Treceți la conținutul principal

sport nu inseamna doar fotbal

Din pacate acest mesaj simplu nu prea a fost inteles de o buna parte dintre televiziunile noastre ce tin mortis sa ii dedice sportului rege toata imparatia. Si eu ca tot omul ma uit ocazional la cate un meci de fotbal din Champions League dar de aici pana la vazut stiri doar despre fotbal e un drum lung. Prea multe televiziuni de fotbal si prea mult fotbal in detrimentul celorlalte sporturi la fel daca nu chiar mai spectaculoase.

De exemplu - singurul post tv de sport pe care ma uit relativ des este Eurosport pentru ca acolo poti sa vezi si altceva. Articolul asta a pornit de la frustrarea ca sambata nu pot sa vad in direct prima clasica a anului Milan - San Remo editia 102!! (este vorba de ciclism) pentru ca nimeni nu o transmite la noi (vreau sa ma contraziceti si v-as multumi).

Chiar si Eurosportul nostru cel drag - cel in romana - transmite un amarat rezumat de 60 de minute. Drept comparatie avem Eurosport UK ce are aproape 170 de minute transmise in direct. De ce ei pot si noi nu putem?

Acesta este un exemplu particular dar problema se rasfrange si in cazul altor sporturi. Nu este vorba doar de transmis live un eveniment sportiv ci si lipsa de interes a presei pentru orice altceva ce nu este fotbal. Ne-am "specializat" pe fotbal si nici macar nu suntem competitivi la nivel international. In loc sa stimulam noi ca tara un consum variat de sport ce ne-ar putea rasplati cu niste succese internationale - noi alegem sa ne scaldam in cloaca mediocritatii cu o liga de fotbal molesita si cu un respectabil palmares de esecuri in acest sport.

Sa revenim la ciclismul meu - daca e sa cauti pe google informatii despre aceasta clasica o sa te izbesti de 3 rezultate in ultima saptamana asta comparativ cu sa zicem 807 000 despre steaua, 1 430 000 despre rapid si 696 000 despre dinamo. E normal? Nu raspundeti la intrebarea asta. La alta doresc raspuns: Este sanatos?

Comentarii

  1. I feel you !
    Insa sportul rege a fost si va fi mereu atletismul. Degeaba se caca pe ei dragii nostri comentatori.
    Eu nu suport ciclismul. Dar na, am voie. Prefer altele. Si nu fotbalul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si pe mine ma streseaza ca vorbesc numai de fotbal cand sunt atatea alte sporturi mult mai frumoase si la fel de cautate. Nu am inteles care este criteriul dupa care aleg, insa nu noi facem stirile.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Cony - presupun ca majoritatea publicului lor cere fotbal.

    RăspundețiȘtergere
  4. pentru ca romanii nu se uita la ciclis. Romanii vor doar fotbal...si poate un pic de handal si basket, urmat de box (dar nu prea des, doar cand boxeaza Bute)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

StarCraft Remastered se lansează la vara

Pe vremea mea, drama băieților de școala generală era că fetele din clasă nu prea se uitau la noi. Băieții de liceu erau pe radarul lor, iar noi practic nici nu existam. Lucrul ăsta s-a schimbat prin clasa a 8-a când toți ne-am înălțat și practic au început să se uite mai cu jind la noi, dar deja era prea târziu.

În '98 când se întâmpla asta, apăruse StarCraft și primele net cafe-uri de prin București, iar toată atenția noastră era captată de acest joc. În fiecare clipă din zi doar asta vorbeam: terrani, protoși și zergi.

StarCraft a fost pentru mine primul joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer. Nici nu aveam calculator acasă pe vremea aia, dar after school-ul îl petreceam în net cafe-uri - fie jucând, fie uitându-mă la alții cum se jucau.

Nu eram deloc bun la joc, îmi luam bătaie cu o precizie elvețiană. Poate și din cauză că singura strategie pe care o aplicam era să îmi fac turrele - câmpuri întregi de turrele, iar mârlanii mei de adversari veneau cu carriere invizibi…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…