Treceți la conținutul principal

GoodFood BBQ Party

Miercuri am fost prin Otopeni la primul BBQ Party facut de fetele de la GoodFood. Observ ca e pe val chestia asta de social dining ... daca pana si eu am participat la cateva evenimente de gen. Cu toate acestea era primul meu BBQ party facut de o revista culinara asa ca aveam asteptari destul de mari. Oh boy. Si n-am fost dezamagit. Really good food.

La Seratta din Otopeni - un loc excelent pentru un gratarel
In special am apreciat cuscus-ul cu de toate facut de Cristina. Am incercat pentru prima oara micii din carne de curcan care nu pot spune ca m-au impresionat teribil. Ok-ish. Oricum am inteles de la oameni mai trendy ca mine ca noua vita este curcanul. Este hipsterish ca sa zic asa. The new shit. Aparent este mai sanatos. Good to know.


Stiu ca nu e fix lucrul pe care il lauzi la un astfel de eveniment dar painea a fost excelenta. Gata am zis-o. Imi statea pe limba. Nu sunt un om al cuvintelor multe cand vine vorba de gratare ... dar pentru paine am o pasiune. Dar de ce nu despre gratare? Pentru ca mi se pare extrem de dificil sa gresesti un gratar. Cat timp carnea e buna si sosurile sunt din belsug ... nu ai cum sa dai gres. Ce poti sa strici? Sa lasi carnea prea mult sau prea putin pe gratar. Serios? Pai noi romanii suntem imuni la nivel genetic de aceasta problema!

Mazi si ale sale maini dibace care au pus la punct un playlist excelent :)
Si nici gratarul asta nu a dat gres. Carnita era de la Penes Curcanul iar Heinz s-a ocupat de sosuri. Despre curcam am stabilit ca e noul negru iar despre Heinz nu cred ca are cineva o parere proasta. Te pisca bine de tot pe limba ... asa cum trebuie.

Alaiul de fotografi amatori care roiau ca niste vulturi in jurul gratarului si meselor cu mancare au fost pur si simplu distractivi. Dragii mei. Nu faceti fotografie de produs asa ca nu trebuie sa imi pozati fiecare bucatica de mancare din farfurie. Esti la un eveniment. Niste cadre largi sunt mai mult decat suficiente. Primii curajosi care s-au ridicat sa se serveasca cu ceva carnita au fost intampinati ca niste veritabile vedete internationale de paparazzi culinari. Eu mi-am permis doar sa chicotesc nitel la vederea vulturilor :)

Cam asta am avut de zis. A fost nice pana la urma desi initial eram cam salbatic ca nu prea cunosteam lume. Dar magia rozeului in pahar de vin alb mi-a deschis apetitul social. Asta si mancarea delicioasa. Cred ca am uitat sa mentionez ca fetelede la GoodFood au fost cele care au cotrobait toata ziua prin bucatarie ca sa ne fie noua bine. Pai asa sa tot citesti o revista culinara daca ai degustat creeatile redactorilor :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Era un bar mișto, dar problema era că mai venea și patronul...

Știți barul ăla făcut de patron în momentul în care a ajuns la 40 de ani și i-a dat cu virgulă bucket listul? Nu? Hai să vă zic cum stă treaba. Toată viața a visat să își deschidă un bar, dar n-a avut timp/bani/motivare. Asta până de curând când s-a dus ca berbecul.

L-a deschis. E mic, simpatic, are un specific bine delimitat, a mers chiar bine la început, dar acum începe să scârțâie. Și ăsta nu înțelege de ce. De ce în fiecare lună vin din ce în ce mai puțini clienți și încasează tot mai pe negativ.

Păi problema majoră e că patronul și-a dorit bar, dar nu și clienți. Am fost în vreo câteva locuri din astea unde noi îl deranjam pe patron. Omul era cu paharul de vin în față, cu gașca de prieteni și cu muzica la maxim. Erau pe distracție și trebuia să o mai pună pe pauză să ne aducă meniurile, să dea muzica mai încet, să ne aducă băutura și la final să ne ia banii.

Omul nu avea chef de noi, chiar dacă eram singurii plătitori de consumație din bar. N-ai cum să ceri prietenilor bani pe c…

Ieri le-am arătat Bucureștiul celor 5 noi beri aduse în România de URBB

De două zile timeline-ul meu s-a umplut de bloggeri care primiseră pachetul din imagine. Poze din toate unghiurile, selfie-uri, nebunie. Eu cred că am primit ultimul lădița care avea frumos atașat următorul mesaj: "Descoperă Europa cu berea care ți se potrivește! #beertrip", așa că presiunea a fost maximă.

Eu ce fel de poză pot să pun ce deja n-a fost făcută de ceilalți? Pe drumul spre casă, ajutat și de constituția specifică de blogger ce trebuia să care 6 kilograme, mi-am zis să fiu o gazdă primitoare și să le arăt celor 5 beri noi o fărâmă de București.

Și pentru că tot zic de ele, dar nu le-am numit, acestea sunt: Grimbergen Ambreé, Kronenbourg 1664 Blanc, Angelo Poretti 4 Luppoli Original, Angelo Poretti 5 Luppoli Bock Chiara și Angelo Poretti 6 Luppoli Bock Rossa.

Alături de ele au fost două mutat aici de ceva vreme: Guinness și Weihenstephaner Hefe Weissbier.

Rezultatul este mai jos.














Problema unui food truck făcut din pasiune e că nu se ia niciodată în serios

Sâmbătă am fost la aniversarea celor de la Ground Zero la Verde Stop - un loc ce a văzut de-a lungul timpului câteva street food festivals. Am ajuns regulamentar la 2, mi-am luat o bere și m-am tolănit regulamentar pe iarbă. Deja de la a 2-a bere au început șoriceii să danseze prin stomac așa că am făcut un tur al food truck-urilor prezente.

La BurgerVan timpul de așteptare era de peste 45 de minute, la Pește Pâine nici nu deschiseseră la aproape 3 ore de când începuse evenimentul, iar la Dianei 4 norocul a făcut să aibă gulașul făcut dinainte așa că puteai să mănânci pe loc. Nu zic că m-am resemnat, că au un gulaș bun, dar speram să bag niște cartofi prăjiți de la Pește Pâine.

Au deschis și ei jumătate de oră mai târziu și imediat s-a făcut o coadă care s-a împrăștiat repede. N-am înțeles de ce, dar mi-am zis că ăsta e momentul să merg să iau niște cartofi. Țeapă. Urmau să îi facă în 30 de minute după spusele lor. Mmda. Bine.


Am mai zăbovit ceva timp la niște vorbe și bere, dar am z…