să donezi hainele pe care nu le mai porți/vrei la Empty Shop.

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…

Prime impresii: Garmin Instinct după o lună de utilizare

Acum vreo două luni mi-am schimbat bateria la vechea brățară de fitness (Garmin Vivofit 2) și presupun că am făcut ceva greșit pentru că în câteva zile a luat apă la duș și dus a fost. La început discret cu jumătate de ecran ars, ca apoi senzorii să se ducă în vacanță după aproape 8500 de kilometri în care am fost împreună. Asta e, se mai întâmplă.

N-am plâns prea mult după ea și m-am reîntors la G-shock-ul vechi care între timp a devenit destul de stângaci de purtat la outfit-urile adoptate după 30 de ani. Nu vreau să se înțeleagă că am descoperit fashionul masculin și acum mă uit cu dispreț la ce purtam la 20iș de ani, dar unele schimbări pe ici pe colo s-au tot întâmplat în anii ăștia. 
Așa că am ajuns să mă uit la o nouă brățară/ceas de fitness care să fie similară cu vechiul Vivofit: autonomie a bateriei în luni/ani, construcție robustă pentru că n-am chef să dădăcesc un accesoriu și suficient de accesibil ca preț ca să se justifice stilului semi sedentar de viață pe care îl am. …