Treceți la conținutul principal

Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2011

Sibiului ii sade bine cu cate un festival care sa ii umple centrul vechi cu oameni, muzica si voie buna. Cu tot felul de artisti - de la cei locali la cei exotici si cu terase pline ochi de oameni ce schimba doua trei vorbe. Cand e prea cald sa te retragi la racoarea unui teatru sau biserici si sa te lasi purtat in lumea fantasticului teatru. Iar noaptea sa te pierzi cu artificii, concerte si tot felul de performeri - sau poate chiar o petrecere pe ici pe colo. Cam asta era Sibiul pe care l-am parasit aseara dar pe care puteti sa il vedeti in modul acesta pana duminica.

Aproape ca uitasem ce vibe bun iti poate transmite un festival si cat de fascinant este amestecul de oameni si artisti pe strada. Uitasem de acel haos general in care te plimbi de colo colo descoperind tot felul de street performeri care te vrajesc putin si apoi ii parasesti. Sunt sigur ca pentru multi un festival de teatru este o chestie sumbra intre 4 pereti si cu scaunele rosii din satin unde incremenesti - mai mult fortat - cate 2 ore. Dar sa stiti ca se poate si altfel.


Sunt destul de entuziasmat de FITS2011 pentru ca nu ma asteptam sa se muleze asa de bine pe gusturile mele intr-o perioada atat de scurta petrecuta in Sibiu. Si cum totul se termina cu bine - la plecare am mers cu Doru si Auras pe o alternativa offroad la aglomeratia de pe Valea Oltului ocazie cu care am si rupt manerul de care ma tineam in spate sa nu fiu aruncat dintr-o parte in cealalta a masinii. Drum mai linistit dar presupun ca si plictisitor au avut fetele din cealalta masina: Daniela, Roxana si Pietricel.

Acestea fiind zise inchei cu 2 recomandari. Mergeti weekendul asta la Sibiu ca festivalul merita si cand vi se face foame feriti-va de saorma si mergeti sa mancati ceva cu adevarat bun la Crama Veche a Sibiului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări Populare

Și tu câtă fericire ai pierdut când ți-ai mărit numărul de followers de 25 ori pe Instagram?

Cred că toți cei care se vor uita la video-ul ăsta se vor împărți imediat în două categorii. Prima a celor care vor trade rapid concluzia că social media și faima nu aduc fericirea, a doua a celor care vor spune că e de fapt o maturizare oarecum de așteptat la vârsta respectivă. Cred că este evident după titlu în ce categorie fac parte.

Dacă e să mă iau după Internet, fata respectivă este ceva produs al industriei de fabricat vedete din nimic. Tot ce este posibil pentru că până azi n-am auzit de ea și e improbabil să mă apuc acum să îi urmăresc cariera muzicală. Cu toate astea, ideea video-ului de mai sus mi se pare foarte tare și Vanity Fair iar a dovedit că știe extrem de bine cu ce se mănâncă socialul ăsta pe pâine.

Și ca să mă întorc la acest video, spuneți-mi voi că nu este undeva în top 5 cele mai triste pe care le-ați văzut în istoria recentă. Cum într-un an de zile zâmbetul și optimismul sunt înlocuite de stres și singurătate.

Hashtag atât de trist.

Să dăm cu sad reaction și …

M-am uitat la toate* filmele siropoase de Crăciun de pe Netflix

Îndată ce a dat prima zăpadă am băgat primul cântecel de Crăciun pe YouTube. Apoi un playlist pe Spotify și niște filme de gen pe Netflix. Dacă despre primele două nu prea aș avea ce zice pentru că vin cu nivelul clasic de nostalgie, despre mini maratonul făcut pe Netflix aș așterne câteva rânduri pe blogul ăsta.

Brief-ul filmelor ales a fost unul destul de simplu. Să fie producții originale, să fie de anul ăsta și să fie de o siropoșenie exemplară ce ar putea să prindă doar la fete de vreo 25-iș de ani. Așa am exclus orice animație sau film clasic despre Crăciun care nu se concentrează exclusiv pe o ea care se îndrăgostește de el ca apoi să se întâmple ceva și ea să fie supărată pe el ca apoi se regăsească fix înainte de final.

A Christmas Prince - Știu că e de anul trecut, nu l-am revăzut anul ăsta, dar momentan rămâne cel mai decent film de gen de văzut la modul serios, non-ironic și non-la-mișto. Am înțeles că au filmat partea a 2-a și urmează să îl difuzeze cândva în următoarele …

Lași bacșiș la Uber Eats? Foodpanda? Glovo?

Eu nu.

Până azi de dimineață credeam că asta e normalitatea serviciului. Pentru că de fapt de asta plătești taxa aia de livrare pentru a scăpa de căutat mărunt prin casă. Faci comanda, îți ajunge acasă, zici mulțumesc și gata.

Dar simt cum mă îngrop încet-încet. După ce că nu las bacșiș la serviciile astea ce au incluse taxe de livrare, atunci când las la alea cu livrare gratuită o fac sub forma a câtorva lei - cam 5% din comandă.

Îmi dau seama că sunt o persoană îngrozitoare, dar nu prea înțeleg de ce trebuie să recompensez pe cineva că și-a făcut treaba pentru care a fost plătit - direct din taxa de livrare sau din salariul pe care îl primește de la take away.

Înțeleg că dacă i-am complicat viața celui care livrează și implicit i-am mâncat mai mult timp decât necesita comanda este de obraz să recompensez timpul acela extra pe care l-a pierdut cu mine, dar altfel de ce i-aș lăsa bacșiș?

Ca să fiu sincer, până să îl văd pe Marius de la bucharestBIKEtraffic primind 5 lei la prima coma…