Treceți la conținutul principal

internetul social si povara celebritatii - Buzz Twitter Facebook

Cu cati oameni poti sa fii prieten online? Cati poti urmari? Incet incet internetul asta social ajunge sa fie o povara. O gaura neagra ce suge din ce in ce mai mult timp. Ma chinui cu twitter sa fac fata la cei 90 de oameni pe care ii urmaresc. Citesc cu sfintenie fiecare cuvant pe care il scriu acolo. Asta a fost legamantul facut atunci cand am ales sa ii urmaresc. Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar arata numarul ala dublat sau triplat! De unde atata timp si rabdare?

Pe facebook situatia este si mai neagra. 900+ prieteni. Acolo nici macar nu ma chinui. Viitura de informatii pe care o primesc este pur si simplu apocaliptica. E intr-o relatie noua, a pus niste poze, a fost taguit in niste poze, ma invita la un eveniment, are statusul nu stiu care, s-a imprietenic cu X-ulescu, sunt fanii cauzei implicarii active din fotoliu, ii place poza Y-uleascai, a comentat la statutul unui prieten de al tau, iti recomanda niste prieteni, a adaugat la favorite un filmulet de pe youtube, tocmai ce a publicat ceva nou pe blog, este prieten cu nu stiu cine, chat-uieste cu tine, este participant activ intr-un grup sau pur si simplu mi-a trimist nu stiu ce testulet slash joculet amuzant.

Asta poate sa faca unul singur. As vrea sa zic ca e doar o crestere liniara care vine cu adaugarea de prieteni dar e foarte posibil sa fie exponentiala. Parca fiecare nou prieten e mai productiv in informatie inutila ca cel dinainte. Nici nu vreau sa stiu cat timp poate sa iti manance facebook daca nu as arde-o asa pasivo-interesant.

Eh si acum ajungem la google buzz - care mi se pare mie ca e cel mai mandru dintre traci ... errr stiti voi. E un fel de twitter, facebook, friendsfeed & foursquare si probabil multe altele. Imi place ca cei ce te urmaresc sau cei pe care alegi sa ii uramaresti sunt luati din lista ta de contacte. Ii uramaresti automat pe cei cu care ai schimbat cele mai multe email-uri. Dintr-o data oamenii astia nu mai sunt niste anonimi de pe internet ce vin sa iti priveasca *pe ascuns* viata.

Chestia care imi place cel mai mult e accentul pe centralizarea schimbului de informatie. Share-uiesc articole, filmulete, poze, statusuri si locatii. Este fix ce doresc si de care am nevoie. Mai mult e deja prea mult. Mi-ar placea sa puna mai mult accent pe informatia *fierbinte* cea mai dezbatuta si as renunta cu bucurile la twitter si facebook.

Posibilitatea de mancat timpul depinde exclusiv de cat de bogata ai lista de contacte. Pare sa fie o retea sociala a saracului - a celor ce nu au timp atat de mult pentru construirea si intretinerea unor relatii online de prietenie. Nu e pentru cei 10% din membri unei retele sociale ce genereaza mai mult de 90% din contentul acelei retele. Si asta pare sa imi placa cel mai mult. Intoarcerea la simplitate.

Simplificarea a ajuns mana cereasca acum!

Comentarii

  1. Cred ca exagerezi. Nu trebuie sa ii urmaresti in adevaratul inteles al cuvantului. Selectezi ce ti se pare interesant si gata. Buzz-ul a luat-o tare si multi useri nu doresc o astfel de abordare. In timp se va vedea eventualul succes sau insucces.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Emil - cum se face selectia a ceea ce pare interesant? Daca sunt useri - e destul de usor sa gasesti persoane interesante iar daca e vorba de continut ... trebuie sa il citesti pe tot sa iti dau seama ce e interesant sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eh, eu n-am nici Twitter, nici FaceBook, nici alta chestie dintr-asta de socializare. Si zau ca nu cred ca am pierdut ceva...
    ps: acum vreo 1 an cand mi-a zis cineva epurica (ca o varianta la userul meu pe un forum, si anume iepurica), s-a aprins un beculet in capul meu. Hm, where have I heard this before? Si mi-am adus aminte zilele trecute gasind link-ul la blogul tau pe un alt blog :) Nice to see you're still the same. Sunt curioasa daca (mai) stii cine sunt.
    Cheers! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @epurica parca ne-am vazut in expirat la un moment dat

