Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2011

Sibiului ii sade bine cu cate un festival care sa ii umple centrul vechi cu oameni, muzica si voie buna. Cu tot felul de artisti - de la cei locali la cei exotici si cu terase pline ochi de oameni ce schimba doua trei vorbe. Cand e prea cald sa te retragi la racoarea unui teatru sau biserici si sa te lasi purtat in lumea fantasticului teatru. Iar noaptea sa te pierzi cu artificii, concerte si tot felul de performeri - sau poate chiar o petrecere pe ici pe colo. Cam asta era Sibiul pe care l-am parasit aseara dar pe care puteti sa il vedeti in modul acesta pana duminica.

Aproape ca uitasem ce vibe bun iti poate transmite un festival si cat de fascinant este amestecul de oameni si artisti pe strada. Uitasem de acel haos general in care te plimbi de colo colo descoperind tot felul de street performeri care te vrajesc putin si apoi ii parasesti. Sunt sigur ca pentru multi un festival de teatru este o chestie sumbra intre 4 pereti si cu scaunele rosii din satin unde incremenesti - mai mult fortat - cate 2 ore. Dar sa stiti ca se poate si altfel.


Sunt destul de entuziasmat de FITS2011 pentru ca nu ma asteptam sa se muleze asa de bine pe gusturile mele intr-o perioada atat de scurta petrecuta in Sibiu. Si cum totul se termina cu bine - la plecare am mers cu Doru si Auras pe o alternativa offroad la aglomeratia de pe Valea Oltului ocazie cu care am si rupt manerul de care ma tineam in spate sa nu fiu aruncat dintr-o parte in cealalta a masinii. Drum mai linistit dar presupun ca si plictisitor au avut fetele din cealalta masina: Daniela, Roxana si Pietricel.

Acestea fiind zise inchei cu 2 recomandari. Mergeti weekendul asta la Sibiu ca festivalul merita si cand vi se face foame feriti-va de saorma si mergeti sa mancati ceva cu adevarat bun la Crama Veche a Sibiului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Toate glumele alea despre millennials sunt adevărate

Din când în când mai apare câte un articol care ne pune în cârcă tot ce nu merge bine în lumea asta. Ba e vina noastră că nu vrem să cumpărăm case și preferăm să stăm în chirie. Ba că nu putem să ne convingem părinții să nu mai voteze ce votează pentru că nu avem respectul lor. Ba că nu avem acest respect că suntem generația care pleacă cel mai târziu d'acasă. Ba că nu avem șapcă și tot felul de bazaconii de gen.

Până aseară îmi spuneam bătrânii ăștia au luat-o razna și trebuie neapărat să găsească un țap ispășitor pentru consecvența cu care tot fac alegeri neinspirate, dar aseară mi-am dat seama că tot ce se spune e adevărat. Suntem o generație slabă.

Mă uitam aseară un reality show destul de tristuț față de ce oferă ProTv-ul în general, Ferma Vedetelor pe numele lui, unde două bucăți de millennials și-au luat bătaie de la doi aproape-pensionari rablagiți în două probe de îndemânare.

Două tipe în putere n-au fost în stare să bată o Rona Hartner operată la menisc în urmă cu două …

Am păcătuit pe Instagram, am dat în patima hashtag-urilor

Cam prin perioada când mă zbăteam să trec de 1000 de urmăritori pe Instagram, mi-a venit ideea asta creață de a vedea dacă abuzul de hash tag-uri are vreun efect long term asupra contului meu. Așa că m-am pus pe studiat problema și am răsfoit vreo două duzini de hashtag-uri pentru a vedea care e situația din teritoriu.

Stăteam bine de tot. Pozele erau o țâră mai artistice ca majoritatea celor prezente pe hash tag-uri, textele scrise nițel mai bine, viața cam tot p-acolo de spectaculoasă - mi-am zis că nu am cu să eșuez chit că nu puteam să pun un selfie-decolteu din când în când. Măcar asta să fie problema de plafonare când ajung la suta de mii de fani.

M-am pus pe treabă și am downloadat o aplicație de generat hash tag-uri și am început să fac combinații de n luate câte m ori de fiecare dată când mai urcam câte ceva pe Instagram. Și am ținut-o așa vreo 2-3 luni până când a venit momentul să trag linie și să văd recolta la hectar.

Pozele duduiau de like-uri primite de la tot felul de…

15 minute de palme transpirate: cum s-a aterizat ieri pe aeroportul din Düsseldorf

Zborul a devenit atât de tehnologizat că atunci când spui pilot te gândești la un gigel ce face integrame pe toată durata zborului. Păi nu mai e ca acum 40-50 de ani când să fii pilot însemna ceva. Acum te urci în avion, apeși câteva butoane și calculatorul face totul. Apoi te trântește la pământ un video ca cel de mai sus unde te uiți ca vițelul la poartă.

Filmul e de ieri din timpul furtunii Friederike, cea mai puternică din ultimii 11 ani, care s-a făcut remarcată prin vânturi de până la 140km/h - asta dacă n-am greșit eu conversia din noduri în km/h.

Mă gândeam că la astfel de vânturi se închide aeroportul, dar s-ar părea că băieții ăștia experți în rebusuri și integrame se pricep și la a pune avionul pe pistă în siguranță. Aici a mai contat și scula cu care lucrau că unora le-au trebuit câte 3 încercări, dar majoritatea și-au adus pasagerii în siguranță în aeroportul în care trebuiau să ajungă.

Câteva highlight-uri din filmuleț:

13:40 - băi băiete, cred că au dus avionul direct …