Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2011

Sibiului ii sade bine cu cate un festival care sa ii umple centrul vechi cu oameni, muzica si voie buna. Cu tot felul de artisti - de la cei locali la cei exotici si cu terase pline ochi de oameni ce schimba doua trei vorbe. Cand e prea cald sa te retragi la racoarea unui teatru sau biserici si sa te lasi purtat in lumea fantasticului teatru. Iar noaptea sa te pierzi cu artificii, concerte si tot felul de performeri - sau poate chiar o petrecere pe ici pe colo. Cam asta era Sibiul pe care l-am parasit aseara dar pe care puteti sa il vedeti in modul acesta pana duminica.

Aproape ca uitasem ce vibe bun iti poate transmite un festival si cat de fascinant este amestecul de oameni si artisti pe strada. Uitasem de acel haos general in care te plimbi de colo colo descoperind tot felul de street performeri care te vrajesc putin si apoi ii parasesti. Sunt sigur ca pentru multi un festival de teatru este o chestie sumbra intre 4 pereti si cu scaunele rosii din satin unde incremenesti - mai mult fortat - cate 2 ore. Dar sa stiti ca se poate si altfel.


Sunt destul de entuziasmat de FITS2011 pentru ca nu ma asteptam sa se muleze asa de bine pe gusturile mele intr-o perioada atat de scurta petrecuta in Sibiu. Si cum totul se termina cu bine - la plecare am mers cu Doru si Auras pe o alternativa offroad la aglomeratia de pe Valea Oltului ocazie cu care am si rupt manerul de care ma tineam in spate sa nu fiu aruncat dintr-o parte in cealalta a masinii. Drum mai linistit dar presupun ca si plictisitor au avut fetele din cealalta masina: Daniela, Roxana si Pietricel.

Acestea fiind zise inchei cu 2 recomandari. Mergeti weekendul asta la Sibiu ca festivalul merita si cand vi se face foame feriti-va de saorma si mergeti sa mancati ceva cu adevarat bun la Crama Veche a Sibiului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…