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Al Doilea Război Mondial și al său vlog săptămânal

Indy Neidell acum 4 ani a venit cu o idee genială pentru bărbați care au citit Sven Hassel în copilărie pasionații de istorie: un documentar cronologic pe YouTube pornit la comemorarea începutului Primului Război Mondial care săptămânal prezenta ce se întâmpla acum 100 de ani pe front. Practic e ca și cum ai urmări un mini jurnal de știri din timpul războiului.

4 ani mai târziu canalul are mai bine de 600 de video-uri care împreună au acumulat undeva pe la 145 de milioane de vizualizări, urmând ca acum în noiembrie să pregătească ultimul video odată cu terminarea războiului.  Primul video al proiectului a început puternic cu vreo 2.4 milioane de entuziaști, dar pe parcurs audiența s-a stabilizat pe la 140 000 de spectatori per episod.

Era de așteptat. Între cele două războaie, primul nu cred că este preferatul multora și scriind asta îmi dau seama cât de ușor poate să fie scos din context. Cu toate astea, cred că eram mai mulți care abia așteptam seria cu al Doilea Război Mondial să …

.calif se lansează la punct fix

Cele mai bune idei sunt în general extrem de simple și premizele de la care pleacă sunt pe înțelesul tuturor. Cam așa stă treaba și când vrei să faci o campanie mișto. Te gândești la niște insight-uri simple și încerci să construiești ceva mișto pe prima idee care îți trece prin cap. Idee care de mai multe ori decât e statistic acceptabil e și cea mai bună. Greul începe abia când vrei să convingi clientul de justețea cauzei tale.

Trecând peste produsele pe care le savurez ocazional cu plăcere, lucru care îmi place cel mai mult la Calif e că sunt fani ai ideilor astea simple. Îmi imaginez că discuția despre activarea de la Biz Seaside Camp a mers cam așa.
- Trebuie să facem ceva la camp că între timp ne-am rebranduit în .calif
- Punct. Punct și de la capăt. Punct fix. Hmmm.
- Ce mai e la punct fix? Săritura cu parașuta.
- Gata! Asta e.
- Luăm niște parașutiști să sară la punct fix.
.calif gen
- Haaahhahah. Haide să facem asta.  Și au făcut-o ieri.

Anul trecut livrau dill-uri și kebun…

Noroc cu datingul online pentru că altfel vedeam cupluri doar la zoo

Știu că nu s-a uitat nimeni aseară la #GospodarFărăPereche, dar aveți noroc cu mine că pot să vă fac un rezumat la ce se mai întâmplă în afara bulei. Ieri a fost prima emisiune unde gospodarii noștri single au dat pentru a nu știu câta oară cu realitatea crudă din zona de dating la țără. 

Oamenii noștri înainte de toate par să fie destul de muncitori. Unii cu mai mult noroc decât alții, dar în esență fiecare avea o curte îngrijită și o burtică de bere. Deci cumva înstăriți pentru că n-ai cum să fii sărac mort și să ai burtă de bere. Să faci burtă de bere este o investiție destul de mare de timp și bani.

Unii erau cu studii superioare, alții aveau ceva înclinații artistice, cert e că toți se curățau destul de bine într-un costum mai de Doamne-ajută sau măcar un trening din ăla mai bun. Personalități variate la fel de mult ca simțul umorului și al ridicolului pe care te aștepți să îl aibă o persoană care participă la o astfel de emisiune. Pe scurt, nici chiar Brad Pitts, dar nici Harve…