Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2011

Sibiului ii sade bine cu cate un festival care sa ii umple centrul vechi cu oameni, muzica si voie buna. Cu tot felul de artisti - de la cei locali la cei exotici si cu terase pline ochi de oameni ce schimba doua trei vorbe. Cand e prea cald sa te retragi la racoarea unui teatru sau biserici si sa te lasi purtat in lumea fantasticului teatru. Iar noaptea sa te pierzi cu artificii, concerte si tot felul de performeri - sau poate chiar o petrecere pe ici pe colo. Cam asta era Sibiul pe care l-am parasit aseara dar pe care puteti sa il vedeti in modul acesta pana duminica.

Aproape ca uitasem ce vibe bun iti poate transmite un festival si cat de fascinant este amestecul de oameni si artisti pe strada. Uitasem de acel haos general in care te plimbi de colo colo descoperind tot felul de street performeri care te vrajesc putin si apoi ii parasesti. Sunt sigur ca pentru multi un festival de teatru este o chestie sumbra intre 4 pereti si cu scaunele rosii din satin unde incremenesti - mai mult fortat - cate 2 ore. Dar sa stiti ca se poate si altfel.


Sunt destul de entuziasmat de FITS2011 pentru ca nu ma asteptam sa se muleze asa de bine pe gusturile mele intr-o perioada atat de scurta petrecuta in Sibiu. Si cum totul se termina cu bine - la plecare am mers cu Doru si Auras pe o alternativa offroad la aglomeratia de pe Valea Oltului ocazie cu care am si rupt manerul de care ma tineam in spate sa nu fiu aruncat dintr-o parte in cealalta a masinii. Drum mai linistit dar presupun ca si plictisitor au avut fetele din cealalta masina: Daniela, Roxana si Pietricel.

Acestea fiind zise inchei cu 2 recomandari. Mergeti weekendul asta la Sibiu ca festivalul merita si cand vi se face foame feriti-va de saorma si mergeti sa mancati ceva cu adevarat bun la Crama Veche a Sibiului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și nici unul n-a învățat vreodată să gătească

Am o chestie care mă bâzâie recent: oamenii care nu știu să gătească și se laudă cu asta. Sunt mândri și înfumurați de această realizare. Parcă sunt mai buni decât noi ăștia fraierii care ne mai băgam ocazional mâinile prin ulei și grăsimi de animal. Și mă uit la ei și mai că îmi vine să le zic că sunt niște idioți.

Este imposibil să zici că nu știi să gătești. Aaah. Majoritatea tentativelor s-au terminat cu ceva ce nu putea să fie mâncat? Se întâmplă și data viitoare o să iasă mai bine că ai tras niște învățăminte. Dar de aici până la a te alinta și lăuda că nu tu nu știi să faci nimic - e drum lung.

Pui niște ulei în tigaie, arunci o mână de cartofi în uleiul încins, îi învârți până sunt galbeni-maronii - ai cartofi prăjiți. Spargi două ouă deasupra și le amesteci preț de câteva secunde până au aceeași culoare cu cartofii - bum! cartofi prăjiți cu omletă. Hai dă-o dracu că nu e greu.

Dacă ai mâncat vreodată mâncare gătită, șansele sunt de vreo 75% să o poți reproduce doar amestecân…

Avem sute de mii de abonați, dar ce le vindem?

Săptămâna trecută am fost la prezentarea studiului InfluenceMe: A 360 Perspective on Romanian Influencers (comunicat de presa & infografic) unde prin spatele sălii se mustăcea când se vorbea de sutele de mii de views, afișări și abonați pe care influențatorii autohtoni le au. Nu pentru că e ceva în neregulă cu aceste cifre, ci pentru că grosul acestor cifre reprezintă o generație căreia îi este greu să vinzi ceva.

Azi de dimineață un reportaj de pe Pro Tv vorbea despre procentul de 23% dintre tinerii între 20 și 24 de ani care preferă să nu își continue studiile sau să nu se angajeze pentru că le este mai comod să stea pe ajutoare de la stat sau pe banii părințiilor.

Cred că acum o lună vedeam pe Facebook pe un prieten care se plângea de al 3-lea caz de tânăr care a renunțat la job în prima zi de muncă și încerca să înțeleagă ce naiba era în capul lor de au cedat atât de repede mai ales că job-ul era în zona de IT.

Pui toate astea cap la cap și începi să îți faci griji ca om de m…

Carrier has arrived: Starcraft Remastered

Când prin martie anunțam că cei de la Blizzard vor scoate în vară Starcraft Remastered, același joc ca acum 19 cu o grafică mai buna, trebuie să recunosc că m-am bucurat ca o școlăriță. Primul meu joc pe care l-am jucat vreodată în multiplayer urma să primească o a doua șansă.

Ier s-a lansat pentru cei cu precomandă, nu îmi dau seama exact ce înseamnă asta, dar cert e că azi de dimineață am băgat un meci. Și cum mai bine să testez dacă Remastered-ul ăsta mă poartă pe rush-ul nostalgiei dacă nu cu un free for all vs 7 calculatoare pe Big Game Hunter?

A fost o nebunie, mă jur! Este fix același lucru ca acum aproape 20 de ani. A durat o eternitate să scot toate cele 7 calculatoare, 45 de minute la vârsta asta se simt altfel ca la 12-13 ani, dar a meritat! M-am simțit ca în '98 în acel net cafe mucegăit de pe lângă generală unde aveai experții în spatele tău care își dădeau cu părerea ce ar trebui și ce n-ar trebui să faci. #dăsătetreceu

Strategia aplicată a fost cea clasică care mie…