Treceți la conținutul principal

GoodFood BBQ Party

Miercuri am fost prin Otopeni la primul BBQ Party facut de fetele de la GoodFood. Observ ca e pe val chestia asta de social dining ... daca pana si eu am participat la cateva evenimente de gen. Cu toate acestea era primul meu BBQ party facut de o revista culinara asa ca aveam asteptari destul de mari. Oh boy. Si n-am fost dezamagit. Really good food.

La Seratta din Otopeni - un loc excelent pentru un gratarel
In special am apreciat cuscus-ul cu de toate facut de Cristina. Am incercat pentru prima oara micii din carne de curcan care nu pot spune ca m-au impresionat teribil. Ok-ish. Oricum am inteles de la oameni mai trendy ca mine ca noua vita este curcanul. Este hipsterish ca sa zic asa. The new shit. Aparent este mai sanatos. Good to know.


Stiu ca nu e fix lucrul pe care il lauzi la un astfel de eveniment dar painea a fost excelenta. Gata am zis-o. Imi statea pe limba. Nu sunt un om al cuvintelor multe cand vine vorba de gratare ... dar pentru paine am o pasiune. Dar de ce nu despre gratare? Pentru ca mi se pare extrem de dificil sa gresesti un gratar. Cat timp carnea e buna si sosurile sunt din belsug ... nu ai cum sa dai gres. Ce poti sa strici? Sa lasi carnea prea mult sau prea putin pe gratar. Serios? Pai noi romanii suntem imuni la nivel genetic de aceasta problema!

Mazi si ale sale maini dibace care au pus la punct un playlist excelent :)
Si nici gratarul asta nu a dat gres. Carnita era de la Penes Curcanul iar Heinz s-a ocupat de sosuri. Despre curcam am stabilit ca e noul negru iar despre Heinz nu cred ca are cineva o parere proasta. Te pisca bine de tot pe limba ... asa cum trebuie.

Alaiul de fotografi amatori care roiau ca niste vulturi in jurul gratarului si meselor cu mancare au fost pur si simplu distractivi. Dragii mei. Nu faceti fotografie de produs asa ca nu trebuie sa imi pozati fiecare bucatica de mancare din farfurie. Esti la un eveniment. Niste cadre largi sunt mai mult decat suficiente. Primii curajosi care s-au ridicat sa se serveasca cu ceva carnita au fost intampinati ca niste veritabile vedete internationale de paparazzi culinari. Eu mi-am permis doar sa chicotesc nitel la vederea vulturilor :)

Cam asta am avut de zis. A fost nice pana la urma desi initial eram cam salbatic ca nu prea cunosteam lume. Dar magia rozeului in pahar de vin alb mi-a deschis apetitul social. Asta si mancarea delicioasa. Cred ca am uitat sa mentionez ca fetelede la GoodFood au fost cele care au cotrobait toata ziua prin bucatarie ca sa ne fie noua bine. Pai asa sa tot citesti o revista culinara daca ai degustat creeatile redactorilor :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce faci când hipsterul pe care l-ai crescut te mușcă de mână?

Încă nu mi-am acceptat condiția de hipster pentru că eu nu mănânc mici ironic la bomba din cartier, dar trebuie să recunosc că mă bucur când văd din când în când hipsteri revoltați pe prea mult hipsterism. Ca în conversația de mai sus pe Facebook unde o persoană s-a plâns de politica celor de la cafeneaua/coffee shop-ul Bloom de a interzice clienților utilizarea laptopurilor în timpul weekendului.

La nivelul ăsta de hipsterism s-a ajuns: laptop = muncă, muncești prea mult așa că în weekend e bine să lași munca deoparte și pentru că sunt cool and everything else îți vor impune asta. În plus, să nu uităm ca de fapt este un lucru pe care îl fac pentru a completa experiența de a savura cafeaua.

Povestea celor de la Bloom sună bine, doar că este vorba de experiența lor de a bea o cafea. Nu experiența mea sau a celorlalți. Oricum nici nu contează. Este prăvălia lor și pot să facă aproape tot ce își doresc într-o marjă destul de largă. La fel cum persoana de mai sus este liberă să nu mai ca…

Era un om simplu, nu știa să îți desființeze achiziția Vector Watch în 5 minute....

Îmi imaginez că asta o să fie scris pe piatra mea de mormânt și n-am cum să schimb acest fapt. Am ajuns la concluzia asta în weekend în timp ce mă îndopam cu fasole bătută mânjită cu niște ardei copt și ceapă. Ăla a fost momentul când am realizat că orice aș face, nu voi face parte din elita țării ăsteia - vecina de la masa alăturată m-a convins de acest lucru.

Eu, om simplu, am venit la terasă să bag bere ieftină la halbă și ceva în ghiozdan că era fomiță, ea a venit la date-ul ei să vorbească despre cât de nepregătiți sunt pe LinkedIn oamenii de HR ce o abordează, achiziția Vector Watch de către Fitbit pe bani puțini pentru că se știa că n-are viitor, atacurile cibernetice recente și, desigur, o analiză a posibilităților de extindere a campusurilor universitare Oxford și Cambridge. Toate astea în decurs de nicio oră și doar din gura ei.

Îmi este și rușine să zic despre ce vorbeam noi la masa noastră în acea zi toridă de duminică la o bere pe terasă.  N-ai cu cine. Și m-am simțit at…

Trigger words la Poșta Română

Pentru că tot m-am întors de 10 minute de la un oficiu poștal unde în teorie trebuia să ridic niște tricouri venite de pe threadless.com, lucru care nu s-a întâmplat dintr-un motiv care îmi e străin, am zis să fac un scurt ghid despre ce cuvinte ar trebui evitate atunci când vorbești la ghișeu.

Primul a fost curier. E posibil ca toată lumea să râdă de mine că nu știam acest trigger word de bază, dar în simplitatea mea, numesc curieri toți cei care vor să îmi livreze ceva. Eu o țineam pe a mea că m-a sunat curierul Poștei Române să îmi livreze ceva vineri, ea tot îmi spunea că Poșta Română nu are curieri și poate altcineva a încercat să îmi livreze ceva.

Ba că e agentul poștal, ba că e nu mai știu ce poștal, dar cu siguranță nu e curier. Bine. Fie ca voi. Am continuat să îi zic reprezentantul Poștei, dar nici așa n-am avut succes. Dacă nu știu titulatura lui exactă, n-au cum să își dea seama cine și ce a vrut să îmi livreze. Mai că îmi venea să zic ca Despot Tricouri în...

Al doilea c…