Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2011

Sibiului ii sade bine cu cate un festival care sa ii umple centrul vechi cu oameni, muzica si voie buna. Cu tot felul de artisti - de la cei locali la cei exotici si cu terase pline ochi de oameni ce schimba doua trei vorbe. Cand e prea cald sa te retragi la racoarea unui teatru sau biserici si sa te lasi purtat in lumea fantasticului teatru. Iar noaptea sa te pierzi cu artificii, concerte si tot felul de performeri - sau poate chiar o petrecere pe ici pe colo. Cam asta era Sibiul pe care l-am parasit aseara dar pe care puteti sa il vedeti in modul acesta pana duminica.

Aproape ca uitasem ce vibe bun iti poate transmite un festival si cat de fascinant este amestecul de oameni si artisti pe strada. Uitasem de acel haos general in care te plimbi de colo colo descoperind tot felul de street performeri care te vrajesc putin si apoi ii parasesti. Sunt sigur ca pentru multi un festival de teatru este o chestie sumbra intre 4 pereti si cu scaunele rosii din satin unde incremenesti - mai mult fortat - cate 2 ore. Dar sa stiti ca se poate si altfel.


Sunt destul de entuziasmat de FITS2011 pentru ca nu ma asteptam sa se muleze asa de bine pe gusturile mele intr-o perioada atat de scurta petrecuta in Sibiu. Si cum totul se termina cu bine - la plecare am mers cu Doru si Auras pe o alternativa offroad la aglomeratia de pe Valea Oltului ocazie cu care am si rupt manerul de care ma tineam in spate sa nu fiu aruncat dintr-o parte in cealalta a masinii. Drum mai linistit dar presupun ca si plictisitor au avut fetele din cealalta masina: Daniela, Roxana si Pietricel.

Acestea fiind zise inchei cu 2 recomandari. Mergeti weekendul asta la Sibiu ca festivalul merita si cand vi se face foame feriti-va de saorma si mergeti sa mancati ceva cu adevarat bun la Crama Veche a Sibiului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…