Treceți la conținutul principal

GoodFood BBQ Party

Miercuri am fost prin Otopeni la primul BBQ Party facut de fetele de la GoodFood. Observ ca e pe val chestia asta de social dining ... daca pana si eu am participat la cateva evenimente de gen. Cu toate acestea era primul meu BBQ party facut de o revista culinara asa ca aveam asteptari destul de mari. Oh boy. Si n-am fost dezamagit. Really good food.

La Seratta din Otopeni - un loc excelent pentru un gratarel
In special am apreciat cuscus-ul cu de toate facut de Cristina. Am incercat pentru prima oara micii din carne de curcan care nu pot spune ca m-au impresionat teribil. Ok-ish. Oricum am inteles de la oameni mai trendy ca mine ca noua vita este curcanul. Este hipsterish ca sa zic asa. The new shit. Aparent este mai sanatos. Good to know.


Stiu ca nu e fix lucrul pe care il lauzi la un astfel de eveniment dar painea a fost excelenta. Gata am zis-o. Imi statea pe limba. Nu sunt un om al cuvintelor multe cand vine vorba de gratare ... dar pentru paine am o pasiune. Dar de ce nu despre gratare? Pentru ca mi se pare extrem de dificil sa gresesti un gratar. Cat timp carnea e buna si sosurile sunt din belsug ... nu ai cum sa dai gres. Ce poti sa strici? Sa lasi carnea prea mult sau prea putin pe gratar. Serios? Pai noi romanii suntem imuni la nivel genetic de aceasta problema!

Mazi si ale sale maini dibace care au pus la punct un playlist excelent :)
Si nici gratarul asta nu a dat gres. Carnita era de la Penes Curcanul iar Heinz s-a ocupat de sosuri. Despre curcam am stabilit ca e noul negru iar despre Heinz nu cred ca are cineva o parere proasta. Te pisca bine de tot pe limba ... asa cum trebuie.

Alaiul de fotografi amatori care roiau ca niste vulturi in jurul gratarului si meselor cu mancare au fost pur si simplu distractivi. Dragii mei. Nu faceti fotografie de produs asa ca nu trebuie sa imi pozati fiecare bucatica de mancare din farfurie. Esti la un eveniment. Niste cadre largi sunt mai mult decat suficiente. Primii curajosi care s-au ridicat sa se serveasca cu ceva carnita au fost intampinati ca niste veritabile vedete internationale de paparazzi culinari. Eu mi-am permis doar sa chicotesc nitel la vederea vulturilor :)

Cam asta am avut de zis. A fost nice pana la urma desi initial eram cam salbatic ca nu prea cunosteam lume. Dar magia rozeului in pahar de vin alb mi-a deschis apetitul social. Asta si mancarea delicioasa. Cred ca am uitat sa mentionez ca fetelede la GoodFood au fost cele care au cotrobait toata ziua prin bucatarie ca sa ne fie noua bine. Pai asa sa tot citesti o revista culinara daca ai degustat creeatile redactorilor :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

În ultimul an am mers pe jos cam 2480 de km

Zilele astea s-a împlinit un an de când am început să port o brățară de fitness. E vorba de un Garmin Vivofit 2 pe care nu l-am dat niciodată jos în ultimele 365 de zile - doar de curiozitate de a vedea cât merg pe jos într-un an. Răspunsul a fost puțin dezamăgitor:

Cam 2480 de kilometri parcurși pe jos într-un an.

Zic dezamăgitor pentru că speram să trec de 2500 până când scriu însemnarea asta.

Aplicația a contorizat doar vreo 2430 pentru că vreo 5-6 zile extrem de active au reprezentat erori de sincronizare și tot ce am făcut în zilele respective s-a pierdut în neant. Estimez eu că e vorba de vreo 50 de kilometri maxim.

În rest, cam așa arată treaba ca în imaginea de mai jos. Trei milioane și ceva de pași, o medie de 6.8 kilometri parcurși zilnic pe jos și un record de aproape 18 km într-o zi călduroasă de mai.


Problema este că deși valorile par mari, cu siguranță peste media bucureșteană, realitatea e că denotă sedentarismul modern. Citeam acum ceva vreme un studiu similar făcut p…

Deschidere: Shoteria Stația Fantastică

Generația nouă de petrecăreți din Centrul Vechi a dat naștere unui concept interesant: fast bar-ul. Locul unde ajungi să bei ceva cu niște prieteni înainte de poposi într-un club. Așa de încălzit puțin și de intrat în spiritul de petrecere. E locul unde n-ai scaune să te parchezi la povești sau să zăbovești cu orele. Totul e pe repede înainte.

E suficient să ajungi o seară în Shoteria 1 - Stația de primă alcoolizare - să simți pe pielea ta cât de bine a prins. Grupuri și grupuri de oameni care vin să dea un shot - două înainte de a se duce regulamentar la 23:00 în club. Ajută și faptul că au varietate de shot-uri pentru toate gusturile, așa că nu mare e mirarea să vezi grupuri de fete cot la cot shot la shot cu grupuri de băieți.

Lucrurile au mers atât de bine în ăștia 2 ani de Shoteria 1 încât vineri au mai deschis un loc. De data asta s-au concentrat pe long drinks sau shotail-uri cum le zic ei. Un loc puțin mai măricel ca primul, dar sub același concept-umbrelă. Un loc unde să pet…

S-a întâmplat nefăcuta: Chefi la cuțite e mai digerabil ca MasterChef

Nu credeam că o să zic asta vreodată, dar Chefii la cuțite s-au transformat încet, încet într-un fel de Top Gear culinar. Prietenia dintre ei a început să își spună cuvântul și întreg show-ul a devenit mult mai ușor de digerat chit că nu este produs la nivelul calitativ MC.

Între timp au renunțat și la jignirile gratuite, doar de dragul de a fi, așa că întreaga experiență este una care binedispune. Știu că elitismul culinar își face cruce în acest moment, dar nici Chefii și nici MasterChefii n-au emisiuni care să aibă legătură cu gătitul.

M-am uitat la 4 episoade și nici snopit în bătaie moldovenească n-aș putea să îmi aduc aminte de vreun preparat care m-a impresionat sau o tehnică pe care am deprins-o.

Emisiunile sunt pe zona pur de entertainment, iar Chefii fac asta mai bine printr-o carismă tip grup de prieteni. Chit că e pe glume de cartier, recunosc că m-am uitat și am râs de multe ori la emisiunea lor. E posibil ca ăsta să fie un prin semn de stockholm syndrome.

Cu toate asta …